Comunism

Despre mostenire

O sa sarim peste toate intelesurile vulgare ale cuvantului si o sa enuntam direct sensul care ne intereseaza, asa cum este enuntat el de DEX: Patrimoniu de valori morale, idei, fenomene culturale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. Exact, idei, moralitate, cultura. Ceea ce ar trebui sa ramana in urma noastra, ceea ce ar trebui ca generatiile viitoare sa recunoasca util la generatia noastra. Exista insa o problema. Acest tip de mostenire o primesti fie ca vrei, fie ca nu vrei. Mai mult decat atat, nu te poti feri de ea, nu o poti arunca la gunoi, asa ca va trebui fie sa beneficiezi de ea, fie sa te lupti cu ea pentru tot restul vietii.

Pentru toate generatiile care au iesit din comunism viata nu a fost usoara caci nici mostenirea pe care au primi-o nu a fost de vreun ajutor. Sa nu uitam ca nu ne referim la bani, pamanturi si case, ne referim la idei, moralitate si cultura. Aceste concepte au fost din nefericire cele mai lovite de soarta in era comunista, tot ceea ce eu gasesc acceptabil din perioada interbelica a fost sters de comunisti cu ajutorul rusilor si a fost inocuit cu ideile imbecile ale proletariatului misionar. Aceste idei le-au placut romanilor si le-au adoptat imediat ca adevaruri de netagaduit, au devenit idei de capatai, de necontestat si demne de promovare. Sa ne amintim de cateva din aceste idei: “Singurul razboi bun e razboiul de clasa”, “Moarte bogatilor”, “Mancare pentru saraci”, “Puterea Sovietelor”, “De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi”, “Proletari din toate tarile, uniti-va!”, “Comunist pana la moarte”,
“Abolirea claselor sociale”, “Patronul are nevoie de tine, tu nu ai nevoie de el”, “Noi, muncitorii, ne-am trezit” si altele si altele, asta doar ca sa nu le punem la socoteala pe cele de mai tarziu, cele ce faceau direct referire la partid si conducatorul iubit. Ca le-au adoptat imediat nu a fost o surpriza, intelectualitatea a disparut imediat prin puscarii sau peste granita si locul ei a fost luat de o patura de taranoi, echivalentii cocalarilor din ziua de azi. Acest bagaj cultural, aceasta mostenire proletara a trecut de la generatie la generatie pana la Revolutie. Pardon, pana in ziua de azi, pentru ca o mostenire nu este un intrerupator, sa o schimbi de la stanga la dreapta dupa nevoile vremii. Cand a cazut Zidul Berlinului in 1989 multi au crezut ca s-a terminat cu comunismul. In realitate occidentul si-a pierdut vigilenta si comunismul s-a imprastiat ca o hemoragie brutala in tot vestul, acolo de unde noi asteptam izbavirea, asteptam ceva care sa poata sa contrabalanseze efectele nocive ale mostenirii pe care am primit-o. Cand unii au spus dupa Revolutie ca s-a terminat, ca lumea nu mai are nici o sansa, ca a castigat comunismul, nimeni nu i-a ascultat, dat au avut dreptate, experienta de pana acum le-a dat dreptate, si stiti cum au reusit sa isi dea seama de realitatea pe care o traiau? Ei erau cei care au reusit sa se lupte cu mostenirea generatiilor trecute si sa o doboare, sa o anihileze, sa o inlocuiasca cu un sistem propriu de idei, valori, criterii culturale, morale si intelectuale.

Situatia nu este prea diferita acum fata de cea existenta cand generatia mea si-a preluat mostenirea nefasta de la generatiile precedente. Ma tem ca de la noi generatiile viitoare nu vor mosteni decat tot aceleasi sloganuri comuniste ale luptei de clasa spoite cu luciul unor concepte capitaliste care nu mai exista de aproape o suta de ani. Nu exista nici o posibilitate ca sa schimbam brusc macazul, ne lipseste stimululul social, mediul in care trebuie sa evoluam ca sa scapam de ideile comuniste care ne paralizeaza societatea in acest moment. Cu totii stim ca exista numai doua posibilitati de evolutie, sau scapam de ele repede si in mod violent, sau scapam de ele pe termen lung murind cu totii de foame, alte posibilitati nu mai exista, istoria nu ne mai arata si alte cai. Si totusi nu acesta este viitorul pe care ar trebui sa il pregatim pentru generatile care vin dupa noi, pentru ca la randul nostru nu ne-a convenit ce am primit de la cei care au fost inaintea noastra. Evenimentele recente ne arata ca si in ziua de azi romanii (si europenii in general) actioneaza sub impuls, toti cam la fel, fara nici un fel de gandire si fara nici un fel de remuscari atunci cand se dovedeste ca au gresit. In aceste conditii cea mai buna mostenire pe care am putea sa o lasam generatiilor viitoare ar fi sa ii invatam sa gandeasca, sa analizeze, sa ia decizii in favoarea lor si sa intreprinda actiuni care sa nu se intoarca impotriva lor in viitor. Dar stai! Am inceput sa bat campii! Gandire? Analiza? Scolile noastre mai au un pic si se desfiinteaza, aceste notiuni vor fi necunoscute generatiilor viitoare. Vai de noi!

6 motive pentru care Europa este un bastion comunist

1. Proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie – caracteristica emblematica, sloganul de baza al comunismului. In Europa se manifesta puternic la nivelul intreprinderilor, anumite caracteristici ale proprietatii (dreptul unei persoane de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv și absolut) fiind impartite intre proprietarul intreprinderii, stat, sindicate, asociatii, angajati.

2. Absenta claselor sociale. In Europa egalitatea intre cetateni s-a redus la “sa fiti toti la fel de saraci”.

3. Absenta banilor sau inutilitatea lor (in functie de doctrina). Europa a implementat o moneda unica, primul pas catre desfiintarea monedei fizice. Unele state europene deja propun desfiintarea banilor in forma lor fizica. Chiar si in forma actuala orice surplus de bani este colectat de stat, inclusiv prin legi direct discriminatorii indreptate impotriva cetatenilor bogati.

4. Distributia resurselor societatii – De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi. In Europa sistemul ajutoarelor sociale incurajeaza nemunca si traiul pe banii “statului”. Cei care muncesc sunt taxati pana la ultimul banut.

5. Cenzurarea gandirii. In Europa discursul ce se abate de la doctrina oficiala a statului, cel putin in cazul anumitor teme sensibile – nazismul, rasele umane, mediul, aberatiile sexuale etc. – este pedepsit mai rau decat furtul.

6. Dreptul de proprietate si dreptul la munca. Aceste doua aspecte foarte importante ale libertatii individuale sunt intens taxate de catre stat iar nesupunerea civica duce la confiscarea proprietatii sau la interzicerea dreptului la munca.

Vis

Vis vs. realitate

Un articol aparut recent in presa din Marea Britanie aduce in atentia noastra un subiect despre care am mai vorbit in trecut. Articolul original poate fi citit aici: http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-2850241/Think-weather-s-warm-left-wing-Climate-change-beliefs-affect-perceive-weather-study-claims.html. Desi articolul cu pricina se refera cu precadere la schimbarile climatice, probabil cel mai important aspect pe care il aduce in atentia publicului este perceptia diferita a realitatii inconjuratoare in functie de convingerile observatorului. Desprea asta am mai vorbit intr-un articol ce poate fi citit aici: http://www.miscarearatiunii.ro/2014/03/26/intre-realitate-si-fictiune/. Nu stiu daca studiul pe care se bazeaza articolul a avut sau nu intentia de a face o corelatie intre linia ideologica la care adera un anumit subiect si modul in care subiectul respectiv isi exprima ideile in raport cu realitatea inconjuratoare, dar cel putin la un nivel primar, convingerile cu care traim deformeaza realitatea pe care o percepem astfel incat aceasta incepe sa corespunda asteptarilor noastre. Nu este un subiect usor si pentru cei mai multi este un subiect neplacut. Practic, pentru a analiza obiectiv realitatea in care traim trebuie sa avem etaloane dupa care sa judecam evenimentele si interactiunile astfel incat modelul realitatii sa fie construit prin mijloace independente de constiinta noastra, de ideile si aspiratiile noastre. Iarasi, asa cum spuneam si in articole trecute, masurile fenomenelor pe care le achizitionam din realitatea inconjuratoare trebuie sa fie manipulate prin intermediul unor relatii de proportionalitate corect stabilite in concordanta cu obiectivul nostru in raport cu realitatea inconjuratoare. Se pare ca evenimentele ne dau dreptate, se pare ca pur si simplu omul modern nu este capabil sa gandeasca atunci cand se exprima, atunci cand ia decizii sau intreprinde actiuni. Constatam ca din ce in ce mai mult oamenii actioneaza exclusiv pe baza unor convingeri subiective, convingeri care de cele mai multe ori le sunt impuse din exterior si pe care persoana in cauza nici nu le analizeaza, nici nu le respinge in lipsa analizei, ci pur si simplu si le insuseste fara sa isi puna intrebari sau fara sa isi formuleze rezerve. O sa dau niste exemple de idei preformate de societate, nemestecate de individ, dar pe baza carora acesta actioneaza fara sa mai treaca actiunea sa prin filtrul gandirii, oricat de nocive ar putea fi consecintele actiunii sale asupra propriei persoane: “De black friday preturile sunt mai mici”, “Diesel-ul este mai economic si mai putin poluant”, “Nu se poate trai fara credit”, “Ca sa ne petrecem mai mult timp in familie trebuie sa ne luam toti tablete”, “Efectul actiunilor umane asupra climei este dezastruos” etc etc etc. Oamenii actioneaza pe baza acestor idei impuse de societate fara a se mai gandi la scopul lor in raport cu realitatea inconjuratoare. De exemplu, o familie poate petrece mai mult timp impreuna daca nu isi cumpara tablete, si nu invers, cum ii indeamna reclama de la televizor. Si totusi multi isi cumpara tablete, puteti verifica usor dupa cozile de la mazaginele cu semn portocaliu de 4G (alta minciuna sfruntata). Pentru acesti multi realitatea este deformata dupa tiparul acestor idei preasimilate si nu are nici o legatura cu realitatea obiectiva care ii inconjoara. Este o problema inspaimantatoare pentru societate pentru ca pur si simplu asa cum in trecut au existati oameni arsi pe rug pentru vrajotorie tot asa in prezent exista oameni, grupuri, mase largi de oameni care sufera zilnic din cauza perceptiei deformate a realitatii de catre toti ceilalti din jurul lor, de catre societate.

In spiritul acestei idei va rog sa cititi urmatorul articol: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2853855/Scientist-discovered-DNA-forced-sell-Nobel-prize-shunned-inflammatory-race-comments.html si sa va ganditi de ce singurul comentariu rational a fost acesta: “Well……he’s either right or he’s wrong – there must have been research into this at some time, so what are the facts?”. Dupa ce ati ajuns la o concluzie extrapolati ideea la scara speciei umane, sa vedem care din voi mai poate dormi linistit!

Melc

Gata, s-a rezolvat!

O stire “minunata” vine din Finlanda: Elevii finlandezi nu vor mai fi invatati in scoli scrisul de mana, aceste ore fiind inlocuite cu ore de dactilografie. Un articol pe aceasta tema poate fi citit aici: http://www.bbc.com/news/blogs-news-from-elsewhere-30146160. Asteptam de multa vreme aceasta stire, am discutat despre aceasta in trecut cu diversi colegi si pentru nimeni nu reprezinta aceasta stire o surpriza in conditiile in care tarile lumii se intrec in originalitatea tampeniilor pe care le promoveaza: elevi analfabeti, tari fara bancnote sau monezi, casatorii intre homosexuali, intre oameni si animale sau obiecte, mancare “naturala”, motoare “eco” si asa mai departe. Este clar ca cei care au lansat aceasta enormitate sunt foarte mandri de imbecilitatea pe care au emanat-o, probabil se mangaie singuri pe crestet felicitandu-se pentru ideea extraordinara pe care au avut-o, dar eu cred ca au gresit. Bineinteles ca propunerea lor va fi primita cu entuziasm de marea de prosti, dar va exista o miscare de rezistenta, vor exista oameni care isi vor obliga copiii sa invete sa scrie de mana, pentru binele lor. Si acesti copii vor fi cei care vor fi capabili sa fixeze mai usor cunostintele dobandite, sa invete mai usor notiuni abstracte, se vor descurca mai bine in mediile competitive. Si pe termen lung vor avea de castigat. Deci, s-a rezolvat! Pe viitor cel care va sti sa se semneze va fi ministru, cel care va sti sa faca un grafitti va fi un artist renumit. Oameni de stiinta nu vor mai fi pentru ca metodele moderne de educatie nu permit excelenta in educatie. Dar nu avem nevoie de oameni de stiinta, si epoca de piatra este buna, atata timp cat exista oameni care sa voteze. Ca votul se face cu stampila, nu iti trebuie creier pentru asta!

Munca

Munca in lanturi

Daily Express, publicatie nu foarte serioasa, recunosc, a publicat recent o serie de articole pe teme imigratiei in Marea Britanie, articole care analizau din mai multe puncte de vedere relatia statului britanic cu noii veniti pe insula. Unul dintre ele merita urmarit, deoarece atat in esenta lui cat si prin prisma comentariilor cititorilor, articolul aduce in discutie cateva aspecte importante ale vietii cetatenilor europeni. Articolul poate fi citit aici: http://www.express.co.uk/news/uk/538002/Jobs-migrant-workers.

Problema de fond pe care articolul o semnaleaza este pierderea locurilor de munca ale cetatenilor britnici in fata “invadatorilor” est-europeni. Nu este o surpriza faptul ca est-europenii muncesc mai bine si mai mult pe salarii mai mici si nici nu este o noutate faptul ca sistemul de asistenta sociala, extrem de generos cu strainii in orice stat european, indeamna la nemunca. Dar nu putem arunca intreaga vina pe cetateni, pentru ca slujbele slab platite nu le asigura un venit suficient. Nu putem arunca vina nici pe producator, el trebuie sa obtina profit sau sa isi inchida afacerea, in plus este obligat de comerciant sa practice preturi extrem de mici. Intr-adevar, comerciantul este vinovat, dar el nu face parte direct din acest lant, nu poate fi luat in calcul. Statul nu est nici el foarte vinovat, caci cetatenii au votat si si-au hotarat viitorul. Est-europenii nu pot fi blamati pentru ca vor sa munceasca pentru viitorul lor, munca e buna si in urma muncii platesc impozite pentru noi toti. Deci… sa analizam un pic problema.

Cetateanul se afla in centrul problemelor. Salariul pe care producatorii il ofera este mic, insuficient pentru toate cheltuielile cetateanului. Cetateanul nu este dispus sa faca concesii stilului sau de viata astfel incat sa se incadreze in limitele acelui salariu mic. In aceasta situatie, in mod clar, vinovatul este cetateanul, deoarece adaptabilitatea lui sociala a scazut drastic, puternic stimulata de media, si in special de media vizuala, care promoveaza un stil de viata luxos, bazat pe risipa individuala si concurenta economica intre diversele paturi sociale. Cetateanul obtine mai multi bani in urma ajutorului social decat in urma unui salariu minim. Pentru aceasta fateta a problemei vinovat este in mod clar statul care pentru a-si obtine propriile beneficii a aderat la haiducia sociala care este politica de stanga si a sacrificat generatiile viitoare. Vina statului este atat de clara si de intensa pe acest mic segment al problemei incat nu mai merita discutata, ci din contra, ar trebui sa ii cautam motivatii si justificari. Politica de stanga nu este viabila pe termen lung, dovada este marirea si prabusirea Uniunii Sovietice si a satelitilor sai, dar este o politica placuta cetateanului neinstruit si sarac, acei multi votanti care reprezinta electoratul socialist/comunist. In apararea statului putem spune intotdeauna ca nu a facut decat sa implementeze vointa cetateanului, si acesta este un argument foarte puternic, care tine de fundamentele democratiei. Cetateanul de rand insa este destul de prost, insumand aici atat incultura sa cat si incapacitatea sa de a gandi rational. Ca urmare cetateanul a votat ceea ce a sunat mai bine, mai “european”, fara sa se gandeasca la consecintele gestului sau. In scurt timp s-a ales cu un somaj generos si cu oportunitatea de a se plange ca nu are de lucru. In nici un caz cetateanul nu face ceva pentru a isi gasi de lucru. Daca isi gaseste un job prost platit nu ii ajung nici banii si mai pierde si ocazia de a sta relaxat toata ziua, sau chiar si mai rau, pierde si ocazia de a face un ban la negru pe langa. De asemenea, cetateanul refuza job-uri care nu sunt la moda, joburi care ar putea sa “il faca de ras” in comunitatea in care traieste. Deci job-urile ce implica munca fizica, statul in aer liber, in picioare, in diverse mirosuri sau care implica deplasari nu sunt atractive, deoarece cetateanul care aplica pentru cel job trebuie sa isi asume o anumita identitate sociala, identitate sociala care nu mai este la moda, sau mai rau, este blamata in comunitatea din care respectivul cetatean face parte. Ca urmare cetateanul britanic nu o sa se angajeze pentru munci grele si nu o sa accepte faptul ca nu este suficient de productiv pentru un salariu mai bun. Si o sa voteze in continuare cu stanga pentru ca atat il duce capul, nu isi da seama ca tot din cauza lui a ajuns in situatia in care se afla.

Producatorul a fost timp de zeci de ani demonizat de statul socialist si a fost in mod constant personificat de patron. Producatorul nu poate fi identificat prin patronul afacerii, dar din nefericire in constiinta generala este. Parerea generala despre patron, asa cum se intelege foarte bine din comentariile articolului, este aceea ca patronul este un exploatator fara scrupule, care isi tine lucratorii in sclavie, in conditii mizere, cu program de lucru prelungit si fara nici un drept, timp in care el isi desfasoara o vacanta perpetua in insule exotice pe meleaguri cu clima calda. Adevarul este ca multi patroni din industrie sau agricultura lucreaza saisprezece ore pe zi, in fiecare zi a saptamanii, fara concediu, timp de treizeci, patruzeci de ani, dupa care mor de infarct sau atac cerebral. Aceasta imagine nu a fost insa popularizata de statul socialist, nu se incadreaza in tiparul luptei de clasa. Si totusi nici ei nu sunt feriti de greseala in problema pe care o discutam. Prima greseala fatala este dependenta de comerciant, dependenta care se accentueaza pe zi ce trece si care nu cred ca se va rezolva in viitorul apropiat. In Europa de azi comerciantul impune pretul de achizitie, conditiile de achizitie, durata si clauzele contractelor, producatorul fiind captiv. Din punctul meu de vedere producatorul a intrat fara sa se gandeasca prea mult in hora guvernului, pe refrenul “sa producem mai mult, mai ieftin si mai prost”, si acum nu mai stie cum sa faca sa iasa si sa se intoarca la refrenul “sa producem numai cat trebuie, mai scump, dar mai bun”. De aici pana la plasa comerciantilor a fost numai un pas. A doua greseala fatala a fost naivitatea, concretizata prin dependenta de forta de munca prost platita. Cand piata impune pretul nu iti poti permite sa iti platesti oamenii mult, insa daca ii platesti prea prost acestia vor pleca, fie catre alte domenii in care se plateste mai bine, fie catre somaj, care de asemenea se plateste mai bine si este si social mai bine vazut. Insa reducerea costurilor nu se face numai din forta de munca. Reducerea costurilor se poate face de exemplu si prin presiuni asupra statului pentru reducerea costului muncii, a impozitelor, astfel incat oamenii sa ramana activi, nu sa treaca in somaj. Sau, cum a fost cazul anumitor afaceri, mizand pe forta de munca bine calificata in locul mecanizarii si automatizarii care s-au facut cu bani de la banca, iarasi, tinand oamenii activi si nu ingrasand bancile. Una peste alta producatorii nu mai reprezinta acum o forta in Europa si nu pot impune ce si cum sa produca, cu cine, cand si la ce pret. O parte din cei putini care au ramas au cazut in plasa lacomiei si au mizat pe suveica banilor din sistemul muncii expatilor, oameni care sunt dependenti de angajator pentru cazare, masa, asistenta medicala si altele, astfel incat o mare parte din salariul platit se intoarce la angajator. Proasta socoteala, si-au creat mai multe probleme si nu au rezolvat mai nimic.

Statul s-a grabit sa dea legi care nu sunt in avantajul cetatenilor. Ne-am obisnuit de multa vreme cu aceasta atitudine, probabil nici nu se va corecta. Anormal este insa ca statul nu isi asuma consecintele greselilor sale, nu incearca sa corecteze situatia in care s-a ajuns si nu incearca sa compenseze pierderile celor care sufera de pe urma situatiei create. Din contra, se pare ca statul in continuare incurajeaza exact acele aspecte negative care au dus la dependenta de ajutorul social, la lene si golanie. Am stabilit de la inceput care este avantajul statului in aceasta afacere, bogatie si voturi pentru politicieni. Dar pentru noi ceilalti? Daca esti moderat de sarac (echivalent cu moderat de bogat, dar suna mai bine) si muncesti din greu dai o foarte mare parte din venituri statului, in primul rand ca impozit pentru munca si apoi ca impozit pentru consum. Vei fi blamat ca esti lacom si ca nu lasi locul tau altor oameni care nu sunt norocosi sa aiba de lucru. Daca esti bogat si muncesti dai cea mai mare parte din venit statului si, mai rau, o parte din averea personala, indreptandu-te incet, incet catre saracia medie (nu va uitati la TOP100, ati vrea un loc acolo pentru o viata in puscarie?). Deci singura posibilitate decenta a ramas in Europa sa fii sarac si sa nu muncesti, din nefericire asta este realitatea, guvernul o sa fie fericit, toata lumea o sa te compatimeasca si banii vor curge fara munca.

Est-europenii nu pot fi dupa parerea mea invinovatiti de nimic. Se duc si ocupa locurile de munca pe care nimeni nu le vrea, sau nu le poate ocupa. Muncesc cinstit, din greu si platesc impozitele din care sunt platite ajutoarele de somaj ale cetatenilor britanici. Trimit bani acasa, nu isi abandoneaza familiile, nu au ambitii nemasurate. Exact tipul de oameni de care orice economie are nevoie, inclusiv economia romaneasca.

Mai exista o latura despre care nu am vorbit pana acum. Publicul. Poporul. Vulgul. Acela care sta pe margine si isi revarsa frustrarile fie pe someri, fie pe est-europeni, fie pe guvern, fie pe cei care au nesimtirea sa munceasca. Intrati si cititi comentariile de la articolul mentionat. O mare parte din oamenii aia nu stiu pe ce lume se afla, nu sunt capabili sa argumenteze o opinie, dar au drept de vot si beneficiaza de ajutoare. Ei sunt in realitate cauza raului, ei sunt cei care tin guvernele incompetente in functie, care instiga la lene, la consum fara masura, la productie peste nevoi, sunt cei care isi fac modele de viata din reality-show-uri si care tipa cat ii tin rarunchii ca lor li se cuvine. M-a impresionat in mod special comentariul unui om care a muncit si care a vrut sa spuna ca se poate. Reproduc aici dialogul pe care l-a purtat cu un oligofren:

- … They are willing to work 12 hours a day 7 days a week … (Rolex)

- I worked 12 to 16 Hour Days every Day except Sundays for 30 Years Rolex. What’s the problem? (EL)

- You prefered to be a slave to your job. Everyone to his own. (Oligofrenul)

- Red Thumbs for working hard? I shouldn’t have bothered!!! (EL)

FARA COMENTARII!

Munca

Spectrul somajului….

…. se extinde! ANOFM, Agentia Nationala pentu Ocuparea Fortei de Munca, ne informeaza vesela ca in luna octombrie a avut inregistrati peste patru sute saizeci de mii de someri, cu o rata a somajului in crestere, de aproximativ 5,13%. Bineinteles, este vorba de statistica oficiala, aceea in care intra numai somerii inregistrati. Cresterea somajului in sine nu este o surpriza, trebuia sa ne asteptam la aceasta tendinta in trecutul apropiat si va trebui sa ne obisnuim cu aceasta tendinta si in viitor. Ceea ce este total anapoda este ca sunt foarte multi someri tineri, chiar comparativ cu somerii mai in varsta, si anume in jur de doua sute douazeci de mii de persoane sub treizeci si noua de ani. Acest fapt in sine umbreste orice alte statistici pe care le-ar fi publicat Agentia Nationala pentu Ocuparea Fortei de Munca, iar explicatiile pentru aceasta stare de fapt sunt cel putin ambigui. Bineinteles, putem arunca vina pe invatamant. Pe de o parte moda studiilor superioare ridica varsta de integrare pe piata muncii si modifica distributia specializarilor tinerilor, dar asta nu este o buna explicatie. Faptul ca tinerii ies din ce in ce mai slab pregatiti din scoli face ca angajatorul sa ezite la angajare, deoarece autoritatile au facut angajarea un chin, nu poti angaja un om ca sa il instruiesti, trebuie sa il integrezi rapid in munca, iar daca nu il poti face productiv nu ai ce face, raul a fost facut. Asa ca angajatorii prefera sa lucreze cu oameni in varsta, oameni care si-au aratat competenta, si, desi nu mai au vigoare, nici nu mai ridica surprize. O sa vedeti ca si pe viitor se va mentine aceasta tendinta, si se va mentine pana cand piata muncii se va liberaliza, pana cand va veni un ales inteligent (?!?) care sa spuna: “Am facut destul rau, gata! Lasam oamenii sa fie angajati si sa fie dati afara, e dreptul lor, e dreptul lor la munca!”. Mai este si un alt aspect, la fel de vicios. Munca este foarte impozitata, iar un tanar costa mai mult decat un batran. De ce e munca impozitata? Pentru ca suntem noi prosti si ii lasam, de aia, pentru ca lacomia lor nu cunoaste margini si pentru ca statul e prea obez, trebuie pus la cura. Pana atunci o sa tot vedem stiri despre cresterea somajului.

Impozite

T.V.A.

Astazi mi-a picat sub ochi un articol referitor la cresterea T.V.A. in Japonia, actiune care s-a dovedit o idee proasta, nici o surpriza pentru un om inteligent. Articolul poate fi citit aici: http://www.business24.ro/international/japonia/majorarea-tva-la-8-la-suta-a-destabilizat-economia-nipona-cum-suporta-europa-si-cote-de-peste-20-la-suta-1551908. Autorul analizeaza destul de frumos anumite aspecte dar se inseala fundamental la partea in care afirma ca Europa suporta mai usor cote mult mai ridicate. Europa nu suporta, dar conditiile specifice in care economiile Europei si Japoniei functioneaza sunt diferite, deci nu trebuie sa judecam simplist situatii care sunt fundamental diferite. Sincer, de Japonia nu prea ma intereseaza, ei se vor descurca mai bine decat noi, dar sa vedem un pic cum este cu T.V.A.-ul in Europa si in particular in Romania, caci desi poate parea suportabil, acest T.V.A. ne doare tare. :))

Inutil de spus, taxa pe valoare adaugata este o taxa relativ noua, inventata, scoasa din palarie, de guvernul francez in 1954. Nu a fost introdusa direct pentru toata lumea, probabil ar fi fost respinsa de popor, a fost introdusa mai intai pentru firmele mari, probabil asa cum ne putem imagina in uralele clasei proletare, dar a fost rapid raspandita pentru tot muritorul. In Romania T.V.A.-ul a fost introdus in 1993 pentru, asa cum sustinea la vremea respectiva guvernul, a tempera lacomia patronilor excesiv imbogatiti, pentru a diminua rata inflatiei si a conduce la micsorarea preturilor. Ce oroare! Poporul a ovationat intens si a inceput sa plateasca! Prost popor! Ironia soartei face ca T.V.A. sa fie o taxa indirecta. Adica nu se colecteaza de la cei care suporta costul ei, se colecteaza de la cei care nu se pot feri, de la cei care este usor sa o colectezi. Cu alte cuvinte este suportata de popor si este colectata de la agentii economici. Alta ironie este faptul ca aceasta taxa cu origini populiste loveste in cei cu venituri mici, cei cu venituri mari fiind oarecum mai la adapost. In Franta, in 1954 introducerea taxei nu a avut efectul asteptat, oricare ar fi fost el, caci istoria ne-a aratat ca problemele societatii franceze, pe atunci inca mandra posesoare de colonii, s-au acutizat si au condus in final la ce-a de-a Cincea Republica. Probabil in valtoarea evenimentelor nimanui nu i-a mai pasat de T.V.A., dar trebuie tinut seama de faptul ca razboiul din Algeria a fost purtat de partea algeriana tot cu bani francezi si introducerea T.V.A.-ului nu a ajutat economia franceza in momentele in care era vulnerabila. Bineinteles ca nici in Romania T.V.A.-ul nu a avut efectul pe care guvernul a mizat, deoarece in 1993 rata inflatiei a fost mai mare de 256%, record pentru Romania vremurilor noastre. Ma rog, poate guvernul isi dorea stimularea inflatiei, caci ne aflam cu istoria in anii marilor credite “neperformante”, credite care au falimentat banci in beneficiul politicienilor, deci sa nu mai vorbim de obiectivele guvernului. Exista o categorie mare de oameni adepti infocati ai T.V.A.-ului. In marea lor majoritate sunt economisti cu ceva conexiuni in guvern si cu vederi socialiste. Principalul lor argument pentru sustinerea T.V.A.-ului este ca introducerea T.V.A.-ului ar putea ipotetic duce la scaderea altor tipuri de taxe, in special taxe pe care le suporta cetateanul. Argumentul nu poate fi serios, dupa parerea mea, deoarece in nici una dintre tarile in care s-a introdus T.V.A.-ul nu s-a observat acest efect, ci din contra, T.V.A.-ul a pus o presiune suplimentara atat pe economie cat si pe cetatean. Cei care urasc T.V.A.-ul aduc de partea lor o serie de argumente interesante printre care: efectul negativ asupra cererii si ofertei prin prisma productiei de bunuri si servicii, injustetea sociala a costului mai ridicat pentru cetatenii mai saraci, creste abrupt birul total la nivelul cetateanului, in defavoarea lui, dar in favoarea guvernului, duce la cresterea impozitelor pe venit, inclusiv la cresterea impozitarii muncii, sub pretextul justetei sociale, duce la cresterea preturilor si a inflatiei, incetineste cresterea economica si conduce la somaj. Fiecare dintre aceste aspecte este bine fundamentat, dar concluziile nu sunt acceptate de economistii guvernelor europene care vad in T.V.A. panaceul unei guvernari perpetue si lipsite de griji. Una peste alta, impactul T.V.A.-ului in Europa este la fel de negativ ca si in Japonia, numai conditiile locale sunt diferite. Dupa parerea mea T.V.A.-ul este numai o alta hotie fara un fundament economic util societatii, sustenabila numai in conditiile unei cresteri economice perpetue (imposibilitate practica si teoretica), a unei inflatii tinute sub control, a unor guvernari cu deficit bugetar zero sau foarte aproape de zero si a unei societati coerente si unite. Nici una dintre aceste conditii nu este indeplinita in Europa, trageti singuri concluziile!

Exercitii pentru cititor:
1. Cum a reusit guvernul in 1993 sa prosteasca poporul ca introducerea unei noi taxe va rezolva problemele din economie?
2. Cum poate un popor intreg sa arunce in neant, printr-o singura taxa, un sfert din veniturile sale?
3. Cat credeti ca se poate intinde limita de suportabilitate a poporului?
4. Cand credeti ca va fi urmatoarea majorare de T.V.A.? In cat timp credeti ca va ajunge T.V.A.-ul la 100%?
5. Ganditi-va cum va arata viata vostra cand TVA-ul va trece de 50%, ca nu mai e mult, unii care deja s-au nascut vor prinde asta, daca noi nu facem ceva!

Porc

O ferma, un parlament

Astazi gluma zilei vine din Parlament. Un senator se plange ca au ajuns atat de rau, ei clasa politica, incat trebuie sa tina cont de opinia publica! Mai precis, senatorul PSD declara referitor la ridicarea imunitatii colegilor lui ca, nici mai mult, nici mai putin: “E grav ca am ajuns sa ne canibalizam intre noi doar pentru ca ne-o cere Facebook-ul, Internetul, opinia publica…”. Un articol pe aceasta tema poate fi citit aici: http://www.ziare.com/politica/senat/un-senator-de-la-putere-rebufneste-e-grav-daca-ne-canibalizam-intre-noi-ca-ne-o-cere-opinia-publica-1334295. Cine isi inchipuia pana acum, desi nu cred ca mai exista un astfel de om in Romania, ca Parlamentul este altceva decat Ferma Animalelor, are acum ocazia sa se convinga ascultand direct grohaiturile unui porc ingrasat din banii nostri, ales de catre noi si speram foarte curand, taiat de DNA. Stiam cu totii ca alesii nu sunt inteligenti, nu sunt culti, nu sunt scoliti. Stiam cu toii ca sunt in mare parte bigoti, lacomi si corupti. Dar sa recunoasca toate astea cu nonsalanta nu ma asteptam. Probabil ca senatorul respectiv ar trebui controlat pe la psihiatrie, pentru ca se pare ca nu stie cine este, unde se afla si cum a ajuns acolo. Nu isi mai aduce aminte ca este o sluga platita din banii nostri si pusa intr-o functie pentru ca sa ne apere interesele, nu ca sa ne fure. Se pare ca legile trebuie modificate serios, pentru a opri accesul unor astfel de exemplare debile mintal in forul legislativ al tarii. Dar cum sa modificam legile cand tocmai ei ar trebui sa le modifice, ei, cei care isi inchipuie ca nu trebuie sa dea socoteala cetateanului si ca Parlamentul Romaniei este un loc unde hotii trebuie sa stea grupati ca sa nu mearga la puscarie! Cum se poate asa ceva? Cum a ajuns sa fie posibil asa ceva intro tara care trambiteaza sus si tare democratia? Oare respectiul senator o fi avut vreun atac cerebral si nu mai stia ce spune? Presa o fi modificat declaratiile lui? Ce ne facem cu oamenii astia? Cand vom scapa de exemplare subumane ca senatorul citat? Cum facem sa scapam de ei? Cineva? Vreo idee?

Istorie

Istoria noastra este mai buna decat a lor!

Am citit zilele trecute un articol care pare inspirat de bancurile cu nebuni: http://www.ziare.com/international/america/presedintele-turciei-schimba-istoria-musulmanii-au-descoperit-america-nu-columb-1333524. Stiti, acelea , vechi si perimate, de genul “La spitalul de nebuni, 2 nebuni vor sa evadeze … -Ba , ne luam avant si iesim prin gaura cheii! -Perfect! Isi ia primul avant, fuge si trage un cap in usa… Al doilea se duce si se uita la gaura cheii: -Ba, ce prost esti, n-ai vazut ca era cheia in broasca pe dinafara?”.

Initial am sarit peste articol fara sa ii dau prea mare importanta, dar dupa o vreme am inceput sa ma gandesc ca poate omul nu e nici nebun si nici prost, ci doar si-a dat seama ca e inconjurat de prosti si nebuni, asa ca incearca sa profite de situatia creata. Sincer, noi romanii, putem sa tragem invataminte valoroase din exemplul presedintelui turc. Pana la urma, stim cu totii, istoria nu este decat o minciuna unanim acceptata, sau chiar mai rau, istoria nu este decat o minciuna. Asa ca, din acest punct de vedere, de ce sa fi descoperit Columb America si nu Ismail? Daca presedintele turc vrea Ismail, pentru turci, cel putin o parte dintre ei, aia care l-au votat pe acest presedinte, Ismail va fi descoperit America cu doua secole inainte de Columb. Pai stati putin, in sumarul conceptelor morale ale asociatiei noastre scrie ca adevarul este unic si neinterpretabil. Exact, exact asa si este, numai ca aici nu e vorba de adevar, ci de istorie, o minciuna care poate fi scrisa si rescrisa de multe ori la rand, dupa cum vrea unul sau altul, mai popular, mai smecher sau mai ingamfat. Ma infioara de fiecare data cate un prostovan vine si imi spune: “Stii de fapt am aflat ca nu avem nimic al nostru”, sau “Stii ca de fapt Moldova a fost descoperita de unguri”. Ma infioara si ma scarbeste de imi vine sa vomit fix pe creierul lor de prosti.

Suntem exact ceea ce vrem sa fim si istoria consemneaza exact ceea ce vrem noi sa consemneze. Avem suficienti dusmani, nu mai este nevoie sa ne cream altii singuri. Nu trebuie sa fim prosti, trebuie sa fim destepti, nu trebuie sa fim blegi, trebuie sa fim isteti, nu trebuie sa fim lenesi, trebuie sa fim harnici. Nu-i mai lasati pe altii sa va scrie istoria cum vor ei, scrieti-o cum vreti voi. Cu o singura nota, nu va abateti de la adevar, pentru ca e unic si neinterpretabil!