Dictatura

Dictatura azi

Citeam zilele trecute un articol publicat in Romania Libera, articol pe care il puteti citi aici http://www.romanialibera.ro/special/dezvaluiri/romania–sub-stare-de-urgenta–ponta-a-dat-o-ordonanta-la-fiecare-72-de-ore-344443 si din care citez: “De la instalarea in fruntea Guvernului, Victor Ponta si-a pus semnatura pe nu mai putin de 250 de ordonante de urgenta. Dintre acestea, doar doua au fost atacate de Avocatul Poporului la Curtea Constitutionala.” Stiti ce? Oameniii acestia au dreptate. Eu am mai scris si in trecut articole pe tema ordonantelor de urgenta, dar citind articolul lor mi-am dat seama ca nu suntem singurii care sunt revoltati de modul in care guvernul reuseste sa conduca in mod dictatorial folosind instrumente democratice. Ordonantele de urgenta sunt facute cu un scop foarte bine precizat si anume sa aduca instrumentele necesare atunci cand tara se gaseste in situatii extraordinare, subinteles cu efect negativ major asupra vietii cetatenilor romani, si a caror reglementare nu poate fi amanata. Practic daca tara nu a suferit vreo calamitate naturala, vreun atac exterior de orice natura ar fi el, vreun dezechilibru economic, financiar sau social major, nu se afla in nici o situatie de pericol biologic iminent sau alte situatii de genul asta, guvernul nu are de ce sa emita ordonante de urgenta si, intre noi fie vorba, nici macar ordonante simple. Nu exista, asa cum sublinia si autorul articolului citat, nici macar scuza imposibilitatii promulgarii rapide a anumitor legi, deoarece, dupa cum se stie, guvernul are aceeasi coloratura politica cu majoritatea parlamentara si, asa cum s-a dovedit de mai multe ori pana acum, masina de vot merge ca unsa! Si totusi probabil ca guvernul avea nevoie de aceste ordonante, probabil nu putea altfel, probabil ca fara acestea ar fi fost redus la rolul lui traditional de administrator, ar fi ramas fara supraputerile pe care le afiseaza azi si probabil ar fi primit tone de reprosuri de la sustinatorii mai mult sau mai putin apropiati, mai mult sau mai putin corupti. Se stie ca cine ajunge intr-o functie publica si nu returneaza celor care l-au sustinut sa ajunga acolo “partea lor” nu reuseste sa mai prinda o a doua numire si poate nici nu reuseste sa isi termine mandatul obtinut, dar nu cred ca despre asta e vorba. Un om integru ar ramane in constiinta poporului si s-ar alege cu altfel de bogatie, nu numai banii conteaza, ba chiar in anumite situatii banii incurca. Este vorba despre dictatura in esenta ei, despre posibilitatea de a face ceea ce vrei fara a da socoteala si despre uzul de aceasta posibilitate. Sa ne amintim ca dictatura nu inseamna mare lucru ca si concept, conform DEX-ului dictatura fiind un regim politic in care intreaga putere este detinuta de o persoana sau un grup de persoane, intr-o maniera autoritara, arbitrara, recurgand la forta si coercitie, dar impactul unei guvernari dictatoriale asupra societatii este devastator, asa dupa cum simtim pe piela noastra nici pana acum poporul nu s-a putut vindeca dupa dictatura ceausista. Candva, dupa revolutie, credeam ca poporul roman va face orice ar fi posibil sa evite capcana unei noi dictaturi. Cat de grav ma inselam! Acum nici macar nu constientizam atitudinea “Nu ai ce sa imi faci” a guvernului, atitudine despre care am vorbit si alta data. Pacat, Romania nu prea are sanse, oricum am arunca banul tot prost pica pentru noi, romanii!