Дорель

Tragedia de la metroul din Moscova a scos la iveala, pentru a nu stiu cata oara importanta pregatirii profesionale a tuturor membrilor societatii. Citez din urmatorul articol: http://www.ziare.com/international/moscova/tragedie-la-metroul-din-moscova-s-au-gasit-si-primii-vinovati-1311398.

Macazul a fost instalat pe calea de metrou in mai, cand a inceput lucrul la o noua magistrala. In loc sa fixeze macazul cu sisteme potrivite, muncitorii au folosit sarma obisnuita, care nu a rezistat uzurii, a explicat un reprezentant al anchetatorilor.

Cei doi, un supraveghetor si un muncitor, au fost pusi sub acuzare.

Pe scurt intreaga tarasenie trebuie sa se fi petrecut extrem de simplu, cam cum imi inchipui eu in randurile urmatoare; aceasta snoava nu vizeaza persoane ci este conceputa pentru a ilustra situatii des intalnite in industrie in ziua de azi. Doi amarati, un muncitor si un supraveghetor sunt desemnati sa instaleze un macaz. Ei stiu perfect ce trebuie sa faca, firma la care lucreaza are cel putin o suta de acreditari ISO, ce se poate intampla? Cei doi merg la magazie, unde li se elibereaza un macaz. Cei doi stau si se uita la el, scarpinandu-se unul la ceafa si celalalt in varful capului, acolo unde nu mai are par de pe vremea cand era ginere si putea sa bea votca cu galetusa. Macazul e la fel ca toate macazele pe care le-au vazut ei, dar nu e chiar la fel, celelalte aveau si suruburi de fixare. Magazionerul se uita si el, se scarpina si el, dar nu are ce le face, la el in magazie nu se gasesc suruburi, au fost comandate acum sase luni, dar nu au venit inca, seful stie despre aceasta problema, sa stea linistiti, peste inca sase luni cand vor veni suruburile sa mai treaca pe la magazie, ca el ii tine minte si le da. Bun, cei doi amarati, un muncitor si un supraveghetor, se duc la seful lor. Acesta este confruntat cu probleme mult mai mari, dar este dispus sa ii asculte, ba mai mult, ii si intelege. Dar nu poate sa ii ajute, deoarece “dom’ director” a spus ca nu sunt fonduri pentru aprovizionare, ba mai mult au si plati restante si furnizorii nu mai livreaza pe datorie. Seful ridica si el din umeri si ii incurajeaza sa mearga la “dom’ director”, ca “dom’ director” e singurul care ii poate ajuta. Cei doi se scarpina din nou pret de vreo jumatate de zi si pe la sfarsitul programului isi dau seama ca e tarziu si trebuie sa plece de urgenta, azi e intalnire de “in fiecare zi” la o bodega nou deschisa si nu pot lipsi. A doua zi dimineata insa cei doi stau si se uita din nou la macaz, scarpinandu-se unul la ceafa si celalalt in varful capului, si isi dau seama ca nu au ce face, trebuie sa mearga la “dom’ director”, ca “dom’ director” e singurul care ii poate ajuta. Zis si facut, merg la  “dom’ director”.  “Dom’ director” ii asculta cu mare atentie, apoi isi ridica capul de pe masa, rasturnand in trecere restul de sticla de votca pe covor, si le comunica parerea lui cu ajutorul urmatoarelor cuvinte bine alese (traducerea este aproximativa): “Ca daca eu, eu, cand, fara nici o legatura, daca totul se poate, am fost eu tanar, nici nu va comparati, eu, muntii Tatra si campiile Panoniei, voi cu mine, puternic ca un bou si ager ca o camila, eu, si in locul vostru, armata Rosie, Moscova, Leningrad, as fi fost la fel, eu, voi tot ce nu intelegeti, de bou ca voi, iarasi si iarasi, eu, nu mai construiam noi, metroul din tara noastra, eu, comunismul din ziua de azi.” Si ii da afara. Cei doi stau si se scarpina, unul la ceafa si celalalt in varful capului, si isi dau brusc seama ca sunt fara scapare, trebuie sa instaleze macazul. Fura o sarma din gard si instaleaza macazul cum pot. La birou hartiile merg, certificatele de calitate curg garla, certificatele de conformitate se aduna in stive, toate standardele sunt acoperite de hartii, cei doi isi iau leafa in continuare si uita de incident. Deodata mor douazeci si doi de oameni.

Cel mai trist in toata povestea asta este ca nu e vina muncitorului, nu e vina celui care a instalat, chiar daca el a fost cel care a legat efectiv cu sarma ceea ce trebuia prins cu suruburi “de inalta calitate”. Nu va pot povesti de cate ori intalnesc in activitatea mea curenta situatii de genul asta, nu pot sa va spun de cate ori am incercat sa sensibilizez organele statului asupra anumitor lucrari ce prezentau pericol si nu am reusit sa rezolv nimic. Cei doi vor fi anchetati si probabil vor merge la puscarie fara nici o vina! Aceste probleme apar pentru ca in ultimii treizeci-patruzeci de ani mintile luminate au hotarat ca hartiile completate la timp sunt mult mai importante decat lucrul bine facut. Aceasta atitudine a dus la aparitia unei industrii foarte infloritoare de acreditari, a unor meserii noi si a mii de oameni care ocupa degeaba niste posturi foarte bine platite. In urma acestei stari de fapt calitatea lucrarilor si produselor s-a deteriorat extraordinar si acest lucru se vede de la o posta cu ochiul liber, fie ca este vorba de autostrazi, de industria auto, de industria alimentara sau de orice alta ramura industriala. Calitatea nu se obtine pe baza de hartii, nu se impune prin controale si nu poate fi asigurata de oameni care au facut pe genunchi un curs in domeniul calitatii. Calitatea se asigura numai de oamenii care lucreaza efectiv si depinde de buna lor pregatire profesionala. Calitatea depinde si de pregatirea profesionala a celor aflati pe lantul de comanda, cu cat sunt mai bine pregatiti cu atat pot intelege mai bine ceea ce fac si fenomenele conexe ale proceselor in care sunt implicati. Zecile de diplome de doi lei nu ajuta cu nimic, e nevoie de oameni bine pregatiti profesional in domeniul in care activeaza si e nevoie sa diminuam semnificativ numarul celor care freaca hartii fara noima si fara continut real. Eu vorbesc, eu aud.
PS: Acuma sa nu ma credeti ca un macaz se instaleaza de doi oameni… Ancheta rusilor trebuie urmarita cu atentie, daca ancheta va fi corecta lucruri interesante se vor ivi!