Spectrul politic

Nu exista conversatie pe teme politice in care sa nu se pronunte cuvintele “de stanga”, “de dreapta”, “de centru”, “la stanga”, “la dreapta” etc. Fiind niste cuvinte atat de folosite, nu am pierdut prilejul de a intreba in dreapta si in stanga, de cate ori am avut ocazia, precizari privind intelesul si semnificatia pe care interlocutorii mei o acordau acestor cuvinte. Inutil sa precizez ca de fiecare data am obtinut raspunsuri diferite, si nu de putine ori raspunsurile au generat dezbateri pe aceasta tema intre interlocutorii mei. Si daca asupra sintagmelor “de stanga”, “de dreapta”, “de centru”, “la stanga”, “la dreapta” etc. mai gaseam cat de cat un consemns asupra notiunii de spectru politic domnea pur si simplu haosul. Sa lamurim un pic aceasta problema.

Spectrul in limba romana, conform DEX-ului, este ansamblul de valori fizice pe care le poate lua, in conditii determinate, o marime data. Prin extensie spectrul politic este ansamblul de valori ce caracterizeaza un sistem politic, si de aici derivand intelesul spectrului politic in vorbirea curenta, si anume un sistem de a clasifica pozitiile politice ale diversilor actori politici dupa una sau mai multe “axe” care semnifica anumite caracteristici politice independente. Organizatiile politice clasificate conform unui anumit spectru politic imprumuta denumiri colective de la portiunea de spectru in cadrul careia au fost pozitionate. Aceste denumiri inca folosite azi sunt stabilite in forma actuala din motive istorice. Cu multa vreme in urma, dupa Revolutia Franceza, oamenii politici francezi s-au aranjat in organele din care faceau parte in stanga sau in dreapta presedintelui de sedinta, pe baza de simpatii politice si organizatii din care faceau parte, promovand astfel, din locul in care stateau politici care erau in concordanta cu interesele grupurilor din care faceau parte. Asa au aparut notiunile de “politica de stanga” si “politica de dreapta”. In acele vremuri la dreapta presedintelui se asezau aristocratii, cu interesele lor, iar la stanga presedintelui se asezau teorectic plebeii, practic burghezia implicata politic. Asadar la acea vreme politica de stanga reprezenta politica dusa de politicienii care nu erau aristocrati, respectiv de burghezie si noua clasa medie in formare, de orientare capitalista, iar politica de dreapta reprezenta politica dusa de aristocrati, politica orientata in beneficiul familiei regale si a aristocratiei ce o sustinea. Foarte diferit de ceea ce intelegem in ziua de azi prin politica de stanga si de dreapta, nu-i asa.

Din acele vremuri de mult apuse si pana azi intelesul sintagmelor “politica de stanga” si “politica de dreapta” s-a schimbat de multe ori, nu trebuie sa ne mire faptul ca in ziua de azi intelegem fiecare cam ce vrem, fara sa tinem seama de vreun aspect istoric sau traditional. Ca lucrurile sa fie si mai incurcate, in diverse tari politicile de stanga sau de dreapta au intelesuri diferite, astfel incat o situatie descrisa intr-un anumit fel intr-o tara poate insemna cu totul altceva in alta tara. In mod normal in ziua de azi, in Romania, prin politica de stanga este inteleasa politica orientata catre om, nevoile si libertatile lui, iar prin politica de dreapta este inteleasa politica conservatoare, orientata catre situatia economico-financiara a unei natiuni. Dar lucrurile nu sunt absolute. Daca o formatiune politica se declara de stanga, nu inseamna ca toate conceptiile sale de ordin social si economic sunt de stanga, in timpurile moderne formatiunile politice si-au creat conceptii si doctrine politice care au mai mult scopul de a atrage electorat decat scopul de a asigura o evolutie coerenta a respectivei formatiuni pe scena politica. In acest fel se ajunge frecvent la situatiile aparent aberante in care formatiuni ce se declara de stanga maresc impozite ce privesc cetateanul de rand si formatiuni ce se declara de dreapta care incurajeaza si sustin miscarile sindicale in detrimentul factorilor de productie din economie. Ca sa complice si mai mult lucrurile exista si multe formatiuni politice de nisa care sustin si promoveaza aspecte marginale ale situatiilor sociale si economice si care se adreseaza unui electorat foarte “specializat”, electorat care nu a putut gasi concepte care sa ii fie familiare si pe care sa le poata sustine la marile formatiuni politice. Ca urmare spectrul politic are intre stanga si dreapta foarte multe nuante care se intrepatrund, inclusiv extreme ale acestor nuante, si pentru fiecare nuanta existenta exista o mare varietate de cetateni care adera neconditionat la acea nuanta si nu la doctrina corespunzatoare acelei nuante. Multe studii au demonstrat ca foarte putini dintre cetatenii care sustin una sau alta dintre formatiunile politice sunt cu adevarat preocupati si constienti de conceptiile pe care respectiva formatiune politica le promoveaza, foarte adesea respectivul cetatean fie ca se concentreaza numai pe nuanta spectrului politic din care el presupune ca respectiva formatiune politica face parte fie ca adera numai la una dintre ideile respectivei formatiuni politice, idee care nu are de cele mai multe ori o pondere semnificativa in ansamblul de conceptii politice ale respectivei formatiuni. Asa cum spunea Henry Louis Mencken, “democratia este o credinta patetica in intelepciunea colectiva a prostiei individuale”. Dar asta nu e tot!

Asa cum spuneam mai devreme o formatiune politica isi adapteaza conceptiile si actiunile pentru maximizarea electoratului, chiar daca aceasta inseamna sa se abata de la linia doctrinara pe care ar trebui sa o urmeze tinand cont de nuanta spectrului politic pe care isi propune sa se pozitioneze. Formatiunile politice in sine nu ar putea face acest lucru fara ajutorul unui alt factor care ne influenteaza in mod decisiv viata: presa. Presa, ca si formatiunile politice se pozitioneaza si ele de-a lungul si de-a latul spectrului politic in functie de diverse interese, de obicei ale persoanelor care le patroneaza, astfel incat conceptiile si ideile pe care acestea le promoveaza sunt in concordanta cu diverse politici ale formatiunilor cu care aceste publicatii rezoneaza. Ca urmare conceptiile publicului despre mediul politic variaza puternic in functie de ceea ce formatiunile politice, cu ajutorul presei, isi propun sa promoveze. Aceste conceptii politice sunt lichide si variaza atat pe termen lung de la o generatie la alta cat si pe termen scurt de la o legislatura la alta. Aceste variatii bruste au facut ca in Romania cetateanul alegator sa nu isi poata consolida o cultura politica, si trebuie retinut faptul ca aceasta cultura se realizeaza pe cale individuala, de catre fiecare cetatean, pe parcursul vietii sale, si nu poate fi formata in scoala sau prin alte institutii. Pentru un cetatean ideea preconceputa ca trebuie sa sustina una sau alta dintre nuantele spectrului politic reprezinta o adevarata capcana nociva pentru intreaga societate, si in acest sens orice cetatean ar trebui sa isi adobrdeze viata politica cu maxima responsabilitate, formandu-si ideile si conceptiile prin studiu individual serios, in interesul sau personal si in interesul societatii. Dar mai e mult pana cand sa ajungem noi acolo!