Buget

Salarii pentru unii, salarii pentru altii

Zilele trecute a fost publicata o statistica privind salariile bugetarilor, statistica ce a starnit reactii diverse, de la indiferenta totala la bucurie, trecand printr-o gama variata de emotii, in functie de orientarea si dispozitia fiecaruia. Un articol pe baza acestei statistici este publicat aici: http://cursdeguvernare.ro/salariile-in-sectorul-public-si-situatia-pe-judete-administratie-sanatate-educatie.html. Cunosteam in mare situatia, dar sunt totusi lucruri inexplicabile, sau greu explicabile, lucruri care sunt injuste si greu de digerat pentru cei implicati. In primul rand, ca de fiecare data cand apare cate o statistica referitoare la bugetari socheaza numarul lor imens, practic in acest moment unul din patru salariati lucrand pentru bani de la bugetul de stat, asta intr-un stat care dispune de o economie care nu poate sustine in mod real nici macar un bugetar la zece salariati. Sa trecem peste asta, am mai discutat si vom mai discuta, la cum merg lucrurile oricum nu se va intampla nimic in timpul urmator. Pe urma, exista o diferenta destul de insemnata de salariu intre bugetarii din capitala si bugetarii din judete. De ce? Muncesc acelasi timp, executa aceleasi insarcinari, de ce sa il platesti mai prost pe un lucrator din provincie fata de un lucrator din Bucuresti? Salariile se platesc in conformitate cu munca prestata, si nu in concordanta cu veniturile vecinului, nu exista nici o justificare pentru aceasta diferenta, este un singur angajator global, o fisa a postului echivalenta, conditii de munca similare si aceeasi moneda de referinta, deci statul se afla si de aceasta data, ca de multe alte dati, in culpa. Si mai grava, si mai inexplicabila, este insa diferenta de salarizare intre diversele categorii de bugetari. Pe scurt personalul din domeniile sanatatii si invatamantului este platit mult mai prost decat lingatorii hartii si plimbatorii de dosare. Aici este clara intentia statului, acest angajator global, de a favoriza o patura sociala care ii este fidela, care il sustine neconditionat si care nu s-ar lasa dusa de pe post decat cu picioarele inainte. Aceasta patura sociala este din nefericire extrem de groasa si a ajuns sa sufoce poporul roman. De ce incurajeaza statul aceasta stare de fapt? pentru ca nu s-a nascut inca nici un politician cinstit in Romania si pentru ca inca cutitul nu a ajuns la osul poporului. Simplu, mai au de unde fura si nu au de gand sa lase ciolanul.

Politica

Alegeri pentru senat in Franta

Ieri, 28 septembrie 2014, au avut loc in Franta alegeri pentru senat, alegeri care s-au soldat cu victoria dreptei. Acest fapt in sine nu ar fi o noutate, deoarece stanga franceza, din momentul in care a capatat puterea absoluta, odata cu alegera lui François Hollande, in mai 2012, a inceput o pierdere semnificativa de popularitate, pierdere care s-a conceretizat si prin alte pierderi electorale, precum alegerile locale din martie si alegerile europene din mai. Noutatea este intrarea Frontului National in senat, partid de extrema dreapta care a castigat la aceste alegeri, pentru prima oara in istoria lui, doua mandate de senator. Daca nu stiti de unde sa luati Frontul National, aflati ca este un partid condus de Marine Le Pen, fiica lui Jean-Marie Le Pen, politician guraliv si dus cu capul de talia lui CV Tudor sau Zhirinovsky, politician fara idei sau valoare insa plin de sloganuri si lozinci. Departandu-se un pic de linia impusa de tatal sau, Marine Le Pen a reusit sa exploateze nemultumirea fireasca a contribuabilului francezului fata de directia in care merge statul in care traieste si sa consolideze semnificativ pozitia partidului sa pe scena politica franceza. Nu este rau, dar nu este solutia! Este adevarat ca Franta nu merge bine acum, dar nu va merge bine nici de acum inainte, cel putin pentru cativa ani, in functie de ce alte voturi va mai acorda in viitor poporul francez. Daca va continua sa voteze mai intai niste extremisti, apoi, dezamagiti de credulitatea lor vor vota alti extremisti, de partea opusa a esichierului politic, nu se va alege nimic bun. Desi in mod traditional alegatorul francez de la oras este socialist, chiar socialist extremist, marea majoritate a oamenilor din mediul rural sunt votanti de dreapta, acest lucru fiind semnificativ pentru victoria pe care dreapta franceza a obtinut-o ieri, si mai ales prin prisma sistemului in care se desfasoara alegerile pentru senat in Franta. La ei procesul electoral este destul de complicat, senatorii fiind alesi prin sufragiu universal indirect. Asta inseamna ca in urma votului cetatenilor, senatorii francezi sunt alesi de un organism intermediar, numit colegiu electoral, ai carui membri, numiti “mari electori” sunt ei insisi alesi. In cazul de fata “marii electori” sunt conform legii franceze deputati, consilieri regionali, consilieri generali si delegati ai consiliilor municipale. Si ca si fie si mai complicat, nu se aleg toti senatorii odata ci numai jumatate din ei se schimba, urmand ca peste trei ani sa fie alegeri din nou pentru ceilalti, cei care si-au terminat mandatul de sase ani, cat e legal in Franta. Daca intelegeti de ce era nevoie de babilonia asta sa imi explicati si mie, dar in fine, in sfarsit, dupa multi ani in Franta am observat cu totii o virare catre un pic de normalitate, normalitate pe care nu credeam ca voi mai putea sa o intrezaresc in acea tara care musteste de idei politice fantasmagorice.

Sondaj despre egalitate

Referitor la egalitatea in drepturi pot afirma:

View Results

Loading ... Loading ...

Sondaj referitor la oamenii strazii

In legatura cu problema oamenilor strazii eu cred ca:

View Results

Loading ... Loading ...
Om al strazii

Oamenii strazii

Am mai atins atins acest subiect in articolul Despre nevoia unui adapost si despre dreptul de a avea sau nu avea unul, dar departe de a epuiza subiectul, nu am reusit decat sa deschid calea catre alte articole. In prezent persoanele fara adapost sunt indepartate din circuitul normal al societatii cam la fel cum o masea cariata este indepartata din organism pentru a preveni evolutii si mai nefavorabile ale starii de sanatate. Conform studiilor publicate de diverse organizatii se pare ca in jur de 60% dintre cei pe care ii cunoastem sub denumirea generica de oameni ai strazii sufera de probleme psihice, dar studiile nu precizeaza daca situatia in care se gaseste omul strazii se datoreaza problemelor sale psihice sau daca din contra, problemele sale psihice se datoreaza starii in care se afla. Cel mai probabil a doua presupunere este corecta, deoarece studiile respective precizeaza drept cauze care conduc la pierderea adapostului in principal probleme familiale, de acumulare a datoriilor, evacuarile de orice fel, si, mai presus de toate, alcoolismul si dependenta de diverse substante exotice. De asemenea aceleasi studii precizeaza faptul ca in general nu se ajunge om al strazii peste noapte, in general existand o perioada de tranzitie, perioada in care persoana respectiva dupa ce si-a pierdut adapostul propriu, casa in care locuia, este gazduita pentru o perioada de prieteni, rude sau cunoscuti. Se pare ca exista insa un moment in care adapostul devine o preocupare secundara pentru individul aflat in dificultate, acesta pierzandu-si interesul pentru rezolvarea situatiei in care se afla si, “stimulat” de alte preocupari colaterale, pierde definitiv controlul asupra situatiei in care se afla si nemaiputand accepta ajutorul ce ii este oferit este evacuat din nou din spatiul pe care il ocupa si nemaiavand unde se duce ajunge in strada. Cred ca prima noapte petrecuta pe strada are un impact major asupra psihicului celui aflat in aceasta situatie nefericita, impact psihic negativ accentuat in perioada urmatoare de lipsa mijloacelor de asigurare a celor necesare vietii, in general bunuri de stricta necesitate, mancare si apa. Probabil ca acest moment de cumpana ar fi cea mai indicata perioada in care cetateanul aflat in nevoie ar trebui sa primeasca ajutor, dar, asa cum majoritatea oamenilor strazii subliniaza atunci cand sunt intrebati, nimeni nu se pregateste sa devina om al strazii si nici nu exista nici o institutie care sa te pregateasca pentru aceasta situatie. Ulterior ajutorul vine, dar vine de obicei cand apar alte situatii limita pentru cetateanul ajuns om al strazii, de obicei cand are un accident, cand i se face rau sau se imbolnaveste grav. Acest ajutor vine de obicei de la cetateni binevoitori sau de la asociatii de profil si nicidecum de la stat, stat care ar trebui sa fie cel mai interesat de recuperarea cetatenilor pierduti. Si chiar si asa, acest ajutor este unul punctual si nu il ajuta pe individ sa isi rezolve problemele de fond, sa isi gaseasca un adapost, sa isi refaca actele de identitate, sa isi asigure un loc de munca si sa se reintegreze in familie si in societate.

Puscarie

Niciodata nu e prea tarziu sa incerci…

Citeam zilele trecute un articol care ar trebui sa ne bucure sau sa ne intristeze pe toti romanii: http://www.romaniatv.net/un-detinut-de-51-de-ani-s-a-inscris-in-clasa-i-la-scoala-din-incinta-penitenciarului-aiud_170549.html. Ar trebui sa ne bucure pentru ca instruirea scolara, la orice varsta ar fi ea, duce la diminuarea gradului de incultura si la cresterea integrarii sociale a celui ce studiaza, si pentru ca, ca si in cazul despre care vorbim, chiar de integrare sociala au nevoie cei care au gresit fata de societate si care se afla acum dupa gratii. Nu stiu daca cei care s-au inscris la aceste cursuri au de gand sa se tina de treaba sau s-au inscris numai din plictiseala, dar poate ca abilitatile si deprinderile obtinute in acest proces de instruire ii vor ajuta in perioada de dupa eliberare, perioada cea mai dificila pentru ei, perioada care determina daca proaspatul eliberat se va intoarce in puscarie sau daca va deveni un om cinstit pentru tot restul vietii. Ar trebui sa ne intristeze pentru ca aceste initiative de nisa, sa le numim asa, frumoase in teorie dar fara nici o confirmare practica, arunca cheltuieli suplimentare in sarcina celor ce contribuie net la bugetul de stat. Si acesti contribuabili sunt din ce in ce mai putini si le e din ce in ce mai greu sa plateasca extravagantele idei ale socialismului cu puternice tente comuniste. Oare un detinut instruit va putea fi mai usor integrat la intoarcerea in libertate? Dar oare bruma de instruire primara pe care o primeste el in puscarie mai foloseste cuiva dupa eliberarea lui, tinand cont ca multi dintre cei in cauza sunt trecuti de multa vreme de varsta scolarizarii, unii fiind chiar trecuti de cincizeci de ani, dupa cum e cazul subiectului articolului citat? Si daca instruirea lui totusi foloseste cuiva, nu cumva este prea scumpa, un pret prea mare platit de societate pentru un membru care s-a dezis de ea? Realitatea trista este ca nu se fac studii privind consecintele actelor generoase facute de societate spre beneficiul membrilor sai automarginalizati. Daca aceste initiative si-ar atinge scopul toate lucrurile ar fi in ordine, merita sa faci un efort pentru un rezultat palpabil, dar din nefericire nu prea exista rezultate palpabile, desi sunt cautate cu lupa si trambitate pe toate canalele atunci cand se intrevede cel mai mic semn de evolutie pozitiva.

Scoala

A inceput scoala si in 2014!

An de an milioane de copii scolari isi doresc la inceputul toamnei sa nu se mai termine niciodata vacanta, sa nu mai inceapa scoala, sa aiba mai mult noroc anul acesta si sa scape, odata pentru totdeauna, de corvoada cursurilor si a temelor. Si culmea! Anul acesta era cat pe ce sa li se indeplineasca visul! Primele semne bune au aparut in presa cu cateva zile inainte de inceperea anului scolar, sub forma unei stiri extraordinare care anunta lipsa manualelor scolare pentru clasele mici. Apoi diverse persoane publice in frunte cu premierul ne-au dat sperante desarte prin exemplul personal, cum ca scolile n-ar mai fi obligatorii, incultura si toparlania fiind acum la mare pret! Nu, nu a mers, anul scolar a inceput la cincisprezece septembrie, asa, fara manuale, cum a fost el. Tinerii elevi si-au vazut sperantele prabusite si a trebuit sa se prezinte ca toate generatiile de dinaintea lor, pe 15 septembrie, in curtea scolii, unii dintre ei insotiti de parinti, altii numai de nodul in gat. Si pentru ce? Pentru “una dintre cea mai frumoasa scoala”, declaratia etalon pentru starea invatamantului romanesc, declaratie chiar a ministrului invatamantului? Sau ca sa invete de la acelasi ministru ca Romulus si Remus, intemeietorii mitologici ai Romei, au fost crescuti de o vulpe? Vulpe, auzi! Bine ca a nimerit un mamifer si nu a zis o soparla sau un vultur! Sau, asa cum am urmarit la o deschidere de an scolar din Ilfov, pentru un sobor de preoti care nu isi dadeau seama ca au iesit din biserica si ca se afla intr-o institutie LAICA, institutie care se ocupa de educatia celor mai tineri membrii ai societatii? Nu, nu cred ca merita deranjul, pentru ca si daca treci de aceste prime contacte nefericite cu mediul scolar, in interiorul scolii ai sa gasesti in proportie de 80% profesori incompetenti si provenind din medii incompatibile cu mediul scolar, in proportie de 90% elevi neinteresati de scoala, pe langa alte aspecte negative precum paznici betivi si femei de serviciu agresive si tupeiste. Da, e clar, in acest moment scoala nu este cel mai bun mediu de dezvoltare pentru un tanar, din contra, cred ca majoritatea copiilor care urmeaza acum scoala romaneasca ar avea sanse mai bune in viata daca ar urma o scoala serioasa, eventual intr-o tara democratica si civilizata, decat sa isi nenoroceasca pe vecie caracterul si deprinderile intr-o institutie scolara romaneasca unde numai educatie nu va asimila. Nu in mod intamplator, intr-o statistica recenta, rusii au iesit pe primul loc in lume la capitolul cultura, acolo scoala este inca serioasa si copiii nu prea au sansa sa nu invete. Nu zic ca asa este mai bine, dar sistemul romanesc de invatamant nu este bun, sistemul vest-european pe care incercam sa il copiem nu este bun, iar catre alte sisteme, cele care dau rezultate, nici nu ne gandim sa ne indreptam. Adevarul este ca aschia nu sare departe de trunchi, din parinti analfabeti vor iesi tot copii analfabeti si profesori inculti tot elevi inculti vor forma. Si chiar mai rau decat atat, sansa de a-si educa copilul in particular este rezervata celor putini cu multi bani, dar nici chiar aceasta metoda nu da rezultate bune, deoarece un tanar trebuie sa se formeze intre tineri asemenea lui, asa cum un copac nu poate forma o padure de unul singur, trebuie sa stea intre multi alti copaci asemenea lui. Bun, o sa vedem ce o sa se intample, sa speram ca inceputul anului scolar 2015-2016 va fi mai bun, poate cu un ministru nou, mai competent, sau cel putin mai putin incult!