Legile prostiei

Am mai scris in trecut despre prostie si legile ei, fara a ma concentra insa pe acestea. Ca cetatean onest al unei societati democratice este foarte greu sa accepti ca una dintre principalele forte care modeleaza societatea in care traim este prostia. Este o bariera psihologica greu de trecut, o bariera pe care mi-as fi dorit sa mi-o ridice cineva cand inca eram tanar astfel incat sa pot intelege societatea asa cum este in realitate, si sa am sansa sa imi joc cartile in cunostinta de cauza. Intr-un anumit mod prostia si societatea sunt atat incompatibile cat si simbiotice. Sunt incompatibile pentru ca nevoia de dezvoltare armonioasa si linistita a societatii este puternic tulburata de prostia cumulata a membrilor acelei societati, prostie care genereaza membrilor sai sentimente ce sunt direct determinate de prostie, precum invidia, gelozia, dispretul, sentimente care sunt amplificate de la individ la scara sociala si nevoi nefiresti, generate tot de prostie, precum dominatia, posesia, apatia sociala sau din contra hiperactivitatea sociala. Sunt simbiotice deoarece prostia este mecanismul de baza care genereaza structuri sociale complexe, bazate pe nevoi nesatisfacute, si determina actiuni sociale extreme. Oricum ar fi, o societate formata numai din oameni inteligenti este utopica, fiind mult mai susceptibila sa se destrame din cauza interesului scazul al membrilor sai pentru mentinerea grupului pe care il numim societate decat o societate formata numai din prosti, care constienti de impotenta lor se vor coaliza cu unicul scop de a mentine grupul in functiune astfel incat numarul sa le confere siguranta si putere. Legile prostiei au fost formulate de Carlo M. Cipolla (15 august 1922 – 5 septembrie 2000), un filozof si istoric al economiei italian care a publicat ceva lucrari pe aceasta tema pe la mijlocul anilor 1970 si care a teoretizat faptul ca oamenii prosti, luati ca un grup, sunt cu mult mai puternici decat organizatii precum Mafia sau complexele industriale, si care fara constrangeri, lideri sau scop reusesc sa produca efecte uriase cu un nivel de coordonare incredibil. Mai multe pe aceasta tema la: http://en.wikipedia.org/wiki/Carlo_M._Cipolla .

Pe scurt, cele cinci legi fundamentale ale prostiei, cunoscute sub numele de legile lui Cipolla, sunt enuntate in felul urmator:

1. Intotdeauna si in mod inevitabil fiecare dintre noi subestimeaza numarul prostilor din societate.
2. Probabilitatea ca o persoana data sa fie proasta este independenta de orice alta caracteristica a acelei persoane.
3. O persoana este proasta daca creeaza pierdere pentru o alta persoana sau grup de persoane fara sa sa castige vreun avantaj personal, sau chiar mai rau, creandu-si singure pierderi in acest proces.
4. Oamenii care nu sunt prosti intotdeauna subestimeaza potentialul de distrugere al oamenilor prosti; ei uita in mod constant ca la orice moment de timp, oriunde, in orice circumstante, raporturile sau asocierea lor cu oamenii prosti constituie invariabil o eroare costisitoare.
5. O persoana proasta reprezinta cel mai periculos tip de persoana care exista.

Exista in circulatie mai multe variante ale acestor legi, probabil imbogatite si actualizate de folclorul cotidian si de acuratetea traducerilor succesive, dar nu asta este important. Mult mai important este faptul ca cele cinci legi fundamentale ale prostiei nu au fost scrise de un sociolog, ar fi fost pacat, ci au fost scrise de un istoric economist, care le-a argumentat prin prisma meseriei sale si care a reusit sa le determine pe baza unui calcul, a unui rationament. Poate ar trebui sa mai aduc un argument la aceasta idee, argument care va clarifica si mai mult semnificatia acestor legi. Cipolla a clasificat oamenii dupa urmatoarele tipuri:

  • Oamenii inteligenti sunt oamenii care contribuie la starea societatii si care in acest proces reusesc sa isi atraga beneficii personale
  • Oamenii naivi sunt oamenii care contribuie la starea societatii dar nu reusesc sa isi atraga beneficii personale fiind exploatati de societate
  • Banditii sunt oamenii care isi urmaresc numai interesul propriu si care in acest proces cauzeaza un mare detriment societatii
  • Oamenii prosti sunt oamenii care sunt capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor
  • Neajutoratii sunt oamenii care nu au nici un impact asupra societatii si nici asupra lor insisi

Bineinteles in societate gasim tot felul de specimene care fie se incadreaza intre cele cinci categorii bine definite, fie sunt foarte greu de incadrat in vreuna din categorii, comportamentul lor variind in functie de elemente greu de identificat. Cateva precizari trebuie facute si asupra acestor tipuri de oameni. In primul rand incadrarea unei anumite persoane  intr-un anumit tip de om nu are nici o legatura cu optiunea personala, adica daca eu as vrea sa ma incadrez intr-o anumita categorie nu inseamna ca prin comportamentul meu social eu si reusesc sa ma incadrez in categoria pe care o doresc. In al doilea rand exista anumite persoane care incearca prin comportament social adecvat sa se incadreze intr-o anumita categorie sociala dar nu apartin acelei categorii si nu pot prezenta toate caracteristicile acelei categorii. De exemplu, cei care pozeaza ca altruisti sau cei care militeaza activ pentru anumite cauze incearca sa se comporte ca si cum ar putea fi incadrati in categoria oamenilor naivi, lucru imposibil deoarece nu indeplinesc nici una dintre caracteristicile acestei incadrari, si anume nu contribuie la starea societatii dar in schimb reusesc sa isi atraga beneficii personale. Mai degraba incadrarea lor se poate face fie in categoria banditilor, fie in categoria prostilor, indiferent de modul in care ei incearca sa se comporte deoarece fie in mod clar isi urmaresc numai interesul propriu si in acest proces cauzeaza un mare detrimet societatii, fie se dovedesc capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor. In al treilea rand o analiza proprie asupra tipului de persoana pe care o reprezinti nu poate fi precisa si nu poate produce rezultate adevarate deoarece parerea personala asupra actiunilor proprii trebuie validata de catre societate si de catre efectele produse de actiunile noastre, efecte pe care de cele mai multe ori nu reusim sa le percepem la adevarata lor valoare.

Ideea de baza a legilor descrise mai sus este evaluarea impactului pe care individul il are asupra societatii. Conceptul de om inteligent care contribuie la bunastarea societatii in acelasi timp in care reuseste sa isi atraga beneficii personale in urma acestei contributii este destul de diferit de conceptul de om inteligent pe care il utilizam in vorbirea curenta. Nu cred ca societatea ar fi evoluat pana aici daca pana la un anumit moment in evolutia ei nu ar fi fost formata preponderent din oameni inteligenti. Asa cum spuneam la inceputul articolului prostia este astazi una din principalele forte care modeleaza societatea contemporana, dar nu cred ca a fost asa pentru multa vreme in istoria noastra indepartata. Nu exista nici un argument care sa poate sustine ipoteza prezentei oamenilor prosti in grupurile care formau societatea omului primitiv, deoarece supravietuirea individuala depindea direct atat de beneficiile pe care le aduceai grupului (tribului, sa zicem) din care faceai parte, cat si de beneficiile personale pe care ti le atrageai in acest proces. Viata individului trebuie sa fi fost foarte importanta pentru societate la vremea aceea, un individ valoros grupului putea fi de neinlocuit in cazul mortii sale, ducand posibil la destramarea grupului si la posibila moarte a tuturor celorlalti membri ai grupului. Tot asa, viata grupului trebuie sa fi fost foarte valoroasa pentru individ deoarece un individ exclus din grup datorita faptului ca aducea deservicii grupului era in mod sigur victima vitregiilor vietii. Asadar omul primitiv nu isi permitea luxul de a fi prost, viata lui depindea de inteligenta sa si de contributia pe care o aducea la bunastarea grupului din care facea parte. Omul modern isi poate permite luxul de a fi prost deoarece societatea contemporana, prin numarul mare de membri, nu mai depinde de contributia pe care o aduce un singur individ.

Cele cinci legi fundamentale ale prostiei ne arata ca individual cetatenii nu sunt pregatiti sa accepte prostia celorlalti membri ai societatii si ca de asemenea societatea in ansamblul ei nu este pregatita sa se apere de membrii sai prosti, fie prin eliminarea acestora, fie prin limitarea efectelor prostiei lor.  Adevarul faptului ca o persoana proasta este considerata cel mai periculos tip de persoana care poate exista este confirmat de evolutia societatii contemporane, iar evenimentele pe care prostii le determina in societatea noastra provoaca pierderi incalculabile si cu mare potential distructiv pe termen lung. Asa cum spune Caragiale, “Proștii mor, însă prostia e nemuritoare!”

Legile prostiei 5.00/5 (100.00%) 5 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

8 thoughts on “Legile prostiei”

    1. Da, asa este. Caragiale este unul dintre cei mai inteligenti scriitori in ale socialului de la noi. Din nefericire a fost promovat ca un scriitor comic si nimic mai mult. Daca mesajul lui ar fi analizat si transmis corect mult bine s-ar face poporului roman!

  1. “5. O persoana proasta reprezinta cel mai periculos tip de persoana care exista.” -De acord! Si ce este de facut, cum ne putem proteja viitorul?

    1. Lasand societatea sa se stratifice in mod natural. Trebuie insa sa formam o clasa politica diferita de cea de azi, care sa nu mai fie formata din infractori, analfabeti si prostituate.

Leave a Reply