Saracia

DEX-ul defineste foarte pragmatic un cuvant infiorator la prima vedere, saracia: Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac; Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. Este un cuvant infiorator pentru ca lipsa mijloacelor necesare existentei este o lovitura grea pe care o primeste un individ, si de asemenea este o lovitura grea pentru grupul (societatea) din care acel individ face parte, deoarece de cele mai multe ori individul cu pricina cade in intretinerea societatii respective, slabind-o din interior. Trecand peste primul fior dat de starea de saracie ne dam seama insa ca saracia este o stare banala, este starea de normalitate a cetateanului de rand al lumii intregi. O statistica din 2005 (cam veche, e adevarat) a Bancii Mondiale Pentru Dezvoltare preciza faptul ca optzeci la suta din populatia lumii traieste (individual) cu mai putin de zece dolari pe zi. Da, o parte o sa spuneti ca in anumite tari zece dolari pe zi reprezinta un venit considerabil si foarte invidiat de cei treisprezece la suta care traiesc cu mai putin de un dolar pe zi. Aveti dreptate, in unele tari zece dolari inseamna mult, dar totusi, luat prin comparatie cu tarile care au un nivel de trai acceptabil cei zece dolari pe zi nu inseamna mare lucru, deci desi poate cei care traiesc cu zece dolari pe zi pot trai mai bine poate decat un roman cu douazeci de dolari pe zi, totusi cel ce traieste cu cei zece dolari pe zi este definit ca fiind sarac iar romanul ca traind mult peste limita saraciei. Ca multe alte lucruri saracia este relativa, aveti dreptate. O alta parte o sa spuneti ca si cei zece dolari pe zi sunt o suma mare de bani si ca peste o anumita limita nivelul de trai al unora reprezinta o risipa a resurselor societatii, si ca tocmai aceasta risipa duce la saracie in unele tari si ca ce bine ar fi sa traim toti cu o frunza de salata si un melc pe zi ca sa nu distrugem planeta. Sper ca aceasta din urma parte sa fie foarte mica, poate chiar minuscula, dar am introdus-o aici de dragul democratiei, pe scurt nu aveti dreptate, consultati un psihiatru. Cea mai mare parte o sa sustina insa ca nu ii intereseaza cum traiesc oameni necunoscuti in tari necunoscute si ca oricum impactul saraciei acelor oameni asupra nivelului propriu de trai este nesemnificativ, ca starea lor de saracie este istorica si ca nici nu incearca sa faca nimic pentru a iesi din saracie. Au dreptate in felul lor, dar nu au dreptate in mod absolut. Nu au dreptate in partea in care nu ii intereseaza cum traiesc oameni necunoscuti in tari necunoscute, dar nu pentru vreun motiv umanitar si inaltator, ci pentru ca la baza cauzelor saraciei oamenilor acolora stau aceleasi actiuni care destructureaza in prezent societatea noastra europeana. Timp de mai multe sute de ani prosperitatea vestului european s-a sprijinit pe umerii amaratilor subdezvoltati social de prin Africa, Asia si America, oameni ca inaintea “marilor descoperiri” si cuceriri europene o duceau foarte bine si nu stiau ce este aceea saracia, nu o concepeau ca o posibila realitate si nu o cunosteau nici macar din povesti. Diferentele de dezvoltare sociala intre vestul european si aceste teritorii indepartate au facut ca pentru o perioada de timp aceasta relatie de exploatare sa functioneze, dar ei nu erau orbi si nici retardati, erau tot oameni, au vazut si au facut ceea ce face tot omul mai bine, imita. Au inceput sa imite societatea vestica, sarind etape importante ale evolutiei lor si au asimilat rapid, pe un fond foarte receptiv, concepte precum avaritia, coruptia, lenea, egoismul, siretenia, sarlatanismul si alele asemenea. Aceste concepte minunate au stat de mula vreme la baza organizarii societatii lor, dar acum ne-au ajuns din urma, istoria se razbuna, ceea ce le-am facut noi lor atunci ne fac ei noua acum. Credeti ca deschiderea exagerata pentru imbratisarea emigrantilor din tari exotice este intamplatoare la guvernele Europei? Nici pe departe, ei stiu ca asimiland elementele expulzate de societate ale acestor popoare se vor alege cu cel mai disciplinat electorat, electoratul care voteaza orbeste pentru un minim ajutor social. Cine plateste ajutorul social? Guvernul? Nu cetateanu! In acest fel saracia ne ajunge din urma, nu mai avem unde fugi, nu mai avem cum sa ne aparam. De aia trebuie sa ne pese de ei, pentru ca daca nu scapa de saracie acolo departe, in tara lor, vin peste noi si vom trai toti in saracie, nu toti in indestulare, caci vom avea numai guverne socialiste, pentru ca cei multi ii vor vota pentru un colt de paine care provine din buzunarul nostru. Revenind la acesta din urma categorie, oamenii de care vorbeam mai devreme, au dreptate pentru cei saraci nu fac nimic pentru a iesi din saracie. Nu e tarziu pentru a face ceva, nu e niciodata prea tarziu, si efortul colectiv pentru bunastare incepe cu o clasa politica noua, una care sa nu mai fie corupta, care sa nu mai vanda resursele tarii, care sa promoveze educatia si nu religia, care sa isi protejeze cetatenii ce aduc contributii nete societatii si nu minoritatile. Este valabil atat pentru tarile acelea indepartate cat si pentru noi, aici, in Europa.

Saracia 5.00/5 (100.00%) 2 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

2 thoughts on “Saracia”

  1. Foarte corecta observatia referitoare la saracie. Insa, marea problema la noi nu este neaparat invazia emigrantilor, pentru ca la noi se vor lovi de o alta saracie, saracie provocata de incompetenta celor care ne conduc si de lacomia unora care se imbogatesc din ce in ce mai mult in timp, ce nivelul de trai a majoritatii cetatenilor scade pe zi ce trece.

Leave a Reply