Puscarie

Niciodata nu e prea tarziu sa incerci…

Citeam zilele trecute un articol care ar trebui sa ne bucure sau sa ne intristeze pe toti romanii: http://www.romaniatv.net/un-detinut-de-51-de-ani-s-a-inscris-in-clasa-i-la-scoala-din-incinta-penitenciarului-aiud_170549.html. Ar trebui sa ne bucure pentru ca instruirea scolara, la orice varsta ar fi ea, duce la diminuarea gradului de incultura si la cresterea integrarii sociale a celui ce studiaza, si pentru ca, ca si in cazul despre care vorbim, chiar de integrare sociala au nevoie cei care au gresit fata de societate si care se afla acum dupa gratii. Nu stiu daca cei care s-au inscris la aceste cursuri au de gand sa se tina de treaba sau s-au inscris numai din plictiseala, dar poate ca abilitatile si deprinderile obtinute in acest proces de instruire ii vor ajuta in perioada de dupa eliberare, perioada cea mai dificila pentru ei, perioada care determina daca proaspatul eliberat se va intoarce in puscarie sau daca va deveni un om cinstit pentru tot restul vietii. Ar trebui sa ne intristeze pentru ca aceste initiative de nisa, sa le numim asa, frumoase in teorie dar fara nici o confirmare practica, arunca cheltuieli suplimentare in sarcina celor ce contribuie net la bugetul de stat. Si acesti contribuabili sunt din ce in ce mai putini si le e din ce in ce mai greu sa plateasca extravagantele idei ale socialismului cu puternice tente comuniste. Oare un detinut instruit va putea fi mai usor integrat la intoarcerea in libertate? Dar oare bruma de instruire primara pe care o primeste el in puscarie mai foloseste cuiva dupa eliberarea lui, tinand cont ca multi dintre cei in cauza sunt trecuti de multa vreme de varsta scolarizarii, unii fiind chiar trecuti de cincizeci de ani, dupa cum e cazul subiectului articolului citat? Si daca instruirea lui totusi foloseste cuiva, nu cumva este prea scumpa, un pret prea mare platit de societate pentru un membru care s-a dezis de ea? Realitatea trista este ca nu se fac studii privind consecintele actelor generoase facute de societate spre beneficiul membrilor sai automarginalizati. Daca aceste initiative si-ar atinge scopul toate lucrurile ar fi in ordine, merita sa faci un efort pentru un rezultat palpabil, dar din nefericire nu prea exista rezultate palpabile, desi sunt cautate cu lupa si trambitate pe toate canalele atunci cand se intrevede cel mai mic semn de evolutie pozitiva.