Luna

Extreme

Ca sa ne intelegem bine asupra subiectului trebuie sa vorbim un limbaj comun. Aceasta nu prea se mai intalneste in Romania zilelor noastre. Nu pentru ca nu vorbim toti romaneste, ci pentru ca viata, cu ajutorul larg al societatii contemporane, ne-a indepartat unul de altul, ne-a lasat pe fiecare singuri singurei in mijlocul a milioane de alti oameni asemenea noua. Deci, conform DEX, extrem este ceva foarte mare sau foarte mic, deosebit de celelalte elemente prin marime, cea mai mare sau cea mai mica valoare pe care le poate avea o marime, margine, capat indepartat limita. Nu vorbim de aceasta data de “Jucator care ocupa locul lateral cel mai inaintat din stanga sau din dreapta intr-o echipa de fotbal, de handbal sau de hochei” sau de “partid sau fractiune politica dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe pozitii extremiste de dreapta (sau de stanga); parte ultraradicala, exagerata de dreapta (sau de stanga) a spectrului politic”. Dar aici trebuie retinute doua aspecte: aspectul care precizeaza marimea foarte mare sau foarte mica si aspectul care precizeaza diferenta fata de celelalte elemente componente ale ansamblului. De exemplu daca avem un grup de zece oameni, daca unul dintre ei este miliardar, nu putem considera ca el constituie o extrema in cazul in care si ceilalti noua sunt miliardari. Daca ceilalti noua sunt saraci, miliardarul va constitui o extrema, dar nici un alt om din grup nu va mai fi o extrema, desi in limbajul curent saracia este o conditie extrema, cu largul concurs al socialistilor din toata lumea. Sa particularizam un pic la Romania. Sa incepem cu ceva mai bland, urmand sa atacam ideea principala mai incolo. Cea mai mare parte a poporului Roman e saraca. Dar exista si oameni care nu sunt. Oamenii saraci sunt in general stabiliti in localitatile mici si au o mentalitate aparte, mentalitate care de zeci, poate sute de ani, ii mentine in aceasta stare de saracie. Oamenii care nu sunt saraci nu sunt chiar bogati, cu exceptia celor care sunt putred de bogati. Acestia si-au obtinut bogatia in general prin fapte penale, de genul celor implicate in investigatiile DNA. In acest caz ei constituie extremele, prin opozitie cu marea majoritate a poporului, sarac si cinstit. In fine, sarac si necinstit, daca e sa spunem lucrurilor pe nume. Acum sa atacam ideea principala. Majoritatea oamenilor care traiesc in Romania sunt prosti. Am vorbit de nenumarate ori despre prostie si despre efectele ei. Din nefericire nu putem spune ca in tara asta prostii sunt o exceptie, din contra, ei constituie regula. Sunt si oameni care nu sunt prosti. Si sunt si oameni care sunt foarte destepti. Acestia constituie extrema in cazul de fata. Desteptii au o lume a lor, nu vor interfera de buna voie cu restul poporului, vor incerca sa stea deoparte, si vor avea tendinta sa isi tina desteptaciunea pentru ei, caci prostii, in prostia lor, in loc sa invete de la destepti vor incerca sa ii anihileze pe acestia din urma. Este o reactie naturala a masei de prosti si se manifesta ori de cate ori vreun desptept se remarca in vreun fel, de obicei prin castigarea unui premiu international sau prin obtinerea vreunei functii prestigioase in vreo institutie internationala. Atunci, exact in acele momente, masa mare de prosti isi va aduce aminte ca respectivul destept a fost candva unul dintre ei, chiar daca numai dupa varul unei nepoate a cumnatei unchiului de mama a verisoarei unei soacre care traieste in uitare in vreun sat romanesc. Dar important pentru ei este sa fie cumva unul dintre ei, sa aduca extrema la media masei si sa o faca comuna, banala. Nu sustin ca orice prost ar putea invata de la acel destept. Dar macar cativa dintre prosti sa isi modifice un pic modul de gandire si de actiune. Abia atunci acel destept va deveni unul dintre ei. Nu poti sa aduci un extrem la medie fara sa distrugi acel extrem, daca vrei sa apropii media si extremele, conservand extremele, trebuie sa ridici sau sa cobori media. De aceea invatamantul a fost de mase. Spun a fost pentru ca acum nu mai avem invatamant. De aceea desteptii erau platiti mai bine. Spun erau pentru ca acum nu mai sunt platiti deloc. De aceea votul era censual. Spun era pentru ca acum tot prostul poate sa voteze. In general extremele nu sunt bune. Nu sunt bune pentru ca sunt asociate cu puncte de instabilitate, cu catastrofe. Si nu sunt bune pentru ca nu reprezinta un pol de putere, ci in general se considera ca sunt un pol de slabiciune. Dar in multe cazuri putem invata de la extreme si putem sa incercam sa ne inaltam catre limita pe care acestea ne-o pun la dispozitie. Nu are ce strica, nu putem decat castiga, noi ca societate din aceste experiente individuale.

Apreciati acest articol

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

3 thoughts on “Extreme”

  1. La noi a schimba ceva, in marea masa a populatiei inseamna a le face rau. Cum poti sa-i spui cuiva ca e prost cand el a fost inconjurat toata viata de dei ca el. El nu poate face diferenta dintre inteligent si prost. Cineva mai inteligent decat ei este o amenintare.

  2. Asa are si Romania savant recunoscuti mondial: emigreaza familia cand viiorul savant e la gradinita, el invata bine si isi construieste cu multa munca o cariera academica si repurteaza succes dupa succes, si atunci cand in sfarsit are parte de recunoasterea stradaniei sale printr-un premiu prestigious presa din Romania va titra “Om de stiinta roman premiat la ….”!

Leave a Reply