Colectivul

Notiunea de colectiv are pentru romani conotatii foarte negative, prin asociere cu Cooperativele Agricole de Productie ale lui Ceausescu (si ale comunistilor de dinaintea lui), cooperative cunoscute sub denumirea populara de “colectiva”. Comunistii intotdeauna s-au dorit ca lucrurile sa fie la comun, “colective” si acest lucru s-a dovedit benefic pentru ei de la zorii miscarii comuniste si pana in ziua de azi. Bineinteles, toata aceasta poveste a fost extrem de nefericita pentru noi, deoarece “colectivul”, “colectivitatea”, sunt notiuni care elimina ideea de individ, ideea de om si de umanitate si nu o inlocuiesc cu nimic. Este incredibil cat de bine inradacinata in constiinta romanului este aceasta idee, fiind de departe una dintre ideile care a dominat si domina in continuare societatea romaneasca in ultimii aproape o suta de ani. Chiar si in ziua de azi mitul drag al comunistilor privind Cooperativele Agricole de Productie este una dintre povestile de succes ale romanului din clasa cea mai de jos a societatii, mit cat se poate de concret, cu denumirea schimbata din “Colectiva” in “Asociatie”. Absolut de neinteles este modul in care romanul tinde sa inteleaga notiunea de colectiv. Pentru el colectivul este mijlocul prin care lucrurile se aranjeaza intr-un fel sau altul, dar oricum nu prea rau pentru el, este mijlocul prin care se poate ascunde in multime si poate scapa de responsabilitati, este o doctrina politica de succes si este modul prin care intelege sa relationeze cu factorii sociali externi, de la vecini la guvernanti. Dar sa aruncam o scurta privire in DEX: 1. Care rezulta din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparține tuturor; comun, obstesc, social. 3. Care se refera la ideea de colectivitate. Conform definitiilor acceptate comun este ceva legat de colectivitate, fie ca acest ceva rezulta in urma actiunilor mai multor persoane, fie ca se referea la vreo forma oarecare de apartenenta sau proprietate. Aceste intelesuri sunt insa prea restranse pentru a putea fi exploatabile politic si social. De notat ca mai toate partidele extremiste, de la cele comuniste la cele fasciste, au acordat colectivului semnificatii speciale, semnificatii adiacente unor fenomene ce tin de gruparea in paturi sociale antagoniste pe criterii obscure, ce nu au legatura cu realitatea vietii. Si deci bravii cetateni romani ce au facut? Au facut exact ceea ce si-au dorit partidele politice, au aderat imediat la “Celectiv” si si-au pierdut mintenas identitatea, drepturile si vointa proprie. E drept ca in tot acest proces au mai pierdut si din obligatii, dar prefer sa imi indeplinesc obligatiile in calitate de om, decat sa scap de ele in calitate de masa de manevra.

Exista oameni care nu au capacitatea de a invata

Tinand cont de situatia politica internationala, de instabilitatea regionala creata de razboaie localizate in jurul unor interese meschine, de consecintele acestor razboaie, care sunt imprevizibile dar extrem de grave si nefericite, ai spune ca liderii politici ar fi in mod natural in aceasta perioada indreptati catre cumpatare si moderatie. Exista oameni insa care probabil isi fac socoteala ca pestii mari se prind in ape tulburi asa cum reiese dintr-un articol recent publicat: http://jurnalul.ro/stiri/observator/prezent-la-tusnad-vicepremierul-ungariei-instiga-la-destramarea-romaniei-673888.html . Acestia sunt oamenii care nu merita sa isi reprezinte tara, care sunt o rusine pentru neamul lor si o nefericire pentru noi toti. Cei care nu sunt capabili sa gandeasca ar trebui tinuti departe de carma unei tari, in institutii specializate pentru managementul prostiei profunde, iar daca sunt capabili sa gandeasca dar manifesta rea vointa atat fata de poporul lor, cat si fata de popoarele vecine, sa fie condamnati si executati in cel mai scurt timp posibil. Cu toate protestele asociatiilor pentru drepturile omului, pedeapsa cu moartea in aceste cazuri este mai mult decat justificata, oameni care fac rau milioanelor de oameni, popoarelor intregi, nu pot coexista in aceeasi societate in care noi toti ne luptam pentru supravietuire. Oameni care doboara cu mandrie avioane civile cu sute de oameni la bord, oameni care comit atentate, oameni care finanteaza conflicte, oameni care destabilizeaza natiuni, oameni care conduc catre prapastie natiuni deja in deriva, toti acestia trebuie stersi de pe fata pamantului si din istorie, nu fac decat sa ne faca rau noua, fiecaruia dintre locuitorii acestei planete.

Democratia nu tine de foame

Din nefericire! Razboiul din Ucraina ne-a aratat cat se poate de clar ca Europa nu este atat de solida pe cat se crede, din contra, pare gaunoasa si manata de interese meschine, de instincte primare. Asa cum spunea un coleg, este ca un sofer care atunci cand isi da chipiul jos din cap se crede domn numai pentru ca e imbracat in costum. Daca pentru interior Europa este promotoarea acerba, aparatoarea neinfricata, supereroul tuturor ideilor fantasmagorice, pe plan extern, atat in privinta conflictului mai sus mentionat, cat si in privinta altor chestiuni la fel de importante, nu reuseste sa scoata decat niste balbaieli, niste cuvinte goale fara nici un sens si fara nici o urmare, nu reuseste sa duca la bun sfarsit nici o actiune si nu pare capabila nici macar sa isi urmeze interesul propriu in acesta privinta. Tarile europene sunt in acest moment, din nefericire, la inaltimea distinsilor lor politicieni, care nu sunt altceva decat niste slujbasi la stat cu interese meschine si cu vederi inguste. Libertatele si drepturile umane la care chipurile tarile europene au aderat nu conteaza in fata unor contracte care trebuie livrate catre Rusia, “spiritul european” nu pare sa poata constitui un adversar, un baraj, pentru mojicia ruseasca si Europa nu a reusit sa nici macar sa tina pasul cu alte tari si natiuni care au reusit sa se mobilizeze mai bine si sa faca ceva, cat de cat in aceasta privinta. Am ajuns sa astern in aceeasi fraza cuvintele “Europa” si “natiune”. Ce eroare! Acest amalgam eterogen de tari care nu au nimic in comun nu este si nu va fi nicicand o natiune. Dar ar putea fi un spatiu politic, economic si cultural minunat daca ar dispune de niste politicieni capabili sa treaca peste interesele catre care ii mana stomacul si ar reusi sa isi mentina un minim de verticalitate a coloanei vertebrale. Un pic de inteligenta in acest moment ar dicta actiuni concrete pentru dezinflamarea situatiei de la granita de est a Ucrainei si mai mult decat atat, ar determina actiuni care sa ne asigure pe viitor ca situatii de acest gen nu mai pot apare. Cetatenii europeni, prea mult ocupati cu tampeniile clasei politice din Europa, nu isi dau seama de fragilitatea edificiului european, nu isi dau seama ca situatia din Ucraina se poate repeta foarte usor in Moldova, apoi in Romania, Ungaria, Polonia si altele. Nu e greu, trebuie doar un pic de vointa de la Moscova, nu nu trebuie sa ajunga rusul pana aici, trebuie sa ajunga numai banii lui. Banii lui, care vor sponsoriza partide si grupari extremiste, grupari pe care insasi Europa le va sustine la inceput in numele unor identitati si atribute locale, spre distrugerea ei si a noastra, a tuturor. Un castel de nisip este Europa, un nisip in care nimeni nu a avut intelepciunea sa arunce o mana ce ciment si niste apa pentru a-l consolida!

Cuvintele frumoase ascund costuri grele

Asa cum am spus de multe ori, omul si tehnologia nu pot fi prieteni, omul trebuie sa domine si sa exploateze tehnologia in favoarea lui si nu invers. Dar, ca de obicei, in societatea noastra, nu toti oamenii pot avea aceleasi opinii si nu toti oamenii reusesc sa vada clar care este interesul lor, pentru prezent si pentru viitor.

Cu multa vreme in urma, cam pe vremea in care se imbinau secera si ciocanul pe steagul Romaniei, tanarul obisnuit spera, cam pe vremea in care incepea sa ii mijeasca mustata, sa termine zece clase si apoi sa gaseasca un bun loc de munca, intr-o unitate de productie industriala. Daca era mai tenace urma si o scoala profesionala, apoi poate isi termina si liceul la seral si isi lua si bacalaureatul. Cat era inca tanar, avea tot timpul sa isi intemeieze o familie si sa aiba grija ca odraslele lui sa urmeze aceeasi cale ca si el, sa aiba o minima educatie din familie, sa urmeze o scoala oarecare, sa isi intemeieze o familie si sa isi gaseasca la sfarsitul scolii un loc de munca. Si asta a functionat foarte multa vreme, pana cand cativa oligofreni care au reusit sa fraudeze primul rand de alegeri libere au hotarat ca industria trebuie taiata bucati si data la fier vechi. Nu toata , doar cea mare, marile combinate si intreprinderi, cele care aveau suficient de mult fier ca sa merite efortul. Tanarul de care vorbeam nu si-a pierdut insa sepranta, el a inceput sa isi indrepte pasii catre mica industrie, cea care a refuzat sa depuna armele si s-a incapatanat sa produca in continuare lucruri pe care noi romanii putem citi “Made in Romania”. Dar, urmasii oligofrenilor de care vorbeam mai devreme, la fel de oligofreni si ei, s-au gandit ca nu e bine ca tinerii sa lucreze in industrie, asa ca au desfiintat invatamantul profesional. Nemaiavand muncitori, industria mica si foarte mica, cea care pare sa fi dezvoltat rezistenta si la cianura politica, a inceput sa apeleze la substitute, substitute de care, culmea, lumea politica pare foarte mandra, chiar fara sa isi dea seama de rolul important pe care l-a jucat in starea de acum a lucrurilor. Si de ce este asa mandra lumea politica? Pentru ca poate folosi de cate ori are ocazia, cuvinte pe care nu le intelege si de care habar nu are ce ar putea insemna, cuvinte ca: retehnologizare, robotizare, automatizare. Deci sa recapitulam, inainte vreme oamenii munceau si erau multumiti. Acum oamenii nu mai au unde munci pentru ca sunt inlocuiti accelerat de tehnologie, si nu mai sunt multumiti. Pe aceasta tema uitati si un fel de studiu aici: http://www.ziare.com/locuri-de-munca/concedieri/romanii-cei-mai-expusi-din-ue-sa-si-piarda-locurile-de-munca-din-cauza-robotilor-1312538. Nu sustin ca ar trebui sa mai muncim ca acum cincizeci de ani, dar pe atunci toata lumea avea un loc de munca, produsele se puteau folosi o viata. Acum toata lumea are studii superioare, dar nu are unde munci, produsele sunt de unica folosinta si din ce in ce tehnologia inlocuieste omul. Pai e bine?

Impozite mai putin stiute

Despre ecoterorism am mai vorbit si cu alte ocazii. Ecoterorismul este definit ca o miscare de natura politica care utilizeaza mijloace ce implica utilizarea terorii pentru atingerea unor scopuri politice, in acest caz legate de protectia mediului. Mijloacele comune de lucru ale ecoterorismului implica raspandirea unei vine imaginare in randul cetatenilor, crearea in consecinta a unei stari de culpabilitate individuala si determinarea unor actiuni mai mult sau mai putin inconstiente sau involuntare la nivelul indivizilor care servesc socpurilor politice ale asazisilor ecologisti. Printre scopurile lor cu un puternic subtract economic se regasesc sortarea deseurilor (respectiv intreprinderile foarte profitabile care se ocupa de sortarea deseurilor), reciclarea (companiile foarte profitabile care se ocupa de reciclare), managementul resurselor regenerabile si alte chestii de acest gen. Alte chestii care ne costa pe noi toti bani grei. Citez: “Romania este obligata, alaturi de orice alt Stat Membru UE, sa atinga ambitioasa tinta de 4 kg DEEE/locuitor, tinta ce poate aduce, in cazul “ratarii”, penalitati zilnice de zeci de mii de euro”. Sursa:
http://www.ziare.com/mediu/reciclare/patrula-de-reciclare-ce-amenda-risti-daca-ti-lasi-televizorul-pe-strada-si-ce-spune-legea-1312367. Sunt departe de a fi un adept al distrugerii mediului, dar uneori lucrurile merg prea departe, si nu in directia cea buna. Tot substractul miscarii ecologiste extreme nu este protectia mediului ci obtinerea unor foloase necuvenite prin introducerea adanca a mainii in buzunarul nostru, al tuturor. Si le-a reusit de minune, punand biruri pe fiecare cap de locuitor, biruri ce se duc direct in industria ce profita de prostia noastra colectiva. Ca sa va faceti o idee de proportiile jafului din spatele cuvintelor frumoase, de implicatiile juridice si financiare ale acestor miscari puternic aclamate, ca sa va dati seama de dezastrul catre care ne indreptam daca mai continuam pe aceasta directie, cititi aici toate legile care va subjuga in relatia cu mediul in care traiti si apoi mai vorbim:   http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea-deseurilor/legislatie-deseuri-2/. Si toate acestea inseamna numai bani smulsi din buzunarul nostru si absolut nimic pentru mediu!

Spectrul politic

Nu exista conversatie pe teme politice in care sa nu se pronunte cuvintele “de stanga”, “de dreapta”, “de centru”, “la stanga”, “la dreapta” etc. Fiind niste cuvinte atat de folosite, nu am pierdut prilejul de a intreba in dreapta si in stanga, de cate ori am avut ocazia, precizari privind intelesul si semnificatia pe care interlocutorii mei o acordau acestor cuvinte. Inutil sa precizez ca de fiecare data am obtinut raspunsuri diferite, si nu de putine ori raspunsurile au generat dezbateri pe aceasta tema intre interlocutorii mei. Si daca asupra sintagmelor “de stanga”, “de dreapta”, “de centru”, “la stanga”, “la dreapta” etc. mai gaseam cat de cat un consemns asupra notiunii de spectru politic domnea pur si simplu haosul. Sa lamurim un pic aceasta problema.

Spectrul in limba romana, conform DEX-ului, este ansamblul de valori fizice pe care le poate lua, in conditii determinate, o marime data. Prin extensie spectrul politic este ansamblul de valori ce caracterizeaza un sistem politic, si de aici derivand intelesul spectrului politic in vorbirea curenta, si anume un sistem de a clasifica pozitiile politice ale diversilor actori politici dupa una sau mai multe “axe” care semnifica anumite caracteristici politice independente. Organizatiile politice clasificate conform unui anumit spectru politic imprumuta denumiri colective de la portiunea de spectru in cadrul careia au fost pozitionate. Aceste denumiri inca folosite azi sunt stabilite in forma actuala din motive istorice. Cu multa vreme in urma, dupa Revolutia Franceza, oamenii politici francezi s-au aranjat in organele din care faceau parte in stanga sau in dreapta presedintelui de sedinta, pe baza de simpatii politice si organizatii din care faceau parte, promovand astfel, din locul in care stateau politici care erau in concordanta cu interesele grupurilor din care faceau parte. Asa au aparut notiunile de “politica de stanga” si “politica de dreapta”. In acele vremuri la dreapta presedintelui se asezau aristocratii, cu interesele lor, iar la stanga presedintelui se asezau teorectic plebeii, practic burghezia implicata politic. Asadar la acea vreme politica de stanga reprezenta politica dusa de politicienii care nu erau aristocrati, respectiv de burghezie si noua clasa medie in formare, de orientare capitalista, iar politica de dreapta reprezenta politica dusa de aristocrati, politica orientata in beneficiul familiei regale si a aristocratiei ce o sustinea. Foarte diferit de ceea ce intelegem in ziua de azi prin politica de stanga si de dreapta, nu-i asa.

Din acele vremuri de mult apuse si pana azi intelesul sintagmelor “politica de stanga” si “politica de dreapta” s-a schimbat de multe ori, nu trebuie sa ne mire faptul ca in ziua de azi intelegem fiecare cam ce vrem, fara sa tinem seama de vreun aspect istoric sau traditional. Ca lucrurile sa fie si mai incurcate, in diverse tari politicile de stanga sau de dreapta au intelesuri diferite, astfel incat o situatie descrisa intr-un anumit fel intr-o tara poate insemna cu totul altceva in alta tara. In mod normal in ziua de azi, in Romania, prin politica de stanga este inteleasa politica orientata catre om, nevoile si libertatile lui, iar prin politica de dreapta este inteleasa politica conservatoare, orientata catre situatia economico-financiara a unei natiuni. Dar lucrurile nu sunt absolute. Daca o formatiune politica se declara de stanga, nu inseamna ca toate conceptiile sale de ordin social si economic sunt de stanga, in timpurile moderne formatiunile politice si-au creat conceptii si doctrine politice care au mai mult scopul de a atrage electorat decat scopul de a asigura o evolutie coerenta a respectivei formatiuni pe scena politica. In acest fel se ajunge frecvent la situatiile aparent aberante in care formatiuni ce se declara de stanga maresc impozite ce privesc cetateanul de rand si formatiuni ce se declara de dreapta care incurajeaza si sustin miscarile sindicale in detrimentul factorilor de productie din economie. Ca sa complice si mai mult lucrurile exista si multe formatiuni politice de nisa care sustin si promoveaza aspecte marginale ale situatiilor sociale si economice si care se adreseaza unui electorat foarte “specializat”, electorat care nu a putut gasi concepte care sa ii fie familiare si pe care sa le poata sustine la marile formatiuni politice. Ca urmare spectrul politic are intre stanga si dreapta foarte multe nuante care se intrepatrund, inclusiv extreme ale acestor nuante, si pentru fiecare nuanta existenta exista o mare varietate de cetateni care adera neconditionat la acea nuanta si nu la doctrina corespunzatoare acelei nuante. Multe studii au demonstrat ca foarte putini dintre cetatenii care sustin una sau alta dintre formatiunile politice sunt cu adevarat preocupati si constienti de conceptiile pe care respectiva formatiune politica le promoveaza, foarte adesea respectivul cetatean fie ca se concentreaza numai pe nuanta spectrului politic din care el presupune ca respectiva formatiune politica face parte fie ca adera numai la una dintre ideile respectivei formatiuni politice, idee care nu are de cele mai multe ori o pondere semnificativa in ansamblul de conceptii politice ale respectivei formatiuni. Asa cum spunea Henry Louis Mencken, “democratia este o credinta patetica in intelepciunea colectiva a prostiei individuale”. Dar asta nu e tot!

Asa cum spuneam mai devreme o formatiune politica isi adapteaza conceptiile si actiunile pentru maximizarea electoratului, chiar daca aceasta inseamna sa se abata de la linia doctrinara pe care ar trebui sa o urmeze tinand cont de nuanta spectrului politic pe care isi propune sa se pozitioneze. Formatiunile politice in sine nu ar putea face acest lucru fara ajutorul unui alt factor care ne influenteaza in mod decisiv viata: presa. Presa, ca si formatiunile politice se pozitioneaza si ele de-a lungul si de-a latul spectrului politic in functie de diverse interese, de obicei ale persoanelor care le patroneaza, astfel incat conceptiile si ideile pe care acestea le promoveaza sunt in concordanta cu diverse politici ale formatiunilor cu care aceste publicatii rezoneaza. Ca urmare conceptiile publicului despre mediul politic variaza puternic in functie de ceea ce formatiunile politice, cu ajutorul presei, isi propun sa promoveze. Aceste conceptii politice sunt lichide si variaza atat pe termen lung de la o generatie la alta cat si pe termen scurt de la o legislatura la alta. Aceste variatii bruste au facut ca in Romania cetateanul alegator sa nu isi poata consolida o cultura politica, si trebuie retinut faptul ca aceasta cultura se realizeaza pe cale individuala, de catre fiecare cetatean, pe parcursul vietii sale, si nu poate fi formata in scoala sau prin alte institutii. Pentru un cetatean ideea preconceputa ca trebuie sa sustina una sau alta dintre nuantele spectrului politic reprezinta o adevarata capcana nociva pentru intreaga societate, si in acest sens orice cetatean ar trebui sa isi adobrdeze viata politica cu maxima responsabilitate, formandu-si ideile si conceptiile prin studiu individual serios, in interesul sau personal si in interesul societatii. Dar mai e mult pana cand sa ajungem noi acolo!

Sa nu mai muncim deloc!

Un cunoscut miliardar, Carlos Slim (http://en.wikipedia.org/wiki/Carlos_Slim)
a avut zilele trecute una dintre cele mai nastrusnice idei pe care am auzit-o pana acum: sa nu mai muncim decat trei zile pe saptamana (http://www.ziare.com/locuri-de-munca/angajatori/al-doilea-cel-mai-bogat-om-din-lume-saptamana-de-lucru-sa-aiba-3-zile-1312332). Pentru el probabil ca este o idee aducatoare de mult capital electoral, fiind o idee cu multa priza la publicul comunist, dar trecand peste euforia momentului haideti sa ne inchipuim impreuna pentru restul de 4 zile ale saptamanii un muncitor obez care sta pe canapeaua din fata televizorului si care, cu o bere calda si rasuflata intr-o mana si cu telecomanda in cealalta schimba spasmodic canalele televizorului in incercarea de a gasi ceva suficient de violent sau pornografic in grila de baza a operatorului de cablu. Daca matematic Carlos Slim poate avea dreptate, trei zile de munca a cate douasprezece ore pe zi insemnand treizeci si sase de ore de munca, adica mai mult decat au dreptul francezii sa munceasca intr-o saptamana intreaga, din punct de vedere social un asemenea regim de munca nu ar face decat sa ii reduca pana si pe cei mai rezistenti dintre oameni la stadiul de robot cu norma redusa. Munca pe care o prestam nu are numai rolul de a ne asigura o bucata de paine pe masa, dar are un important rol in dezvoltarea, si mentinerea dupa o anumita varsta, a unor caracteristici ce tin de personalitatea fiecaruia, a unor relatii sociale si a sanatatii individuale, pur si simplu. Scazand saptamana de lucru la numai trei zile, adica trei septimi dintr-o saptamana, individul va trebui, pentru a nu capata diverse boli datorate inactivitatii, sa isi umple timpul cu alte activitati. Bineinteles, individul obisnuit nu are astfel de dorinte, dar trecem peste asta. Orice activitate suplimentara, orice activitate care sa inlocuiasca munca este insa consumatoare de bani si alte resurse. De unde vor veni banii aia, daca fiecare individ va munci mai putin? Il inteleg pe Carlos Slim ca are nevoie de capital electoral, dar nu inteleg de unde nevoia lui de a distruge ceva cat de cat bun, in acest proces. De ce nu vine cu o propunere constructive? Si daca ii pasa atat de mult de om, de ce nu isi doneaza toata averea saracilor, ar fi cu siguranta un gest care ar ramane un istorie, iar el, Carlos Slim ar deveni instant detinatorul unui imens capital electoral. Indiferent de ce spune Carlos Slim, munca este buna, munciti mai mult ca sa aveti mai mult!

Taxe peste taxe

Intr-o societate democratica impozitele colectate de la persoanele fizice si juridice au rolul de a acoperi cheltuielile legate de serviciile publice, servicii publice care trebuie sa fie in beneficiul tuturor locuitorilor unei tari. Din nefericire impozitele nu sunt facultative, asa cum ar trebui de fapt sa fie, deoarece conform definitiei, impozitele reprezinta o formă de prelevare silita la dispoziţia statului, fara contraprestatie directa si cu titlu nerestituibil, a unei parţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau/si juridice, in vederea acoperirii unor necesităţi publice. Asa cum se vede din definitie, impozitele trebuie date si nu avem posibilitatea, conform legii, sa cerem ceva in schimb, deci mai pe scurt sunt bani aruncati pe fereasta, conform definitiei, sa ne intelegem bine. Este insa mult mai trist cand impozitele, desi obligatorii, asa cum sunt ele, sunt platite de catre noi toti din munca noastra, si in loc sa aduca bani la buget, pur si simplu iau bani de la buget. Am citit de curand un articol in Capital care se refera exact la acest aspect: http://www.capital.ro/supra-acciza-la-benzina-gaureste-bugetul-lui-voinea.html#ziarecom. Dupa cum se precizeaza in articol, “Conform calculelor făcute de Voinea & Co, supra-acciza trebuia să aducă suplimentar la buget încasări de aproape 500 mil. euro/an, luând în calcul un consum anual de 6-7 mld. litri. Doar că planurile făcute acasă diferă ce cele din târg, astfel că s-a ajuns ca în prima lună de aplicare a taxei (1 aprilie – data de aplicare, n.r), încasările din acciză în loc să fie mai mari cu 50 mil. euro au fost mai mici cu 11 mil. euro decât cele din luna anterioară, conform calculelor realizate de Uniunea Transportatorilor Rutieri, în baza datelor comunicate de INS.“. Asa se intampla cand ajung oameni prosti sa conduca diverse institutii ale statului. Ne fac rau si noua, isi fac rau si lor. Ma intreb de ce oare ar crede cineva ca un agent economic care alimenteaza zeci de mii de litri de combustibil pe luna ar prefera sa alimenteze de la noi, motorina scumpa, in loc sa alimenteze din tarile invecinate, motorina mai ieftina. Un camion destinat transporturilor internationale are un rezervor suficient de mare astfel incat sa evite sa alimenteze in Romania. In plus decontarile se fac mai usor si mai repede in orice alta tara riverana Romaniei, decat in Romania. Deci transportatorii nu sunt afectati. Sunt afectate firmele mici si mijlocii, exact cele care se lupta la limita supravietuirii. Exact aceleasi care aduc acum cei mai multi bani la bugetul de stat. Cand se vor inchide si astea pe cine o sa mai jefuiti, mai guvernanti?