Emergency

Masurile potrivite la timpul potrivit (2)

Am incheiat prima parte a acestui subiect vorbind despre elementele care contribuie la o reactie cu rezultat pozitiv in cadrul procesului. Am fost criticat de un coleg de asociatie care mi-a atras atentia ca o reactie pozitiva nu va face decat sa duca la escaladarea situatiei pe care dorim sa o controlam. Are dreptate, insa nu a surprins bine nuanta formularii, nu este vorba de o reactie pozitiva, ci de eventualele rezultate pozitive, adica in favoarea detensionarii situatiei in cauza, rezultate obtinute in urma modificarii anumitor elemente ce contribuie la desfasurarea procesului studiat. Este clar ca in esenta, din punctul de vedere al colegului meu, in cadrul procesului, cuantumul masurat al parametrilor de stare ai procesului, la finalizarea acestuia, sunt in opozitie calitativa si cantitativa cu parametrii de intrare, parametri care sunt tocmai elementele de intrare si/sau desfasurare ale procesului care sufera modificari in vederea obtinerii unui rezultat pozitiv. Ca sa impac pe toata lumea recunosc faptul ca fraza de dinainte descrie o reactie negativa. Ma bucur ca am am avut ocazia sa lamuresc acest subiect.

Foarte interesante sunt eventualele implicatii ale acestor elemente modificate asupra altor sisteme adiacente procesului. Ca niste oameni obisnuiti, politicienii, caci cu ei am inceput prima parte a acestui subiect, se grabesc sa ia hotarari, sa intreprinda actiuni, iar apoi privesc mirati rezultatele nebanuite ale hotararilor si actiunilor lor. Cu alte cuvinte, unde dai si unde scrapa! Pentru orice sistem complex, interdependintele dintre variatele elemente ale sitemului, in afara problemei studiate, sunt elemente greu de cuantificat, deoarece resursele necesare pentru investigarea lor in mod normal nu sunt asigurate in cadrul proiectului initial, proiectului care doreste modificare in bine a starii de fapt a proecsului sau sitemului, stare de fapt care are tendinta sa se degradeze. In mod simplu, toate aceste ramificatii colaterale scapa analizei si in consecinta exista posibilitatea aparitiei de dezechilibre care pot fi benefice sau nu directiei pe care doream sa o imprimam cursului evenimentelor. Se pune problema pana la ce grad, pana la ce nivel, ar trebui sa investigam aceste posibile dezechilibre. In cazul actiunilor intreprinse de politicieni, in special in situatii limita, situatii care au tendinta sa se deterioreze accelerat, nu prea exista timpul necesar aprofundarii situatiei exacte si nu prea exista resursele necesare pentru stabilirea starii de fapt a intregului sistem sau proces studiat. In cazul de fata de exemplu ar trebui studiate structura societatii si interactiunile dintre membrii (la nivel de grupuri largi, paturi sociale), procesele ce fac obiectul actiunilor, interactiunile acestora cu alte procese, reactiunile posibile ale societatii la modificarile proceselor si tot asa, intr-un lant ce pare infinit. Aceasta stare de fapt poate fi, numai in teorie, un punct justificativ pentru deciziile proaste luate de politicieni. Dar nu orice decizie, nu orice hotarare sau actiune, trebuie sa fie proasta, sa nu corespunda starii de fapt si sa provoace efecte nedorite in cascada. In plus politicienii nu sunt singuri, au consilieri, se afla in relatii de consultanta cu cetatenii, in mod normal au toate atuurile pentru a lua hotarari bune, in interesul cetateanului, si mai ales la timpul potrivit. Fiind o societate democratica, nici o decizie nu este definitiva, nici o hotarare nu este pentru vecie si nici un politician nu este scutit de puscarie. O balanta intre puterea conferita reprezentantilor, nevoile si vointa poporului si realitatea momentului ar putea fi pusa in scena, asta numai in clipa in care fiecare va putea sa judece serios aceasta chestiune.

Rata interventiei este o notiune care se refera la raportul dintre resursele investite in actiunea depusa si rezultatele obtinute, prin prisma desfasurarii actiunii. Bineinteles ca denumirea este nefericit aleasa, dar oricum nu exista lucruri bine definite in acest domeniu. In rest nimic spectaculos, un calcul care arata daca resursele investite sunt suficiente sau nu in raport cu rezultatele dorite, sau invers, daca vreti, daca rezultatele obtunute sunt pe masura efortului depus.

Inainte de inceperea interventei, in functie de momentul ales pentru interventie, trebuie calculati cu grija parametri ai interventiei care tin de amplitudinea masurilor luate precum si de aria specifica de aplicare. Interventia nu trebuie sa fie disproportionata fata de ceea ce dorim sa corectam, nici in sensul gigantismului, nici in sensul nanismului. Daca cuantumul interventiei este foarte mare riscam sa producem pagube ireparabile subiectului caruia ii este aplicat (in mod similar actiunii batei pe teasta unui manifestant pro-democratie). Daca cuantumul actiunii este foarte mic, actiunea devine neglijabila (in mod similar actiunii unui singur agent semianalfabet trimis sa investigheze spargerea unei locuinte). La fel si cu specificitatea actiunii, daca incerci sa tratezi ebola cu apa sarata, e ca si cum ai incerca sa tratezi dictatura cu flori. Pentru fiecare problema trebuie gasit remediul potrivit, chiar daca acest remediu coincide cu credintele, traditiile si inclinatiile persoanelor implicate in deciderea actiunii corectoare. Cu o trimitere directa la statutul asociatiei noastre, daca studiem deciziile luate de oamenii politici de la Revolutie si pana astazi observam ca in mod covarsitor acestea au avut doua motoare: unul interesul personal al politicianului si celalalt religia (eventual incluand aici traditiile). Interesul personal in mod clar nu poate fi scos din ecuatie, nici acum si nici in viitor, in fond politica de stat trebuie sa fie suma vointelor individuale ale cetatenilor, si, fiind un cetatean normal, politicianul a intrat in politica manat de un scop, scop care nu are nimic de-a face cu viitorul natiunii, ci cu viitorul sau personal. Religia insa ar trebui scoasa din ecuatie, direct si fara menajamente. La fel si cu traditiile. Nu exista nici o justificare ca sa traim intr-un stat laic si modern ca in evul mediu intunecat. Experientele internationale arata ca religia e o mare piatra la gatul popoarelor, recentele degradari ale situatiei privind ISIL sunt pur si simplu urmarile religiei aplicate in viata de zi cu zi. Si nu este vorba de o anumita religie, toate religiile sunt in aceeasi oala, credinta oarba fara urma de judecata nu poate duce la nimic bun!

Premergator inceperii demersurilor de interventie trebuie estimat rezultatul specific al diverselor scenarii de actiune deoarece nu exista nici o actiune care se poate desfasura fara gres intr-un singur sens, intr-un anumit fel, cum se spune in sah, intotdeauna exista o mutare mai buna. In sah este simplu, sau cel putin pare simplu, rezultatul unei actiuni se obsera imediat dupa mutarea adversarului, prin evaluarea tablei si constatarea evolutiei situatiei, in sens pozitiv sau negativ. Nu avem luxul de a astepta evolutia situatiei atunci cand sistemul si procesele studiate sunt de natura sociala. Ca urmare rezultatul unei actiuni trebuie estimat prin calcul, tinand cont de faptul ca rezultatul nu este unic, ci depinde de resursele implicate intr-o anumita actiune specifica fenomenului studiat. Ca urmare am putem banui ca politicienii stau foarte bine la capitolul calcule dar aceasta banuiala nu este din nefericire confirmata de practica. Nu numai ca actiunile politicienilor nu sunt rezultatul unor calcule stiintifice precise, dar actiunile lor, asa cum am mai spus, se bazeaza numai pe considerente subiective, fara legatura cu interesul cetateanului in lumea reala.

In cadrul unei interventii a guvernului in nici un caz nu avem nevoie de favorizarea excesiva a unuia sau a altuia dintre participantii la procesul studiat, asa ca trebuie alcatuite evaluari ale distributiei in cadrul participantilor la proces ale posibilelor rezultate pozitive astfel incat sa nu se produca dezechilibre intre ei care sa conduca la favorizarea nejustificata numai a unuia sau altuia dintre participanti. In general interventiile statului nu sunt nejustificate, deoarece statul este condus de politicieni si politicienii au interese si prieteni. Si la noi in tara, dar si oriunde in alte parti ale lumii, avem exemple nenumarate de interventii ale statului care au creat in mediul privat averi impresionante pentru unele persoane apropiate mediului politic. Nu este corect ca unii sa isi creeze averi strangand de la toti ceilalti cetateni. Si daca acest lucru este recunoscut de toti oamenii, de la bogat la sarac, foarte putini sunt cei care vor recunoaste faptul ca au beneficiat de pep urma ajutorului de la stat. Si exemple sunt suficiente, de la agricultura, unde avem subventii substantiale pentru marii mosieri, subventii care au condus direct la terenurile lasate in paragina, pana la domeniul informatiei si tehnologiei, unde ajutoarele guvernamentale au condus la creearea unor giganti tehnologici care si-au impus solutiile in fata micilor producatori si in detrimentul consumatorilor. Unii analisti economici considera aceste derapaje benefice pentru societate (creare de locuri de munca, concentrarea capitalului, stabilitate tehnologice si altele) dar trebuie retinut faptul ca toate aceste beneficii se fac prin distributia injusta a resurselor societatii, resurse care ar fi mai bine utilizate de exemplu pentru crearea celuiasi numar de locuri de munca, dar in mai multe intreprinderi mai mici sau pentru diversitate tehnologica, exact opusul conceptului de monopol tehnologic care se practica azi.

Inca ianinte de inceperea actiunii de interventie trebuie elaborate scenarii privind inchiderea actiunii. Ca orice chestiune temporara, un ajutor sau o interventie, trebuie sa fie exact asa, temporara si sa nu se permanentizeze, pentru ca in cazul in care interventia dureaza prea mult, organismul viu care este societatea se adapteaza si devine dependenta de actiunea respectiva. Odata instalata dependenta, se constata esecul total al actiunii, care in loc sa ajute a dus la creearea unor alte probleme care la randul lor trebuie tratate. Avem zilnic exemple de astfel de dependente: asa-numitele paturi de favorizate ale societatii, pentru care ajutoarele de stat nu fac decat sa le mareasca gradul de defavorizare, electoratul, dependent de circul din politica, invatamantul, in care profesorii sunt dependenti de bunavointa elevului, industria, unde patronul este la mana sindicatului si asa mai departe.

Spuneam in prima parte a acestui subiect ca urmarind evenimentele din ultima vreme am mari indoieli ca cineva, acolo “sus”, prin guvernele europene a pus mana pe creion si hartie sa faca un calcul rational privind situatia actuala. Este foarte adevarat ca o astfel de analiza este anevoioasa si ca rezultatul ei nu este intotdeauna cel asteptat, cel comod pentru politicieni, dar nu cred ca societatea isi poate permite sa se bazeze pe niste decizii ale oamenilor politici care conduc catre actiuni haotice, fara nici un sens. Nici macar cand o anumita actiune, un anumit curs de urmat, este evident pentru toata societatea, nici macar atunci guvernele nu iau decizia corecta, nici atunci nu fac ceea ce ar trebui sa faca, ceea ce ar fi trebuit sa faca de la bun inceput. Din nefericire guvernele europene au din ce in ce mai multa putere, aparatul administrativ este din ce in ce mai mare, si din ce in ce mai multi incompetenti isi gasesc locuri in structurile sale. Nu sustin ca cei mai destepti membri ai societatii ar trebui sa lucreze in administratie, din contra este nevoie de oameni mult mai destepti in alte domenii, dar nici nu trebuie sa lasam retardatii si infractorii sa ne conduca. Intre aceste doua extreme pot fi gasite multe categorii de oameni capabili sa ia decizia potrivita la timpul potrivit. Decizia potrivita este esentiala pentru ca societatea sa isi poastreze coerenta pe termen lung, sa nu existe derapaje si sa nu apara diferente majore intre membrii ei. Decizia trebuie luata la timpul potrivit pentru a nu permite evolutii defavorabile ale subtilelor echilibre sociale, evolutii care iarasi sa conduca la incoerente si inechitati. Nu este usor de recunoscut, nici macar pentru mine, dar ne trebuie oameni politici cu mai multa scoala, oameni care sa isi admita limitele si sa isi inteleaga rolul. Nu prea exista astazi astfel de oameni in politica, nicaieri prin Europa, poate nicaieri in lume. Poate cu putin efort, din generatiile actuale de copii se vor naste unii care sa se lepede de mostenirea parintilor lor si sa apeleze la ratiune ca principala arma sociala. Slabe sperante!