Bani

Valoarea banilor

In articolul trecut am discutat despre bani, cam ce ar fi ei si cam care sunt functiile lor. Acum trebuie sa discutam putin despre valoarea banilor. Desi pare o discutie inutila, pana la urma valoarea scriptica a banilor fiind inscrisa mare si la vedere pe bancnote sau monede, totusi valoarea reala a banilor depinde de factori destul de exotici si dintre care multi nu pot si cuantificati, aceasta lipsa de masura ducand la evolutii foarte interesante ale pietei. In principiu acesti factori exotici despre care vorbesc sunt in linii mari si nu neaparat in aceasta ordine, increderea pe care o au oamenii in moneda respectiva si in stabilitatea acestei monede, stabilitatea economiei, stabilitatea situatiei politice, raportul intre masa monetara si cantitatea de bunuri, si eventual puterea de cumparare acceptata sau impusa pentru moneda in chestiune. Aceasta discutie are cu atat mai mult sens cu cat in lume, dar in mod special in Europa si cu atat mai mult in Romania s-a renuntat de mult, cel mai tarziu inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, la convertibilitatea directa in metale pretioase, mai specific la convetibilitatea in aur.

Din punct de vedere istoric convertibilitatea in aur este foarte importanta, deoarece reprezinta originea sistemului monetar modern mondial si intelegand acest sistem vechi, considerat azi demodat, si intelegand sistemul monetar modern, facand analize si comparatii, fiecare la nivelul sau, putem intelege cum functioneaza piata si economia, putem determina scopul si nevoile noastre in raport cu economia moderna si putem sa concepem sisteme mai bune pentru viitor. Acest sistem monetar se baza pe o idee simpla, aceea ca valoarea oricarei monezi aflate in circulatie trebuie sa fie data de o cantitate fixa de aur sau alte metale pretioase care este depozitata la banca emitenta si care este liber si direct recuperabila la prezentarea simbolului monezii la banca care a emis-o. Este un sistem destul de logic, care si-a demonstrat validitatea de-a lungul perioadelor de timp in care a fost folosit si care se bazeaza in principiu pe cateva concepte care nu variaza foarte mult in timp de la o epoca la alta. In principal este vorba de conceptul de metal pretios. Un metal pretios este in principiu un element chimic care se incadreaza in grupa metalelor, in primul rand rar, apoi greu degradabil, stabil impotriva agentilor corozivi obisnuiti, care este neutru la atingere si utilizare, deci nu produce boli sau alergii, si caruia i-a fost acordata prin practica si prin trecerea timpului o valoare importanta. Cel mai popular metal pretios este aurul, care fiind limitat ca volum existent in natura, nedegradabil obisnuit, si care nu produce boli fizice a fost utilizat din cele mai vechi timpuri pentru confectionarea de podoabe si apoi monede. Termenul de pretios trebuie privit tot in termen relativ, deoarece exista multe evenimente in trecutul omenirii in care aurul nu a reprezentat nici o valoare. Un astfel de exemplu este “vizita” lui Columb in Amerca, acolo unde a schimbat margele colorate pe cantitati impresionante de aur. Va rog sa va ganditi la acest exemplu cand veti citi mai jos despre valoarea externa a unei monede. Avand o cantitate de aur depoziata pe baza careia se stabileste valoare masei monetare emise de acea banca, banca nu poate emite alti bani decat cu doua conditii, fie micsorand valoarea banilor pe care ii are deja in circulatie, fie marind cantitatea de aur depozitata. Bineinteles, o banca ce s-ar gandi peste noapte sa micsoreze valoarea banilor deja aflati in circulatie tot peste noapte ar ramane fara clienti, deci mersul normal al lucrurilor pe vremea aceea era ca banca mai intai sa mai depoziteze ceva aur apoi sa emita moneda corespunzatoare cu cantitatea de aur pe care o detine. Bineinteles, de-a lungul timpului au existat numeroase variante la aceasta schema, majoritatea in detrimentul clientilor, scheme care au dus in mare parte la aparitia teoriilor economice pe care se bazeaza sistemul actual. Unul dintre principalele avantaje ale acestui sistem era faptul ca moneda era direct convertibila in ceva palpabil, deci valoarea sa era constanta si nu fluctua. Dintre consecintele directe ale acestui fapt enumerez: orice banca putea emite si converti moneda, nu exista necesitatea absoluta a bancilor centrale, orice moneda era direct convertibila in orice alta moneda ce utiliza acest sistem, cantitatea de bani aflata in circulatie era constanta, indiferent de oferta de bunuri, cheltuielile guvernamentale erau fixe si depindeau direct de cantitatea de bani pe care guvernul ii avea la dispozitie, guvernele neputand penaliza poporul prin valoarea banului. Exista si multe neajunsuri ale acestui sistem, pe care prefer sa le pastrez sub tacere pentru a nu lungi prea mult acest articol. Trebuie notat insa ca renuntarea la acest sistem s-a produs in momentul in care, in circumstantele celor doua razboaie mondiale din prima jumatate a secolului trecut, guvernele nu si-au mai permis cheltuielile de razboi. A dus acest lucru la incetarea razboaielor, asa cum ar fi facut oamenii normali? NU! Au renuntat la convertibilitatea in aur, aruncand moneda, banul, insasi notiunea de ban, la mila si bunavointa guvernelor lumii, sau, ca sa fim mai exacti, la dispozitia lor, deschizand calea cheltuielilor fara limite. Desi exista un consens destul de larg in randul populatiei lumii ca reintoarcerea la acest sistem ar rezolva o parte din problemele economiei mondiale, totusi reintoarcerea brusca la acest sistem esta atat imposibila, cat si nociva pe termen scurt, deoarece cea mai mare cantitate de bani aflata acum in circulatie (peste 90%) este formata din bani scriptici.

Terminand cu istoria, valoarea banilor unei tari, la care trebuie sa ne gandim ca la un fel de valoare absoluta, este exprimata in principal prin doua componente, o componenta care cuantifica valoarea interna a banilor si o componenta care cuantifica valoarea externa a acestor bani.

Valoare interna este data de puterea de cumparare a banilor si se masoara prin cantitatea de bunuri care poate fi cumparata cu o anumita suma de bani. Puterea de cumparare nu este constanta in timp si deci poate varia prin scadere sau crestere, tendinte care sunt dependente in principal de masa monetara aflata in circulatie si de cantitatea de bunuri disponibile. Intr-o economie normala cresterea masei monetare determina cresterea cererii de bunuri. Daca oferta de bunuri ramane constanta, deci daca intreaga cantitate de bunuri existenta pe piata ramane constanta, preturile vor creste si deci puterea de cumparare scade deoarece cu aceeasi suma de bani putem cumpara o cantitate mai mica de bunuri. In cazul in care oferta de bunuri creste, cantitatea totatala de bunuri de pe piata creste, iar in cazul in care cantitatea de bani de pe piata ramane constanta, preturile scad si in consecinta puterea de cumparare creste, deoarece cu aceeasi cantitate de bani vom putem cumpara o cantitate mai buna de bunuri. De observat ca in anuite situatii odata cu variatia puterii de cumparare nu variaza si cantitatea de bunuri sau servicii, ci calitatea acestora, un proces des intalnit in economia de azi.

Valoarea externa a banilor reprezinta valoarea monedei unei tari in momentul schimbului intr-o moneda straina. Valoarea externa este exprimata prin cursul de schimb valutar care se defineste ca fiind raportul de conversie a unei monezi intr-o alta moneda. Bineinteles, stim cu totii ca nu exista un singur curs. Cursul de schimb oficial este stabilit de obicei de banca centrala sau de bursa, dar bancile au propriile cursuri de schimb, in functie de tipul operatiunii sau alte considerente, cel mai des intalnite fiind cursul de schimb de vanzare si cursul de schimb de cumparare. Diferentele intre cursurile de schimb de vanzare si de cumparare reprezinta profit pentru banci din comertul cu valute convertibile. Exista insa si cursuri de schimb care cel putin in teorie ar trebui sa fie fixe. De exemplu in cadrul Uniunii Europene cursurile de schimb intre diferite valute ale statelor componente, cele care nu au aderat inca la moneda Euro, ar trebui sa fie fixe, atat intre ele, cat si cu moneda Euro. Cursurile de schimb zilnice pot varia, dar numai in limita unor valori minime si maxime impuse, iar fiecare tara membra a Uniunii Europene trebuie sa se asigure, prin intermediul politicii economice si monetare, stabilitatea externa a monedei sale nationale. Practic intreg sistemul monetar european este o conventie la care au aderat toate statele membre privind stabilitatea cursului de schimb, concretizat in moneda unica europeana. Sigur, in cazul Euro este discutabil despre ce fel de valoare este cazul, interna sau externa, pentru statele membre.

Asa cum observam din cele cateva paragrafe referitoare la valoarea monedei actuale, nu prea exista nici un reper masurabil si identificabil fizic care sa determine valoarea banului din economie, atat din punct de vedere al agentului economic, cat si din punct de vedere al cetateanului. Atat agentul economic cat si cetateanul sunt la cheremul anumitor factori de decizie colectivi care influenteaza politica economica si monetara, factori care in economie nu aduc nici un fel de valoare si care in consecinta trebuie sa produca valoarea necesara pentru supravietuirea proprie in alte feluri. Aceste alte feluri inseamna ca independent de vointa cetateanului sau agentului economic, statul, prin componentele sale, isi imparte din valoare creata de cetatean si de agentul economic, prin valoarea pe care este dispus sa o acorde monedei. Ca sa ne intelegem, nu are legatura cu impozitele sau alte concepte palpabile, are legatura numai cu valoare monedei, valoarea pe care guvernul este dispus sa o acorde monedei. O sa explic un pic, astfel incat sa devina mai evident. Sa zicem ca guvernul are cheltuieli mai mari decat veniturile, adica presupunem ca guvernul cheltuieste mai mult decat reuseste sa isi jupoaie propriii cetateni. Daca guvernul nu poate acoperi acesta diferenta atunci guvernul se inchide, nu poate functiona. Ca sa previna asta guvernul are doua parghii, sau reuseste prin politica economica sa incurajeze atat productia cat si consumul astfel incat sa mareasca valoarea colectata prin impozite, sau va diminua valoarea detinuta de popor si agentii economici colectand aceasta diferenta in folosul propriu. Va rog retineti aceasta ultima idee deoarece va reveni in urmatorul articol, un articol despre masa monetara, inflatie si deflatie.

In concluzie, ce este valoarea banului? Este exact acea valoare pe care suntem dispusi sa o atribuim banilor pe care ii avem in posesie, fie ca este vorba de noi ca indivzi sau de noi ca societate. Cum s-a ajuns aici? Un proces complicat care nu tine de procesele economice naturale si in cadrul caruia au intervenit dezinformarea, minciuna, lacomia si prostia, asa cum spunea un coleg de-al meu intr-un alt articol, liantul societatii actuale.