Numai un om destept isi poate da seama cat de prost este

Am vorbit de multe ori despre prostie, de atat de multe ori incat poate parea ca este subiectul meu favorit. Nu e adevarat, nu imi place sa vorbesc despre prostie, iar despre subiectul meu favorit nici nu se pune problema sa discutam, desi mie mi-ar face mare placere. Dar suntem nevoiti sa vorbim despre prostie pentru ca ne influenteaza viata in rau, pentru ca nu este un subiect intens dezbatut de catre presa si pentru ca nu ne invata nimeni la scoala cum sa ne ferim de ea si cum sa o combatem. Pentru ca societatea nu acorda importanta acestui subiect nici individul nu se apleaca serios asupra studiului prostiei, chiar cei mai multi nici nu isi pun problema ca ar putea sa faca asa ceva. Oricum, se pare ca omul modern nu este pregatit in nici un fel sa recunoasca si sa analizeze prostia cotidiana, cu atat mai putin prostia proprie. Foarte putini sunt cei care reusesc sa isi dea seama ca nu sunt chiar genii si asta din multe motive.

Sa incepen cu inceputul. Prostia este definita stiintific, chiar medical, dar este un subiect sensibil, asa ca nu multi sunt cei care se vor duce la psihiatru  (psiholog?/sociolog?) sa spuna: “Am banuieli ca nu sunt foarte destept, te rog sa imi faci o evaluare si sa imi spui cat de prost sunt!”. Pentru a ne autoevalua este nevoie de cunostinte care de obicei ne depasesc cu mult, numai oamenii foarte destepti si culti in acelasi timp reusesc sa isi faca o autoevaluare corecta. Prostia nu este evidenta deoarece nu se manifesta la fel pentru toti oamenii si nu are aceleasi cauze si nici aceleasi efecte. Cautand cauzele constan ca, de exemplu, exista oameni care s-au nascut prosti. Petru acestia prostia este de obicei o constanta de-a lungul vietii si uneori este identificata de timpuriu, probabil la incadrarea subiectului in sistemul de invatament. Aceasta categorie de oameni este usor de recunoscut deoarece prezinta caracteristici specifice si situatia lor este cunoscuta si popularizata de cei din jur. Exista insa oameni care isi manifesta prostia numai in anumite imprejurari, imprejurari in care reactioneaza complet diferit decat oamenii normali. Acestia sunt mai greu de identificat deoarece prostia lor se manifesta in crize scurte dar devastatoare pentru cei din jurul lor, iar cauza prostiei este ascunsa si nu poate fi studiata. Ramanand la cauze exista si oameni care sunt prosti din necesitate sau din dorinta, de cele mai multe ori acest tip de prostie fiind puternic stimulata de mediul in care individul traieste sau isi desfasoara activitatea zilnica. Desi nu cauza prostiei este foarte importanta, trebuie sa retinem din acest paragraf faptul ca prostia este de multe feluri si ca manifestarea ei depinde de cele mai multe ori de mediul in care se afla subiectul.

In ciuda faptului ca ne consideram fiinte dotate cu intelepciune, in ciuda faptului ca ne-am autodenumit Homo Sapiens, nu cred ca intelepciunea ne caracterizeaza. Anumite studii au ajuns la concluzia ca intelepciunea nu este cautata pe scara evolutiei, alte caracteristici sunt mult mai importante si in plus, se pare ca intelepciunea, rationamentul, nu fac parte din ingredientele care au dus la succesul speciei noastre. Dorinta de supravietuire, apetitul pentru traiul in grup, disponibilitatea pentru excese, inmultirea usoara, diversitatea rasiala, sunt lucruri mult mai importante pentru supravietuirea noastra ca specie, lucruri care au contat mult in trecutul evolutiei nostre si care ne bantuie prezentul, conturand viitorul. Intelepciune nefiindu-ne caracteristica si necesara pentru supravietuire nu am fost stimulati sa o recunoastem sau sa o evaluam. Mai mult decat atat, omul are o tendinta naturala in a se supraevalua in functie de performantele celor din jur, mai ales daca acel cineva are ceva caracteristici legate de varsta, sex si ocupatie comune cu noi. O sa dau un exemplu. Sa zicem ca avem un coleg de serviciu care reuseste intr-o buna zi sa breveteze un dispozitiv care imbunatateste productivitatea colectivului cu un procent bun. Fiecare alt membru al acelui colectiv va avea tendinta sa minimizeze reusita colegului lor, fiecare dintre ei inchipuindu-si ca ar fi putut foarte bine sa faca ei inventia respectiva, numai ca nu s-au gandit. Aici e problema, partea cu ganditul, daca ar fi gandit nu ar mai fi fost prosti, dar ei nu duc rationamentul mai departe, ala a reusit si eu nu, deci sunt mai prost decat el, daca ar reusi sa constientizeze acest aspect ar fi dintr-o data mai destepti!

As putea spune ca inteligenta de care dam dovada este in cea mai mare masura influentata de mediul in care traim si in care ne formam si are prea putin de-a face cu inteligenta noastra nativa. Nu este necunoscut faptul ca un om inteligent aflat intr-un mediu in care toti indivizii cu care interactioneaza si cu care trebuie sa traiasca si sa se identifice, sunt prosti va adopta in mod calculat si de buna voie un comportament prostesc, de om prost, pentru a se integra mediului in care se afla. Orice moment in care acest om va avea de luat decizii inteligente va fi un moment in care fie se va conforma nivelului intelectual al grupului din care face parte, fie va fi exclus din grup. In mod constient individul nu isi va dori niciodata separarea de grup asa ca toate deciziile luate vor fi de o stupiditate dorita si asumata, tocmai pentru a corespunde asteptarilor grupului. Acest comportament este adesea manifestat in societate si este des intalnit la persoanele tinere care sunt inregimentate in diverse institutii de invatamant sau de asistenta sociala sau la persoanele mai in varsta care se gasesc angrenate in diverse grupuri cu caracter social, puternic polarizate fata de restul societatii, cum ar fi galeriile cluburilor de fotbal, anumite meserii de nisa, sustinatorii partidelor politice si altele. Asadar nu exista nici un motiv pentru a nu cauta inteligenta individuala intr-un grup in care predomina oamenii prosti, putem avea surprize placute, dar nu avem nici un motiv sa cautam un om prost intr-un grup de oameni inteligenti, inteligenta nu se poate mima. Din acest punct de vedere pentru societate ramane o mica speranta. Pe de alta parte chiar si pentru un om foarte inteligent exista momente in care nu poate realiza ca evenimentele la care ia parte sau actiunile proprii pe care le intreprinde sunt prostesti si sunt determinate de apartenenta la un grup. Actiunile globale ale grupului sunt privite cu indulgenta de individ, chiar daca sunt indreptate chiar impotriva individului si mai mult, exista tendinta individuala de a acorda o mare importanta gandurilor exprimate si vointei anumitor indivizi, membrii ai grupului din care facem parte, importanta ce nu are nici o legatura cu inteligenta acelori indivizi ci este in totalitate dictata de sentimentele de afectiune, de relatiile de rudenie de relatiile ierahice sociale si altele. A considera ca un om care iti este apropiat sau caruia ii esti ierarhic inferior este inteligent sau foarte inteligent este o greseala obisnuita in societatea umana si este probabil programata adanc in creierul nostru de procesul de evolutie, pentru a mentine coerenta societatii. Nimeni nu ar mai asculta de guvern, de sefi sau de parinti daca ar realiza din prima clipa superioritatea sa intelectuala in fata lor. Este bineinteles un mecanism de protectie a individului, un om care si-ar recunoste inteligenta si ar deveni critic la adresa celorlalti membri ai societatii ar trebui in mod automat sa se separe de aceasta si sa isi incropesca propriul sistem social, un sistem social cu un singur membru, sistem social ce ar duce imediat la moartea individului.

Exista foarte multe curente in societate care se straduie sa minimizeze inteligenta individuala si care promoveaza prostia de grup. La ordinea zilei sunt grupurile bazate efectiv numai pe un nivel de prostie extrem de ridicat (ce credeti ca altceva ar fi Facebook-ul?), grupuri care fac oamenii sa se simta in largul lor, sa se simta destepti, sa poata actiona fara consecinte, sa se adune pe baza de prostie si sa poata sa genereze noi adepti, dar numai prosti, desteptii nu au ce cauta acolo. Sa ne intelegem bine, cam toate structurile sociale sunt croie astfel incat sa il prosteasca pe individ si sa il aduca la nivelul prostiei grupului. O sa dau cateva exemple ca sa devina mai clar ceea ce vreau sa spun. Presa. Cand ati citit ultima oara in presa centrala un articol care sa isi argumenteze punctul de vedere apeland la metoda stiintifica, cu tot ceea ce implica ea, ipoteze, investigatii, experimente, demostratii, concluzii, calcule, formule etc. Pai nu cred ca a aparut nici unul de cand s-a inventat presa, ca nu l-ar fi citit nimeni, poate doi-trei care eventual nu ar fi avut bani nici sa isi cumpere ziarul. In schimb Ion a violat-o pe Maria intelege toata lumea! Cat de prost sa fii sa nu intelegi propozitii de patru-cinci cuvinte si care sunt insotite eventual si de una sau doua poze lamuritoare. Sistemul de invatamant. Credeti ca sistemul de invatamant are interesul de a dezvolta inteligenta individuala? Nu, departe, ar fi ceva prea bun pentru societatea in ziua de azi. Ar insemna sa existe clase departajate dupa inteligenta elevilor, sa existe profesori pentru elevii destepti si profesorii pentru retardati, ar trebui ca cei destepti sa avanseze adanc in tainele stiintelor iar retardatii sa ramana la abecedar. Ar fi bine, fiecare copil ar reusi sa progreseze pana si-ar atinge limita inteligentei sale. Dar candva, in trecut, un comunist a spus ca acest sistem ar induce incechitatea sociala, asa ca a fost mult mai usor sa nivelam sistemul de invatamant la nivelul retardatului, a fost mult mai usor sa il facem pe retardat posesor de diploma de doctor decat sa il lasa la sapa, acolo unde ii este de fapt locul. Progresul care s-ar genera dintr-un sistem de invatamant competitiv ar sta multora in gat, s-ar crea clase sociale bazate pe inteligenta, ar fi periculor. Omul care realizeaza ca e prost, ca mai are de invatat, ca trebuie sa se ridice deasupra imbecilitatii semenilor, este un om care este destept, care trebuie ajutat si promovat. Nu va primi promovare, societatea fie il va arunca afara ca pe o masea stricata, fie il va retude la nivelul retardatului. Din nefericire un om inteligent este prin definitie singur, isi poate gasi un tovaras de viata inteligent, mai poate strange pe langa el cativa oameni inteligenti, dar niciodata nu se va integra in societate, nu are nivelul intelectual necesar.

Numai un om destept isi poate da seama cat de prost este 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

One thought on “Numai un om destept isi poate da seama cat de prost este”

  1. Chiar daca nu ne nastem toti la fel de inzestrati intelectual si nu vom fi niciodata la fel de destepti, am putea totusi prin studiu si exercitiu sa fim un pic mai educati.

Leave a Reply