Calatorie electorala

Ma aflu pentru cateva zile in Franta si am avut ocazia sa asist la campania lor pentru alegerile europarlamentare, cele de pe 25 mai, bineinteles. Pentru cine nu stie, Franta este o tara socialista, probabil a fost dintotdeauna si probabil va mai fi pentru multa vreme. Socialismul practicat aici difera de cel practicat prin alte tari din Europa si in mod sigur difera de cel de la noi printr-un aspect esential, dar usor de trecut cu vederea: in Franta socialismul nu este apanajul unor clase sociale care formeaza in mod traditional electoratul de stanga ci, din nefericire, socialismul le-a intrat francezilor in sange si, in marea lor majoritate, francezii sunt socialisti de la mic la mare, bogat sau sarac, alb sau negru, heterosexual sau nu, tanar sau batran, intelectual sau analfabet. Cum francezilor le place sa munceasca cam cum le place cainilor sa linga sare, se pare ca au luat foarte in serios campania, parca mai mult acum decat cu alte ocazii, si s-au angrenat intr-un spectacol politic dominat in mare parte de infinita varietate a formatiunilor politice si a candidatilor de stanga. Ca o paranteza, am constatat ca si aici, ca si la noi, pentru omul de rand intelegerea notiunii de stanga sau de drapta este oarecum dificila, electoratul asociind aceste nuante cu alte concepte decat cele la care se refera ele de fapt; probabil ca voi scrie un articol despre acest aspect cu o alta ocazie. Ce m-a socat in campania lor a fost virulenta mesajului transmis de partidele de stanga, daca puteti crede, mult mai agresive decat la noi, mult mai inconstiente in textul mesajului si la fel de neacoperite de fapte ca si promisiunile politicienilor de stanga de pretutindeni. Ma intreb de ce oare, electoratul francez, presupus cu traditie in exercitarea democratiei, accepta acest gen de mesaj si de ce nu il sanctioneaza. Chiar daca as fi socialist tot nu as accepta minciuna, una este o idee de stanga argumentata si sustinuta prin metode stiintifice si alta este o insiruire continua de minciuni asezonata cu lozinci ale luptei de clasa. Mai socant chiar decat campania partidelor de stanga este faptul ca o parte din electoratul lor a preluat nemestecat acest mesaj si il repeta ca o flasneta de cate ori are ocazia, si nu este vorba de activisti de partid ci de oameni normali, cazuti in depresia socialismului. Si totusi in Franta exista enclave unde socialismul nu a patruns! In Bretania de exemplu, zona in care imi petrec mai multe luni in fiecare an, exista oameni care urasc socialismul cu toate puterile lor si cauta solutii pentru pastrarea traditiilor zonei, asa cum sunt ele, bune sau rele. Exista si alte zone cu acelasi gen de miscare, spun cinstit ca sper sa se extinda si sa cuprinda intreaga Franta. In schimb nici o speranta pentru marele orase, acolo socialistii castiga cel putin 90% din voturi.

Apreciati acest articol

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply