Norme sociale

Din cand in cand auzi pe la televizor, in special daca subiectul emisiunii este practicantul unei meserii liberale, ca un anumit individ este un nonconformist, si in repetate randuri acest lucru este subliniat ca fiind o calitate de mare lauda. Cei ce lauda atat de mult nonconformismul anumitor persoane trec sub tacere faptul ca nonconformismul este primul pas catre anarhism, iar in anumite contexte nu se poate face o distinctie clara intre nonconformism si anarhism. Nonconformismul este atitudinea prin care subiectul nu accepta partial normele impuse decatre grupul din care face parte si se comporta prin abatere de la acestea fara ca prin comportamentul sau sa determine excluderea sa din grupul respectiv. Nornconformismul se poate aplica deci ca notiune la un grup restrans de persoane cu indeletniciri si caracteristici comune, iar nonconformistul reprezinta una din aceste persoane cu indeletniciri si caracteristici asemanatoare cu ale celorlalte persoane din grup dar care in anumite situatii actioneza diferit de restul grupului, fara ca actiunea sa sa aiba consecinte suficient de grave pentru a determina excluderea sa din grup. Anarhismul este atitudinea prin care subiectul nu accepta partial normele impuse de intreaga societate, in speta fie nu recunoaste statul si autoritatea sa, astfel incat actioneaza pentru demolarea institutiei statale cu scopul instaurarii unei structuri sociale fara autoritate. Cum societatea nu este altceva decat un grup mai mare, organizat si condus dupa reguli stabilite de comun acord intre membrii societatii, nonconformismul social nu este altceva decat anarhism.

Din punct de vedere al organizarii si functionarii societatii, putem considera o societate coeziva atata timp cat numarul nonconformistilor din societate este suficient de mic astfel incat statistic nu poate influenta functionarea globala a societatii, adica atata timp cat activitatea societatii si evolutia sa nu sunt influentate de abateri de la normele sociale in vigoare. Normele sociale sunt reguli scrise sau nescrise care dicteaza modul in care un anumit membru al societatii trebuie sa se comporte intr-un anumit context. Normele sociale scrise se numesc in general legi iar normele sociale nescrise se numesc in general bun simt. Exista multi oameni care prefera sa foloseasca adesea alte denumiri in locul celor de lege si bun simt, deoarece acestea par a fi denumiri “dure”, care ar mai trebui indulcite. Astfel au aparut o serie larga de denumiri in circulatie, precum: standarde, normative, regulamente, proceduri, obiceiuri, traditii, cutume si altele asemenea, nu conteaza, toate acestea reprezinta norme sociale. Modul de functionare al societatii presupune pastrarea si transmiterea acestor reguli sociale de-a lungul generatiilor astfel incat in perioade mari de timp, variante ale regulilor originale, larg acceptate de societate la momentul de timp considerat, sunt aplicate in viata de zi cu zi de catre toti membrii societatii (cu excepotia nonconformistilor/anarhistilor, bineinteles). Timp de secole toate institutiile statului (si includem aici biserica, desi multi vor condamna asta, deoarece nu suporta adevarul) au incurajat conformismul social (de fapt incurajat este un cuvand bland pentru ceea ce s-a petrecut de-a lungul istoriei de dragul pastrarii oranduirii sociale existente). Deodata, la un moment de timp bine determinat, cam pe cand crivatul comunismului a inceput sa bantuie Europa, normele sociale nu au mai placut unei clase largi de cetateni, cetateni care au inceput sa le conteste vehement dar care nu au avut curajul sa se delimiteze de restul societatii intr-o organizatie paralela proprie, ci au continuat sa traiasca in societate aderand selectiv numai la acele reguli care le conveneau. Pe scurt banditismul social a inceput sa ia amploare sub atenta obladuire a comunistilor, ascunzand sub pulpana generoasa a unor idei sociale precum egalitatea in drepturi si libertatea de exprimare, idei subversive precum drepturi speciale pentru cei putini, egalitatea celui prost cu cel destept, fratia celui handicapat cu cel normal, dreptul de a nu munci, dreptul de a nu invata, dreptul de a spune imbecilitati si dreptul de a enerva pe toata lumea. Din nefericire aceti banditi sociali au fost promovati de restul societatii ca fiind nonconformisti, deoarece la vremea respectiva societatea deja nu mai detinea parghii prin care sa poata sa ii indeparteze, sa se curete. A fost din nefericire o miscare destul de proasta pentru ca acest grup de banditi care la inceput ar fi putut fi gestionat a facut prozeliti pe scara larga, in toate tarile si a ajuns in ziua de astazi sa domine scena politica si sociala europeana cu consecinte nefaste asupra modului de viata al cetateanului european, prin cetatean european intelegand contributorul net la bugetul statului si nu hoardele de migratori de o anumita culoare care incearca sa impuna pe teritoriul Europei religii si obiceiuri straine de acest pamant. Daca impactul acestor schimbari bruste de norma sociala ar fi ramas la nivelul cetateanului, eventual cu referire directa la nivelul sau de trai, lucrurile ar fi fost oarecum naturale deoarece reactia cetateanului afectat direct la nivelul calitatii vietii ar fi putut sa balanseze ofensiva grupului de banditi social, pastrand influenta acestora la un nivel acceptabil. Din nefericire aceste schimbari de norma sociala nu s-au regasit imediat si direct in nivelul de trai, ci s-au manifestat incet-incet la nivelul unor componente de baza ale societatii, componente care in mod natural nu sunt percepute si judecate de cetateanul obisnuit. In primul rand s-au manifestat la nivelul educatiei celor tineri, schimband fundamental relatia scolii cu elevul si cu familia acestuia, pregatind noile generatii pentru a perpetua mai departe noi idei de banditism social, idei care nu apar in mod natural intr-o societate coerenta. In al doile rand s-au manifestat la nivelul componentei sociale si etnice europene, deoarece noi idei si norme sociale nu puteau fi impuse de un grup mic de banditi, trebuiau create clase sociale care sa actioneze antagonic intereselor societatii.In al treilea rand s-a manifestat la nivelul familiei si a altor structuri sociale asemenea, deoarece interesele grupurilor sociale mici nu corespundeau intereselor sociale ale grupurilor banditiste sustinute de doctrina comunista. In nici un caz evolutiile sociale de azi nu trebuie privite ca o intamplare, o evolutie naturala, ele sunt consecinta unor actiuni calculate de la sfarsitul secolului nouasperezece si inceputul secolului douazeci. Actiunile calculate ale unor oameni nebuni care nu au mai putut fi cenzurate de societate.

Exista o falsa parere in randul oamenilor obisnuiti cum ca nonconformistii ar duce societatea inainte. Nu este adevarat, este o idee cultivata cu grija de oameni fara scrupule, oameni care traiesc de pe urma acestor concepte daunatoare. Societatea este ca o franghie de care trag intr-o parte oameni destepti si in cealalta parte oameni prosti. Daca desteptii trag mai tare se numeste evolutie si determina perioade de bunastare pentru toti. Daca prostii trag mai tare se numeste tot evolutie si determina perioade de bunastare numai pentru unii, dar in acesti unii nu intra nici desteptii si nici prostii. Banditii sunt cei care stau pe margine si profita de pe urma acestor lupte sociale, inclinand cand le sta in putere balanta de partea care le convine. Desteptii sunt putini acum in Europa, sunt coplesiti cu mult de numarul prostilor si al banditilor. Este greu de imaginat ce poate rezulta din acest dezechilibru. Este usor sa calculezi si sa anticipezi evolutii ale unor procese clare care se bazeaza pe un numar limitat de parametri cuantificabili. Este foarte greu insa sa determini urmatorii pasi in evolutia societatii deoarece procesele sociale nu sunt determinate de algoritmi prestabiliti si nu depind de parametri ce pot fi masurati si eventual influentati. Ca urmare societatea are nevoie de putini nonconformisti, cel mai bine ar fi sa nu fie deloc, dar are nevoie de multi oameni care sa gandeasca asiduu la acele norme sociale care fiind in vigoare incep sa nu isi mai gaseasca locul in viata de zi cu zi, necesitand fie reforme, fie inlocuirea cu alte norme adaptate la noile realitati. A contesta insa norme fara a pune ceva mai solid in loc, cu aceeasi valoare de norma sociala, a crea haos sperand a se naste o noua ordine, a parazita ceea ce a ramas dintr-o societate inchegata in speranta ca va merge asa la infinit nu reprezinta decat anarhie si nimic altceva. Insa anarhia a ajuns politica de stat, si voi da cateva exemple. In SUA, daca refuzi sa angajezi un negru se numeste discriminare, daca refuzi sa angajezi un alb se numeste “affirmative action” si este ceva foarte bun. In Germania handicapatii sunt preferati prin lege oamenilor sanatosi daca aplica pentru aceeasi munca,  copiii “claselor defavorizate” intra pe locuri speciale la licee si nu pot fi exmatriculati indiferent de rezultatele scolare, iar femeile sunt preferate barbatilor la calificari egale. In Franta in consiliile de conducere ale firmelor trebuie sa ai neaparat minim douazeci la suta femei, indiferent de competentele lor, iar scolile zonelor cu multi imigranti beneficiaza de bugete speciale. In Norvegia in conducerea companiilor publice, orice gen trebuie sa fie reprezentat de cel putin patruzeci la suta dintre componenti, sa vedem cum vor face acum cu cel de-al treilea gen. In Canada sunt favorizati prin lege femeile, handicapatii, indienii si minoritatile, nu e clar de ce indienii sunt deparati de celelalte minoritati. In Romania tiganii si moldovenii intra in scoli pe locuri speciale, ajutoare sociale iei doar daca esti minoritar, handicapat sau lenes. Ei bine, toate aceste state au in constitutia proprie cel putin un articol care interzice discriminarea pe baza de sex, religie, etnie sau clasa sociala, dar pentru banditii sociali asta nu a contat, destramarea coeziunii sociale a fost mult mai importanta, solidaritatea cetateneasca, competenta si competitivitatea, justitia sociala si alte concepte abstracte nu au contat si se pare ca nu vor conta in viitor.

Orice societate are nevoie de coeziune. O societate necoeziva traieste convulsii, va iesi din starea de echilibru in care se gasea si va aluneca catre o noua stare de echilibru. Din nefericire societatea nu aluneca precum un om pe gheata, derapajul social dureaza, ia mult timp, poate secole iar redresarea ia si mai mult timp si de cele mai multe ori incepe fie cu disparitia clasei sociale care a generat derapajul fie cu inlaturarea cauzelor care au condus la posibilitatea unui grup restrans de oameni sa actioneze pentru declansarea derapajului social. Starea de derapaj social nu este de cele mai multe ori constientizata de membrii societatii la momentul producerii ei, dar este de cele mai multe ori inregistrata de istorie si studiata cu uimire mult timp dupa perioada de redresare. Considerand numai o parte restransa a societatii, patura de oameni tineri care urmeaza sa ocupe locurile pe care noi le vom lasa liberi, oare nu este evident ca societatea de azi se afla intr-un moment de derapaj, in conditiile in care tinerii nu mai sunt invatati prin scoli sa pretuiasca valorile societatii actuale, sa pretuiasca munca si disciplina, sa se formeze pentru a aduce un plus in societate, sa isi dea silinta si sa isi arata respectul in orice ar intreprinde, nu mai sunt invatati sa pretuiasca familia, propria sexualitate, cand orice lucru care pentru noi era banal, pentru ei e extraordinar si greu de inteles, cand intre generatii exista rupturi uriase si in cadrul aceleiasi generatii exista antagonisme?

Norme sociale 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply