Responsabilitate

Asumarea responsabilitatii

Despre responsabilitate se vorbeste mult in societate, in general cu referinta la faptele pe care una sau alta din persoanele publice de la noi le-au comis si la urmarile acestor actiuni, urmari care pot sau nu pot fi recunoscute de persoana implicata ca fiind urmari directe ale actiunilor sale. Responsabilitatea este insa un cuvant greu de inteles, in conditiile in care nu exista in societate o preocupare constanta pentru popularizarea acestui concept. Conform DEX responsibilitatea este obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de a da socoteala de ceva, de a accepta si suporta consecințele; răspundere, functie, sarcina de raspundere. Deci numai lucruri “grave”. Sa le aprofundam un pic.

Obligatia de a efectua un anumit lucru nu implica in mod normal o responsabilitatea subiectului, deoarece impunerea respectivei obligatii, prin forta, de factori exteriori, nu poate angrena si o asumare implicita a acestei obligatii si ca urmare nu angreneaza o legatura directa intre rezultatele actiunii si suportarea consecintelor rezultatelor actiunii de catre cel ce executa actiunea. Cu alte cuvinte, pentru a putea implica notiunea de responsabilitate, obligatia de a efectua un anumit lucru trebuie sa fie dublata de voluntaritatea acceptarii obligatiei, adica obligatia trebuie sa fie autoimpusa, in acest fel, rezultatul actiunii produce la nivelul personalitatii subiectului reactia acceptarii rezultatelor actiunii, atfel incat se poate vorbi despre asumarea unei anumite vine pentru o eventuala nepotrivire intre rezultate si asteptari. Daca obligatia este dictata de factori externi atunci subiectul trebuie sa fie solidar, sa se poata identifica, cu obligativitatea actiunii, astfel incat sa accepte si rezultatele actiunii sale.

Tot in acest context obligatia de a raspunde nu poate fi impusa daca subiectul este detasat de actiune si de urmarile ei. Bineinteles, din anumite puncte de vedere (juridic, social etc) unui anume subiect i se pot imputa rezultatele, consecintele actiunilor sale. Angrenarea responsabilitatii trebuie insa sa fie voluntara, pentru ca desi putem, ca societate, sa facem un om responsabil pentru actiunile sale, respectivul individ ramane tot iresponsabil din punct de vedere social pentru orice alte actiuni pentru care nu isi asuma in mod voluntar raspunderea desfasurarii lor. Notiunea de socoteala pentru ceva este sinonima raspunderii, nu implica alte notiuni adiacente si nu aduce nuante lamuritoare suplimentare.

Din punctul meu de vedere, prin prisma celor doua notiuni discutate pana acum, tinand cont de situatia societatii in care traim, cel putin la noi in tara, la momentul actual, asumarea unei raspunderi individuale nu este o actiune des intalnita. Este normal sa fie asa, pentru ca nu a existat niciodata o cultura romaneasca a responsabilitatii. Aceasta notiune nu se preda la scoala (se fac 12 ani de religie, de ce sa vorbim de responsabilitate?), nu se popularizeaza pe la televiziuni si nu face obiectul vreunei libertati individuale. Din nefericire efectele acestei neglijente se observa in societate.

Responsabilitatea implica conform definitiei acceptarea si suportarea consecintelor, aici definitia uniform acceptata apropiindu-se de notiunea care ar trebui popularizata social. La nivelul societatii noastre insa nu putem vorbi de acceptarea sau suportarea consecintelor in mod voluntar. Nu am intalnit niciodata pana acum un om care sa spuna: “Am gresit, platesc!”. Am intalnit pana acum mii de oameni care spun: “Nu mi-ati spus!”, “Eu nu am inteles asa!”, “Mi-ati spus altfel!”, “Colegul meu zice in alt mod!”, “Asta nu poate fi vina mea!” si tot asa! Societatea a evoluat foarte ciudat relativ la asumarea si suportarea consecintelor. Exista grupuri mari de cetateni care nu sunt responsabili social, sau care sunt posesori de imunitate. Exista grupuri mari de cetateni care desi sunt responsabili din punctul de vedere al societatii, nu pot fi trasi la raspundere deoarece raspunderea lor ar aduce in discutie concepte sociale la moda. Exista grupuri mari de cetateni care desi sunt responsabili, desi sunt judecati pentru rezultatele actiunilor lor, nu suporta asprima pedepsei datorita pozitiei sociale pe care o au. Ca urmare asumarea si suportarea consecintelor pare sa fie pentru o minoritate sociala care nu a avut norocul sa se nasca in alta tara.

Notiunile de functie, post, sarcina de raspundere nu implica notiunea de responsabilitate in sensul discutat aici. Visul oricarui roman este o functie de conducere. Visul oricarui roman nu implica insa si responsabilitatile aferente acelei functii de raspundere. Hotarari, decizii, actiuni, toate fara nici o raspundere.

Responsabilitatea nu se poate impune. Responsabilitatea vine din constiinta fiecarui membru al societatii. Din nefericire responsabilitatea se cladeste de-a lungul multor generatii prin educatie. Se cladeste in multe generatii, se pierde insa de la o generatie la alta in lipsa unui stimul social care sa o promoveze. In Romania s-a pierdut deja si nu exista semne ca se va reveni asupra acestei actiuni. Cel putin nu in viitorul apropiat.

Asumarea responsabilitatii 4.50/5 (90.00%) 6 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

2 thoughts on “Asumarea responsabilitatii”

  1. Nu a mai fost un articol despre responsabilitate de curand? Nu are rost sa vorbim de responsabilitate, trebuie sa vorbim mai intai despre educatie si numai dupa aceea….

Leave a Reply