Morala, din punctul meu de vedere

Vorbind zilele trecute despre morala, in compania unor oameni luminati, am ajuns la concluzia ca membrii societatii actuale, chiar daca sunt, asa cum am precizat mai devreme, luminati, nu prea au habar ce inseamna morala, si cu atat mai putin, nu pot adera la concepte morale si nu pot contribui la formarea unor curente morale in societate. Pe zi ce trece realizez ca societatea in care traim nu numai ca nu a reusit sa isi creeze de bunavoie un set de concepte morale pe care toti membrii sa incerce sa le respecte, dar nici macar pana la aceasta ora nu exista un curent care sa ne indrepte in aceasta directie. Din studiul istoriei constatam ca aceasta stare de fapt s-a intins de-a lungul intregii istorii cunoscute, asa ca tinand seama de trecut si de prezent nu putem emite mari pretentii pentru viitor. Am tot pronuntat pana acum cuvantul “morala”. A venit momentul sa vedem ce este morala, dar, la fel de important, ce nu este morala. DEX-ul precizeaza in dreptul cuvantului “morala”: Ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica; etica; Comportare (laudabila); moravuri; Disciplina stiintifica care se ocupa cu normele de comportare a oamenilor in societate; carte care cuprinde aceste norme; etica. Cautam alte surse la indemana si gasim urmatoarea definitie mai larg acceptata: morala, (din latinescul moralitas – maniere, caracter, comportament adecvat) este un mod de percepție a comportamentului care diferențiază intentiile, deciziile si acțiunile intre cele bune (sau corecte) si rele (sau gresite); un cod moral e un sitem de moralitate (de exemplu bazat pe o anumita filozofie, religie sau cultura); morala este o ramura a eticii, disciplina a filozofiei. Ultima precizare este bine venita, am retinut distinctia intre morala si etica, cu alta ocazie vom vorbi si despre etica. Acum, la fel de important, sa vedem ce nu este morala. Biserica precizeaza: morala trateaza probleme legate de avort, casatorii nepermise, eutanasie, homosexualitate, clonare, transplant organe, sinucidere, morala arata ca pacatul este un esec existential al persoanelor umane. WOW! Asta nu este morala, as putea spune din contra, si trebuie retinut faptul ca aceasta “definitie” vine din mediul online, de la un site ce se ocupa de probleme religioase si care, chipurile, raspandeste concepte morale (o cautare scurta pe google va lamureste despre ce site este vorba). Din punctul meu de vedere putem ignora ultima definitie si ne putem concentra linistiti pe conceptele anterioare.

Primul lucru care ne ramane in minte, indiferent de ce definitie a moralei putem imagina, indiferent de sensul pe care vrem sa il luam in considerare, morala are legatura cu normele de comportare in societate, norme despre care am mai vorbit de altfel. Deja vorbind de norme sociale care trebuie acceptate voluntar de toti membrii societatii, ai acestui grup urias in care traim, ne duce imediat gandul ca nu orice membru va accepta orice norma, orice regula, si este bine asa, orice oaie trebuie sa aiba un pic de vointa proprie. Insa apar doua aspecte, daca exista multi dintre membrii societatii care contesta regulile sociale va fi imposibil sa se creeze o baza de reguli comuna si daca exista multi dintre membrii societatii care incearca sa altereze baza de reguli sociale deja existenta fie prin modificare, adaugare sau eliminare, iarasi va fi imposibil sa se creeze acea baza de reguli unanim acceptate care sunt fundamentul normelor sociale. Pentru ca societatile primitive, avand un numar restrans de membri, s-au confruntat probabil cu o criza acuta de ineficienta in cristalizarea unor norme sociale diverse metode au fost folosite de un grup restrans de membri pentru a impune tuturor celorlalti normele pe care ei le credeau utile si pentru a-i determina ca si acestia la randul lor sa aiba interesul de a le imprastia mai departe catre alti membri care aveau potentialul de a deveni membri ai societatii respective (copiii proprii, membri atrasi prin aliante, etc). Nu este greu sa ne imaginam ca primele norme sociale au fost destul de primitive si impuse prin metode destul de primitive, cam cum ar fi regula “cea mai frumoasa bucata de vanat mi se cuvine mie”, impusa prin forta pumnului sau, regula “sora lui Gigel trebuie respectata, chiar daca e prostituata tribului” impusa cu ajutorul bolilor cu transmitere sexuala. Totusi aceste norme nu puteau supravietui mult timp deoarece ele nu corespundeau nici nevoilor reale ale societatii respective si nici nevoilor majoritatii cetatenilor respectivei societati. Asa ca in cautarea normelor sociale un grup restrans de oameni a inventat o noua constrangere: religia. Religia, ca orice prostie, a fost imediat imbratisata de comunitati largi si conceptele acesteia au servit din acel moment si pana in ziua de azi drept piatra de temelie a tuturor normelor sociale. Sa nu va ganditi acum ca religia a fost la inceputurile ei in aceeasi forma in care este azi, nu, mai intai a fost o moda, moda care a prins atunci asa cum prinde acum un nou curent vestimentar sau muzical. Raul facut de religie a fost de departe mult mai costisitor decat orice beneficiu adus de ea, moralitatea bisericii a fost intotdeauna dubioasa, iar moralitatea oamenilor bisericii a fost intotdeauna inexistenta, cel mai bun argument fiind prima regula instituita credinciosilor de orice religie si anume “Sa nu ai decat un singur Dumnezeu”, regula ce a condus de-a lungul istoriei la razboaie, genocide, foamete si torturi, si care este si principalul motor al razboaielor din ziua de azi. Ca urmare societatea in ansamblul sau a avut in istoria recenta mai multe incercari de a se desprinde de trecutul religion si de a se constitui ca o societate cu adevarat morala, dar prostii sunt multi, sa fii moral e greu, asa ca si pana in ziua de azi avem oamenii biserii infiltrati pe viata in parlamentul multor tari europene, mai ales Romania! Fiind reguli nescrise normele sociale nu pot intra usor in constiinta maselor. Daca intrebi un om normal in ziua de azi cam ce norme sociale trebuie sa respectam in societate va incepe sa turuie ca o moara stricata ceea ce a auzit in biserica, sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu furi, sa nu preacurvesti si alte asemenea poame. E adevarat, dar atentie, toate acestea sunt pedepsite de legi si nu amendate de morala societatii din ziua de azi, si astfel ajungem la urmatorul aspect al moralei.

Incalcarea normelor morale nu este pedepsita de lege. Cea mai nedreapta si frustranta parte a societatilor mari este aceea ca, desi societatea este inchegata de normele sociale in vigoare, nu exista nici o cale legala prin care asupra unui membru care se abate de la normele morale unanim acceptate sa se poata exercita presiuni pentru conformarea la rigorile acelei norme. Aceasta stare de fapt este in acelasi timp buna si rea, si corectarea ei se poate face numai prin educarea individuala a membrilor societatii astfel incat beneficiul social sa fie cresterea caracteristicilor morale in ansamblu, astfel incat sa nu mai apara de bunavoie astfel de devieri. Cum spuneam este bine ca societatea nu are parghii pentru impunerea acestor norme morale, deoarece nefiind norme scrise nu exista nici un etalon sau o masura atasata care sa estimeze modul in care si cat de mult un anumit membru s-a abatut de la o anumita norma sociala. In acest fel nu apar nici exagerari in aplicarea si impunerea normelor sociale, exemple din istoria Europei ne arata ca scapata de sub control puterea de a impune si pedepsi conduce la probleme mult mai mari decat cele pe care incearca sa le corecteze. Este rau ca societatea nu are parghii pentru impunerea normelor morale deoarece experienta arata ca acel membru care incalca normele sociale are tendinta de a prejudicia societatea fara discernamant si ca ajunge mai devreme sau mai tarziu sa incalce si normele scrise aducand prin actul sau si mai multe probleme societatii. Cu alte cuvinte este rau pentru ca societatea nu a gasit in mileniile de existenta un echilibru intre grup si individ, nereusind sa creeze o armonie sociala propice dezvoltarii societatii, dezvoltare prin care nu inteleg in nici un caz dezvoltarea tehnologica. Cineva se poate gandi ca avalansa de legi care invadeaza legislatia actuala in fiecare zi ar putea contribui cu ceva la rezolvarea acestei probleme. Nimic mai fals, o legislatie stufoasa este o legislatie ambigua, care creeaza controverse si in general este construita cu grija pentru a intari statul, aducand deservicii reale cetateanului, in fiecare zi a existentei sale.

Incalcarea normelor morale este sanctionata de opinia publica, asa este in teorie, asa se presupune ca a fost de-a lungul istoriei si asa ar trebui sa fie in prezent. In societatea de azi circulatia informatiei este mult mai rapida, modurile de exprimare sunt mult mai variate, si ca urmare exista conditii mult mai bune de exprimare a opiniei personale decat existau acum, sa zicem, cinci sute de ani. Din nefericire aceasta posibilitate de exprimare nu a dus la o imbunatatire a moralei societatii, asa cum ar fi fost normal, ci din contra, a dus a la amestecarea fara nici o noima a multor pareri provenind de la tot felul de oameni, unii bine intentionati, altii nu. Desi diversitatea de pareri este buna si in esenta reprezinta cheia progresului, procentul mare de taranoi prosti si neinstruiti din societatea actuala face ca zestrea de pareri bune sa fie foarte saraca, in schimb cuantumul prostiilor debitate a reusit sa infecteze si putinele idei bune care ne-au ramas de la inaintasii nostri. Nu spun ca inaintasii nostri nu ar fi fost capabili sa lasa mai multe idei bune in societate, dar probabil si ei au avut in mare aceleasi probleme pe care le avem si noi astazi. Sanctionarea de catre opinia publica a abaterilor de la normele morale ale unui singur individ este usoara si benefica atat pentru individ cat si pentru societate. In schimb in Romania de azi aceasta sanctionare nu prea apare, a fost inlocuita de alte concepte care de care mai nastrujnice, in detrimentul societatii si al individului. Daca este vorba de mai multi indivizi care se abat de la normele sociale situatia este si mai complicata, deoarece mai multe pareri laolalta constituie pentru societatea de azi un fel de revelatie la care masa mare de prosti adera imediat. Asa cum spuneam si cu alta ocazie, numarul de persoane care cred in valoarea unei comunicari nu face ca respectiva comunicare sa fie mai valoroasa, asa cum numarul de persoane care cred ca o anumita comunicare este adevarata nu face ca acea comunicare sa devina adevarata, cu alte cuvinte valoarea unui concept nu depinde de numarul de persoane care cred in el. Deci sanctionarea de catre opinia publica a unei anumite abateri, a unui anumit indivit, care fie s-a abatut de la normele sociale singur, fie in cadrul unui grup, a devenit in ziua de azi aproape absenta, dar in orice caz lipsita de orice eficacitate. Este drept ca in aceasta directie a actionat cu toate parghiile posibile si statul, la tonul unei cohorte de asociatii fara nici un scop, stat care nu are nici un interes sa se pozitioneze intr-o eventuala interactiune cu cetateni care respecta un cod moral, care se incadreaza in norme sociale stricte si care, pana la urma, nu sunt usor de manipulat si dispun de idei proprii pe care le pot sustine argumentat.

Bineinteles, morala are, conform definitiei, o componenta care tine, care se ocupa de moravuri. Moravurile sunt, dupa umila mea parere, foarte prost aduse in discutie cand este vorba de morala. Este drept ca prin moravuri in general se intelege totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morala, moralitate, dar obiceiurile si deprinderile nu sunt in general nici morale, nici imorale. Obiceiurile si deprinderile exista sau nu, ele pot fi bune sau rele, benefice sau nu pentru un anumit grup, o anumita societate, dar pentru ca toata societatea adera si se raporteaza la aceste obiceiuri si deprinderi, nu exista reguli dupa care aceste obiceiuri sa fie judecate si comparate, evaluate ca morale sau imorale. Deci, din punctul meu de vedere pentru evaluarea moralitatii unui anumit act obiceiurile si deprinderile populare, intr-un cuvant moravurile, nu au ce cauta.

In cadrul societatii deciziile si actiunile unui individ sunt clasificate ca fiind bune sau rele fiind judecate de societate dupa normele sociale, dupa codul moral aflat in vigoare la momentul dat. Conform definitiilor de mai sus, un cod moral e un sitem de moralitate, un set de reguli care trebuie respectate de toti membrii societatii, dar care, asa cum am mai precizat, nu se bazeaza pe un sistem legislativ, ci pe oricare alta filozofie cu implicatii sociale, cel mai adesea la baza avand religia. Pentru a avea insa o legitimitate normele morale trebuie sa fie in esenta laice, lucru care nu se intampla nicaieri in lume la ora actuala. Cand acest lucru se va intampla probabil ca societatea va deveni cu adevarat morala, si membrii ei cu adevarat capabili a se judeca unul pe altul pe baza codurilor morale in vigoare. Societatea insa nu se indeparteaza usor de religie si de imoralitatea inerenta, deoarece religia s-a impus cu milenii in urma si o revolutie in gandirea umana nu se intrevede in viitorul apropiat.

Dupa ce am scris peste doua mii doua sute de cuvinte tot nu am lamurit nimic in legatura cu morala, si mai ales nu am aratat nici un exemplu in care anumite personaje se pun in situatii morale sau imorale. Si nici nu o sa dau nici un exemplu, sunt prea multe disponibile din diverse surse, cele mai multe dintre ele imorale in esenta. Moralitatea trebuie sa fie un atribut personal pretuit de fiecare, si societatea in care traim nu va fi mai morala pana cand fie fiecare dintre noi va fi mai moral, fie ii vom elimina dintre noi pe toti cei imorali. A! Da, asta nu se poate, ar insemna sa desfiintam societatea actuala.

Morala, din punctul meu de vedere 5.00/5 (100.00%) 2 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply