Munca

Somajul, o perioada trista

Romania este o tara care conform statisticilor nu sta foate rau la nivelul somajului, mai precis rata somajului inregistrat la sfarsitul lunii iulie 2014, la nivel national, a fost de 5.09% (http://www.anofm.ro/files/comunicat%20de%20presa%20rata%20somaj%20iulie%202014.pdf – mai sunt si alte statistici interesante pe acolo). Teoretic ar trebui sa ne bucuram pentru ca suntem cu somajul cu mult sub media europeana iar tari ca Spania, Franta si Germania au rate ale somajului cu mult mai importante. Ce ne facem insa cu somenii neinregistrati in sistem, necontorizati, persoane ca isi castiga existenta in afara statisticilor oficiale? In Europa fenomenul absentei din statistici este foarte scazut ca amploare, practic nefiind de natura a influenta precizia statisticilor, la noi in tara insa exista domenii in care in mod traditional oamenii lucreaza fara carte (contract) de munca si nu de ieri de azi, ci de decenii. Aceste domenii sunt binecunoscute – agricultura, constructiile, comertul cu amanuntul, zootehnie. Toate aceste domenii sunt ramuri economice importante, domenii ce aduc venituri unei parti insemnate din populatia tarii, in special fiind vorba de populatie rurala si eventual trecuta de o anumita limita de varsta. Toti acesti oameni se afla intr-o situatie speciala, in care nici nu pot renunta la activitatea pe care o desfasoara, deoarece ar ramane fara venituri, nici nu isi pot legaliza situatia in vreunul din modurile acceptate de stat deoarece iarasi ar ramane fara venituri. Situatia nu este usoara pentru ei, nici pentru angajatorul lor si nici pentru stat. Nu imi este clar daca totusi acesti oameni pot fi considerati intr-o perioada de somaj sau nu. Ei nu cotizeaza la sistemul de stat in urma unei activitati prestate, deci teoretic nu au ce munci, sunt in somaj, insa isi asigura subzistenta in urma prestarii unor servicii, deci nu prea ar fi in somaj. Din orice punct de vedere am privi lucrurile statisticile oficiale sunt destul de rau afectate de aceasta tendinta traditionala pe piata muncii, in nici un caz nu putem spune ca procentul publicat de Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei de Munca poate fi corect. Oricum se pare ca cel putin pentru aceasta categorie de oameni, cei neprinsi in statisticile oficiale, nu exista nici o solutie rezonabila pentru iesirea din situatia in care se gasesc, solutie oferita din afara mediului in care isi duc viata si isi desfasoara activitatea, si nici nu exista o actiune proprie pe care ar putea sa intreprinda in mod generic oamenii aflati in aceasta situatie pentru a putea obtine o actiune corectiva, in scopul iesirii din ilegalitatea muncii, pentru legalizarea veniturilor si asigurarea unor eventuale venituri sub forma de pensie la sfarsitul vietii. Sa vedem cum stau lucrurile pentru alte categorii fara venituri oficiale din munca. Din raportul Agentiei Nationale Pentru Ocuparea Fortei de Munca citez: “Referitor la structura somajului dupa nivelul de instruire, somerii fara studii si cei cu nivel de instruire primar, gimnazial si profesional au ponderea cea mai mare in totalul somerilor inregistrati in evidentele agentiilor judetene pentru ocuparea fortei de munca (72,48 %). Somerii cu nivel de instruire liceal si post-liceal reprezinta 21,69% din totalul somerilor inregistrati, iar cei cu studii universitare 5,83%.“. Bun, este evident ca angajatorii, indiferent de profilul activitatii pe care o desfasoara, au tendinta de a angaja oameni cu calificari cat mai ridicate, de obicei peste nivelul calificarii minim cerute de postul scos la concurs, deoarece cu cat omul este mai instruit cu atat promisiunea pe care o lanseaza catre viitor este mai consistenta. Nu este insa evident de ce exista pentru orice post scos la concurs, imediat, oameni care, venind din scoli cu calificari inalte, se grabesc sa ocupe posturi care nu satisfac cerintele lor socio-profesionale, cerinte corespunzatoare nivelului lor de pregatire si mediului din care provin. Probabil ca o parte din acesti oameni sunt constransi de situatii financiare precare, posibil datorii sau contracte financiare ce trebuie respectate cu orice pret, probabil ca o alta parte sunt constransi de societate, de grupul in care traiesc sa isi definitiveze o situatie pe piata muncii, dar din punctul meu de vedere acesti oameni fura locurile de munca care s-ar cuveni oamenilor cu studii mai putine. A avea studii inalte nu este o garantie a faptului ca angajatul este muncitor, atent, silitor si interesat de munca pe care o face. Din contra, as putea spune ca am obtinut rezultate foarte bune in activitate si cu oameni mai putin bine pregatiti, dar care s-au straduit sa se adapteze situatiei si sa performeze la locul de munca. In ziua de azi diplomele se acorda foarte usor, adesea existand la mijloc mari interese financiare, deci procentul celor care nu dispun de o diploma de studiu sau de calificare este din ce in ce mai mic. Cu toate acestea cei cu nivel de instruire primar, gimnazial si profesional au ponderea cea mai mare in totalul somerilor, aproape trei sferturi din total, un nivel alarmant dupa parerea mea, nivel nejustificat de mare in raport cu situatia invatamantului in Romania. Din statistica prezentata de Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei de Munca nu reiese clar daca aceasta pondere mare a indivizilor fara studii in totalul somerilor are si alte implicatii, de natura geografica, privind domeniul de activitate sau de natura sociala, dar putem sa ne gandim, fara a avea prea mari sanse sa ne inselam ca societatea nu a acordat atentia si sansa cuvenita acestei categorii de oameni al caror potential lucrativ nu este exploatat in beneficiul societatii. O sansa in plus pentru ei este o sansa in plus pentru societate. In fine, mai exista si un alt aspect interesant in raportul Agentiei Nationale Pentru Ocuparea Fortei de Munca. Citez: “Structura şomajului pe grupe de vârstă în luna Iulie 2014 se prezintă astfel : 77.008 someri au sub 25 de ani; 34.479 someri au intre 25 şi 29 de ani; 98.458 someri au intre 30 si 39 de ani; 123.979 someri au intre 40 şi 49 de ani; 59.962 someri au intre 50 si 55 de ani; 67.104 someri au varsta peste 55 ani.“. Observam ca o mare parte dintre someri sunt oameni sub patruzeci de ani, oameni apti de munca, oameni care in chiar aceasta perioada a vietii ar fi trebuit sa isi aduca o contributie insemnata la bunastarea societatii. Este adevarat ca viata nu se opreste la patruzeci de ani, dar pentru multi dintre noi perioada creativa in campul muncii se cam termina, si nu din cauza individului, ci din cauze care tin de structura actului muncii si pe care nu are rost sa le aprofundam acum. Daca insa in aceasta perioada omul care ar fi putut munci nu munceste, ca din vina lui, ca din vina altora, piederile sunt incasate de societate, deoarece costul nemuncii acelui om impovareaza, mareste costul muncii unui individ angrenat in procesul de munca. De multe ori li se reproseaza celor tineri ca nu au experienta in campul muncii. Nu isi vor forma niciodata experienta daca nu ii va angaja nimeni. Li se reproseaza de multe ori celor maturi ca sunt inflexibili in privinta salariului, ca doresc mult mai multi bani decat poate produce munca lor. Nimeni nu traieste doua vieti, daca omul nu isi poate implini visele atunci cand le are nu va mai fi stimulat in nici un fel sa munceasca. Li se reproseaza celor in varsta ca sunt inflexibili in privinta muncii pe care o executa. Nu putem cere de la un magar batran sa traga cat un bou tanar. Insa intotdeauna se gaseste ceva de facut pentru un om cu multa experienta si care eventual impune respect prin experienta de viata in fata colegilor mai tineri. Pe langa toate cele prezentate mai exista insa si latura intunecata, ascunsa a somajului, evitata de presa si ascunsa de clasa politica. Piedicile in fata muncii impuse de stat se completeaza armonios in a descuraja individul sa munceasca cu ajutoarele primite de individul care le solicita. Ajutoarele trebuie primite de persoanele in nevoie pentru a le ajuta sa treaca de momentul dificil si nu pentru a permanentiza starea de neputinta in care se afla. In Europa ajutoarele sunt gandite tocmai pentru a face individul dependent de stat, pentru a il mentine in grija statului si la bunul plac al statului. Faceti singuri calculul si vedeti ca muncind pe un salariu minim se obtine un venit mai mic decat cel obtinut din ajutoare. Ce om normal ar prefera sa munceasca pe mai putini bani decat cei primiti pentru stat acasa degeaba? Ce om normal ar prefera sa munceasca in loc sa stea, in conditiile in care existenta ii este asigurata si persoana sa se gaseste in grija statului? In clipa in care ajutoarele excesive vor disparea ele vor trebui inlocuite cu munca pentru existenta. Aceasta munca pentru existenta va consolida industria, agricultura, domeniile care acum sunt pe cale sa se destrame. E inutil sa subventionezi an de an agricultura daca nu stimulezi oamenii sa lucreze in agricultura. E inutil sa te plangi ca “s-a distrus industria” daca nu stimulezi oamenii sa lucreze in industrie. Problema somajului e in esenta usoara: Oamenii ar vrea sa munceasca, ar avea ce sa munceasca, dar statul nu ii lasa, e mai greu sa muncesti azi decat sa traiesti din ajutoare sau sa furi! Acesta este adevarul si Europa nu vrea sa faca nimic sa corecteze aceasta situatie. Factura pentru aceasta neglijenta continentala vine in curand si noi toti o vom plati.