Educatie si joaca

Educatia, o necesitate pentru noi toti

Am stabilit de mult impreuna ca educatia unui tanar individ este o problema care tine mai mult de familie decat de societate si ca in nici un caz educatia nu tine de procesul de invatamant desfasurat prin scoli. Este adevarat ca de multe ori folosim cuvantul educatie pentru a desemna o oarecare abilitate sociala pe care elevul o deprinde in scoala, dar va rog sa va amintiti cea mai buna definitie a educatiei, definitia pe care Albert Einstein i-a dat-o: “Educaţia este ceea ce rămâne dupa ce ai uitat tot ceea ce ai învățat în școală.”. Educatia unui individ, si cu atat mai important a unui tanar individ, determina modul in care acesta va fi privit de societate, modul in care va interactiona cu societatea, modul in care se va integra intr-un colectiv si in care va fi apreciat de acest colectiv. Practica ne-a invatat ca exista cazuri in care indivizi invatati, cu multe diplome si titluri, in cursul anumitor evenimente de nisa demonstreaza faptul ca nu sunt educati si ca exista cazuri in care indivizi analfabeti dau dovada de educatie mult peste nivelul pe care te-ai astepta sa il posede. Aceste “accidente” sociale exista datorita mediului familial in care copilul a crescut si probabil in mai mica masura mediului in care familia sa a locuit sau a activat. Nu trebuie sa punem invatamantul deasupra educatiei, dar nici invers, un individ complet este in egala masura si educat si invatat, deoarece de-a lungul vietii sale, in situatii limita individul va reactiona, se va comporta, conform educatiei si nu conform invatamantului care i-a fost predat. In acest sens familia tanarului individ trebuie sa il jaloneze printre obstacolele pe care viata i le asterne la inceput, inclusiv printre obstacolele pe care scoala i le prezinta, familia fiind mai degraba in relatia cu scoala un arbitru-antrenor si nu un antrenor secund asa cum ii place scolii, statului, sa priveasca mediul parental. Asa cum spuneam, sa il jaloneze printre obstacolele vietii, daca poate. Pentru a isi putea indeplini rolul exista numeroase conditii care trebuie indeplinite cumulativ, conditii care se concretizeaza la nivelul copilului in beneficiul sau si care aduc intotdeauna beneficii pe masura investitiei.

In mare copiii, adolescentii, tinerii (tinerii la varsta dependentei parentale, ca sa fie clar la ce tineri ne referim) au nevoie de cam aceleasi lucruri pentru a se dezvolta armonios in relatia cu societatea: mancare corespunzatoare varstei si nivelului lor de dezvoltare fizica, adapost adecvat necesitatilor de baza (somn, invatatura, timp liber etc), activitate fizica si intelectuala adecvata, asistenta medicala adecvata, mediu social corespunzator, afectiune “pozitiva” (din partea familiei, cunoscutilor, prietenilor, invatatorilor si profesorilor), interactiuni sociale, disciplina si indrumare. Se observa ca toate aceste necesitati sunt grupate in mare in doua categorii, o categorie ce tine de fundamentul material al vietii individului si o categorie care se ocupa cu precadere de caracterul spiritual al acesteia. De la bun inceput trebuie sa constatam faptul ca toate necesitatile categoriei “spirituale” sunt mai usor de indeplinit si tocmai de aceea hoarde de asociatii, fundatii, institutii ale statului, biserici, binevoitori si alte categorii de teapa lor se ocupa tocmai de aceste nevoi spirituale. Probabil ca exista mici deficiente, as aprecia eu, nesemnificative la ansamblul populatiei, si la aceasta categorie “spirituala”, in special pe la anumite minoritati mai pigmentate din medii rurale sarace, dar in marea lor majoritate tineii duc lipsa de mijloace materiale, sau mai bine spus, familia nu reuseste sa le asigure mijloacele materiale necesare unei educatii, instruiri si dezvoltari sociale armonioase.

Dintre toate necesitatile materiale pe care le are un copil sau un tanar adapostul adecvat este cel mai greu de realizat. Un mod normal, intr-o lume ideala, un tanar ar dispune de un loc de dormit dotat corespunzator scopului, de un loc pentru desfasurarea activitatilor recreative, de un loc destinat invataturii, dotat cu o biblioteca si cu un laborator modular, de un loc unde s-ar putea retrage departe de ochii familiei pentru socializare, de un loc pentru luat masa impreuna cu familia si de spatii adiacente pentru arhivarea rezultatelor tuturor acestor activitati. Nu cred ca exista multi tineri in Romania care dispun in casa parinteasca de toate aceste conditii, de fapt eu personal nu am intalnit nici unul. Nu pentru ca nu ar fi multe familii care sa isi poata permita cest lucru, ci pentru ca nu exista in traditia romaneasca o preocupare constanta pentru educatie si invatatura. De cele mai multe ori, indiferent daca familia traieste intr-un apartament frumos dintr-un mare oras sau intr-o casa modesta dintr-o zona rurala, tinerii membrii ai familiei isi impart intre ei zonele disponibile din casa, atat pentru somn, activitati zilnice si socializare cat si pentru invatatura. Mai rau decat atat, activitati complet diferite impart aceleasi zone functionale, de multe ori somnul, activitatile zilnice, socializarea si invatatura desfasurandu-se in acelasi spatiu fizic, uneori denumit popular “dormitorul copiilor”. Daca familia are unul sau doi copii, si daca familia are venituri substantiale, poate ca acest tip de organizare poate la limita functiona. Din nefericire exista familii cu multi copii, de varste foarte diferite, nascuti de-a lungul a unu sau doua decenii, care trebuie sa imparta in timpul tineretii aceleasi zone, sa traiasca practic in una sau doua camere tot inceputul vietii lor. Rezultatul asupra educatiei si invatamantului este devastator.

Pentru a se forma corespunzator copiii trebuie sa posede in plan material un spatiu care le apartine si in care interventia altor oameni (incluzand familie, prieteni, profesori si apropiati) este minima sau inexistenta. Acest “loc al lor” poate fi impartit in zone functionale pe care copilul si le poate organiza dupa bunul plac, urmand indicatiile familiei si profesorilor, factorii care de altfel trebuie sa asigure suportul material si pentru acest tip de organizare functionala. Daca familia este saraca insa este foarte putin probabil ca acest minim de spatiu necesar fiecarui copil, tanar individ, al familiei sa fie asigurat. Pentru familiile cu multi copii este si mai dificil, iar daca familia traieste intr-o zona saraca este cu siguranta inimaginabil. De altfel nici traditia nu ne incurajeaza in acest sens, in mod traditional familiile romanesti impartind acelasi acoperis pentru mai multe generatii si avand necesitatile satisfacute in functie de varsta, de la cel mai batran la cel mai tanar, necesitatile celor mici fiind complet ignorate. In multe parti din Romania copiii inca se cresc unul pe altul, interventia familiei in educatia si invatamantul lor fiind minima iar a scolii ca si inexistenta. Aceasta stare de fapt se intoarce insa impotriva noastra, a societatii, deoarece tinerii care nu primesc la varsta frageda educatia corespunzatoare nivelului lor de dezvoltare ajung mai tarziu sa influenteze in mod negativ societatea in care traiesc (aici era cat pe ce sa scriu “sa voteze cu Ponta”, va rog sa ma scuzati). In cazul in care familiile nu pot investi in educatia tinerelor generatii, gandindu-ne aici exclusiv la asigurarea partii materiale a necesarului minim pentru viata si dezvoltare, se impune ca societatea sa investeasca in tinerele generatii deoarece aceasta investitie se intoarce inapoi cu dobanda suficienta la scara istoriei, si ca o paranteza aici, in loc ca scoala ca sa invete copii si tinerii sa ii respecte pe batranii mai bine i-ar invata pe batrani sa respecte copiii si tinerii pentru ca ei reprezinta viitorul unei natiuni, in contrast cu batranii, care reprezinta declinul aceleiasi natiuni.

Acolo unde conditiile familiale nu reusesc sa asigure copiilor si tinerilor conditii bune de dezvoltare, cu accent pe educatie si invatamant, cu acceptul autoitatilor locale, trebuie instalate solutii temporare care sa asigure pe termen limitat conditii copiilor ale caror familii inteleg situatia in care se afla si care coopereaza pentru binele copilului in sensul imbunatatirii acestei situatii. Cheltuielile pentru amplasarea solutiilor temporare nu trebuie sa cada in sarcina familiilor, ci fie a asociatiilor ce activeaza in domeniile implicate, fie in sarcina autoritatilor locale, in functie de posibilitatile financiare ale comunitatii. Solutiile temporare trebuie sa poata fi usor relocate in cazul rezolvarii sau din contra, deteriorarii situatiei familiei a caror copii beneficiaza de ajutor.

Educatia, o necesitate pentru noi toti 5.00/5 (100.00%) 2 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

One thought on “Educatia, o necesitate pentru noi toti”

  1. Este adevarat ca a investi in educatie este un lucru destul de costisitor si aparent fara efecte remarcabile pe termen scurt. Totusi pe termen lung se va vedea ca va fi o investitie de neegalat practic aceasta investitie va fi garantia noastra catre o lume mai buna. Din pacate de 25 de ani la nivel institutional nu s-a facut mai nimic in acesta privinta, si mai prost este ca nici la nivel familial nu se pune mare pret pe educatie. La noi eductia ar trebui sa inceapa mai intai cu adultii si dupa aceea cu copii. Daca la nivel de popor suntem si vom ramane un popr needucat vom fi un popor fara viitor.

Leave a Reply