De ce oare nu merg lucrurile bine in Romania?

De ce nu merg bine, pai… Ctitind un articol aparut in presa de ieri, http://www.ziare.com/afaceri/firma/cum-poti-fi-recompensat-daca-iti-parasti-seful-la-consiliul-concurentei-1301674 , am constatat ca legiuitorii chiar incearca sa faca tot posibilul ca lucrurile sa mearga rau. Sa ne gandim un pic. Angajatul oricarei companii are interesul ca angajatorului sa ii mearga bine, sa aiba venituri, sa incaseze, ca sa ii poata plati salariul. Angajatorul nu o sa ii plateasca salariul daca nu are de unde, angajatul daca nu isi primeste banii nu mai munceste si in acest mod simplu economia are de suferit, pagube vor fi de ambele parti, si pentru ce? Pentru ca statul sa mai poata incasa o amenda!!! Legiuitorul a gasit de cuviinta sa invrajbesca in continuare clasele sociale, dupa cel mai pur model comunist al luptei de clasa, asmutind angajatii impotriva angajatorilor, pentru un iluzoriu venit fara munca, pentru posibilitatea de a se razbuna social pe cel care ii asigura painea cea de toate zilele. Toate bune, pe termen scurt, poate ca lucrurile vor functiona si statul va obtine ceva venituri din turnatorie si minciuna, poate ca vor exista cativa amarati care se vor imbogati peste noapte din banii incasati ca recompensa pentru turnatoria la stat, dar pe termen lung, pierde toata lumea. Chiar nu se gandeste nimeni si la ziua de maine? De ce as vrea eu sa imi parasc seful, chiar daca, sa spunem, ca ar exista un moment in care legea ar fi incalcata? Ca sa aduc pierderi companiei? Sa dea faliment si sa raman pe drumuri? De ce nu as incerca sa corijez lucrurile din interior, de ce nu as face niste sesizari la conducerea institutiei sau, in cel mai rau caz, un memoriu catre actionariat? In Romania institutiile trebuie sa isi faca treaba, sa investigheze, sa demonstreze, sa aduca in justitie daca este cazul, nu sa dea amenzi pe baza de ponturi de la angajati ai unor companii nefericite. Mult mai simplu si mai cinstit ar fi sa interzica pur si simplu orice activitate economica in Romania, sa terminam odata balciul, a devenit jenant.

Din nou despre extrema dreapta

Mi-a atras atentia un articol aparut in presa de azi, http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/lider-al-ukip-in-londra-nu-mai-vezi-oameni-albi-au-fost-epurati-etnic-1301561 , articol care prelua declaratia unui lider al UKIP in legatura cu posibile epurari etnice din Londra, citez: “Tocmai am trecut pe la biroul din Ilford. Absenta aproape totala a fetelor albe pe strada e ingrijoratoare”. Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte ca in Hounslow, Londra, nici eu nu am vazut fete albe. Probabil ca liderul UKIP e rasist pana in maduva oaselor si mai departe, dar, daca are dreptate? Daca locuitorii albi ai acelor cartiere din Londra au fost epurati etnic? Integrarea se face prin diversitate, a inghesui toti imigrantii in cartiere fara diversitate etnica e ca si cum ai ceda o parte a teritoriului national unor oameni veniti sa te cotropeasca. Si cand in toata Londra nu o sa mai vezi o fata alba o sa fie mai bine decat acum? Politica de cedare sistematica in fata capriciilor minoritatilor nu o inteleg si nu este rationala. A fi cetatean european poate deveni foarte curand o povara, si va fi o povara pentru toata lumea, fie el alb sau negru, homosexual sau nu, arab sau tigan. Cam asta este, oameni buni!

Ascensiunea extremei dreapta

Exista zilele acestea in presa o avalansa de articole, emisiuni si comentarii, calcule si analize, privind ascensiunea extremei dreapta in Europa si mai ales marele succes al acestora la recentele alegeri europarlamentare. Sincer, mi-as dori niste ziaristi mai competenti, niste analisti care stiu despre ce vorbesc, niste politicieni mai putin ipocriti si un public care nu se mira la orice prostie debitata de primul om care apare la televizor.

Este absolut normal ca atunci cand incerci sa inclini balanta foarte mult intr-o singura parte sa ajungi sa starnesti o reactie adversa, reactie pe care alegatorul din tarile civilizate o va concretiza printr-un vot de incredere acordat celor care se opun ca doctrina si actiuni fortelor politice aflate la guvernare, forte politice responsabile de multi ani, peste tot in Europa, de actiuni sustinute de destabilizare a propriilor tari si de saracire a propriilor cetateni. De ce au actionat in acest fel politicienii europeni, mi-e greu sa spun, dar in cazul politicienilor romani este vorba de o criza acuta de prostie si lacomie care a cazut pe un fond acut de decenta si onestitate al oamenilor inteligenti din Romania. Probabil ca miza distrugerii societatii este foarte tentanta, probabil ca este foarte incitant sa joci la ruleta ruseasca viitorul a milioane de oameni, asa ca oamenii politici s-au manifestat cu voiosie intr-o hora interstatala a autodistrugerii. Asazisele valori promovate de ei au fost sanctionate la acest ultim vot si au devenit exact motivul pentru care extrema dreapta a ajuns din nou la moda. Si daca aceasta tendinta politica de la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI, de ignorare a realitatilor cetateanului de rand, va continua, vom ajunge usurel la razboi civil, razboiul cetateanului oprimat impotriva pe de o parte a minoritatii politico-sociale ce promoveaza aceste idei nefiresti iar pe de alta parte impotriva invadatorilor straini, invadatori de alta rasa, conceptie si conditie decat populatia autohtona, europeana. Europeanul este rabdator si a avut bunavointa sa experimenteze ideile clasei politice actuale, este generos si s-a lasat saracit de teorii fanteziste care au dus la colapsul economic, este milos si a incercat sa acorde ajutor unor hoarde migratoare care nu au avut de la bun inceput nici o intentie de a imita modul de viata european. Sa speram ca va exista o limita si ca lucrurile vor incepe sa se desfasoare si in favoarea cetateanului european, inainte de a se ajunge la o degenerare violenta a situatiei in Europa. De curand un lider European a propus o uniune franco-dermana concomitent cu iesirea celor doua tari din zona Schengen, cu unicul scop de a proteja cetatenii propriilor state. Este vorba de Nicolas Sarkozy, care intre noi fie vorba, nu a avut aceasta idee cat timp a fost la putere pentru ca la acea data nu era o idee populara. Nu stiu daca este o idee rea sau o idee buna, cu siguranta ar fi un lucru bun pentru francezi si germani, dar stiu ca ar fi un lucru dezastruos pentru toti ceilalti europeni, un lucru profund necinstit si egoist. Si Nicolas Sarkozy nu este un extremist, a aratat un caracter democrat-social cu multe ocazii, dar probabil situatia din tara lui l-a determinat sa isi exprime ideile si in acelasi timp speranta pentru un viitor mai bun.

Pe de alta parte nu trebuie sa ne inchipuim ca extrema dreapta europeana este formata din vreun alt soi de politicieni decat cei din stanga esichierului politic. Ca o prima observatie, daca ar crede cat de putin in ideile pe care le imprastie nu ar fi candidat la alegerile europarlamentare pentru ca, nu-i asa, ei nu cred in institutiile europene, nu le recunosc si povestea cu subminarea din interior nu tine. Au candidat, au fost alesi si au sarbatorit cu bucurie faptul ca se vor umple de bani din acelasi buzunar din care s-au umplut pana acum si liderii europeni de stanga. Nu cred ca politica nedreapta de care vorbeam mai devreme se va schimba in vreun fel . Este ca si cum un lup (politicianul) ar uita subit gustul laptelui pe care l-a supt (exploatarea poporului) si ar deveni subit din carnivor (hot, pungas, bandit) un biet vegetarian (interesat de binele cetateanului). Cand veti vedea un lup sa manance varza sa ma anuntati si pe mine, pana atunci, ramane tot asa, noi vom plati, ei se vor imbuiba, caci tot politicieni sunt cu totii.

Ca o ultima observatie, lupta de clasa atat de draga politicianului de stanga este pe cale sa se acutizeze, numai ca nu in sensul promovat de iubitii socialisti/comunisti ci exact contra lor, contra intereselor lor, exact spre binele cetateanului si pentru interesele cetateanului.

Rezultate alegeri europarlamentare

Rezultatele partiale ale voturilor exprimate la recentele alegeri europarlamentare arata cat se poate de clar ca cetatenii europeni s-au saturat pana peste cap de politica idioata, indreptata direct impotriva cetateanului si a propriei tari, politica promovata de luminatii lideri de stranga care domina actual scena politica europeana. Ca o paranteza, cineva imi spunea ca daca mai scriu stanga de rau nu o sa mai citeasca nimic din ceea ce scriu. Sa avem iertare, scriu numai adevarul, nu imi permit sa mint, nu imi permit sa fabulez, nu am nimic cu oamenii de stanga sau cu doctrina lor, dar urasc comunismul. Cine vrea sa citeasca citeste, cine vrea sa inteleaga, intelege, cine nu, se poate uita la Antene. Revenind la alegeri, gasim la tot pasul semnele furiei cetatenilor impotriva propriilor conducatori. Sa vorbim un pic despre aceste semne.

Absenteismul. In Romania prezenta la vot a fost de 32.16%. E rau, mai putin de un cetatean cu drept de vot din trei s-au prezentat, asta insemnand ca rezultatul alegerilor a fost determinat de o minoritate. E bine? Nu e bine. E democratic? Nu e democratic. In intreaga Europa prezenta la vot s-a situat in medie un pic peste 43%. Deci tot o minritate si aici. E bine? Nu e bine. E democratic? Nu e democratic. Asta inseamna ca partidele nu au reusit nici macar sa mobilizeze electoratul simpatizat, cu atat mai putin cetateanul obisnuit.

Repartitia voturilor. Aici e mai bine. Este bine pentru ca ince-incet lucrurile iau o turnura mai buna pentru noi, europenii. Este rau pentru ca extrema dreapta a castigat neasteptat de mult, vezi Frontul National in Franta si Partidul Independentei din UK. Chiar de asta nu avea nevoie Europa, de extremisti la putere, fie ei de stanga sau de dreapta. Nu trebuie sa ne inchipuim ca acestia vor face ceea ce au promis in campanie, mai mult ca sigur ca isi vor da mana cu stanga spectrului politic pentru a jefui in continuare nestingheriti cetateanul onest, pentru ca, nu-i asa, politica nu este altceva decat o mare afacere pe spinarea contribuabilului.

Votul pentru partidele mici. Un electorat dezamagit de politica dusa de partidele de guvernament se va revolta si isi va indrepta votul inspre alte formatiuni politice, formatiuni care cel putin pana acum nu i-au facut nici un rau. Asa se explica de ce in ROmania de exemplu, PSD a obtinut mai putin de 40% din voturi si de ce in Europa multe partide mici au obtinut locuri in parlament mult peste ceea ce era considerat ca fiind posibilitatile lor. Cred ca in principiu asta e bine, trebuie sa intre in scena politicieni noi, trebuie sa votam oameni inteligenti si sa cautam solutii pentru noi europenii, de politica actuala ne-am saturat, nu ne mai pot minti pentru ca deja cunoastem toate minciunile pe care ni le pot spune.

Votul pentru candidati independenti. In Romania s-a gresit mult la acest capitol, bufonul regelui a obtinut mai multe voturi decat partide importante. Nu mai comentez, dar la capitolul “inteligenta votului” Romania scartaie rau.

Diminuarea importantei alegerilor. In special in Romania, dar nu numai aici, partidele au mizat pe candidati populari in locul candidatilor valorosi, diminuand importanta institutiilor europene. Asa se face ca au aparut in campanie o sumedenie de sportivi, stiristi, vedete, sau someri bogati cu vederi umaniste. Timpul acestora a cam trecut, a venit vremea sa votam oameni care stiu cu ce se mananca economia, finantele, industria si comertul, un ziarist, un avocat, un popa sau un filfizon nu prea stiu cu ce se mananca asa ceva, isi inchipuie unele lucruri si debiteaza prostie dupa prostie in detrimentul nostru, al cetateanului. Oare partidele vor reusi sa ne ofere asa ceva pe viitor, sau vor continua sa ne indemne sa votam manelisti?

Mai sunt si alte semne, ar fi de analizat dinamica procesului de votare, exagerarea prezentei la vot in unele arii geografice restranse, evitarea unor subiecte in presa, dar cred ca acestea sunt cele mai importante. Asa cum spunea Churchill, “Indiferent cât de frumoasă e strategia, ar trebui din când în când să ne uităm la rezultate”, asa ca e momentul sa mai vina si altii la putere, astia sunt toti corupti si indaratnici, prosti si infractori. De unde facem rost de oameni valorosi?

6 lucruri referitoare la economia de combustibil

1.  Anvelopele in acest caz sunt vitale si ca atare trebuie verificata presiunea lunar. O presiune incorecta in pneuri poate creste consumul cu 10%.

2. Mentine masina aerodinamica: nu cara pe masina sau in portbagaj ce nu este necesar, orice kilogram in plus creste consumul.

3. Vara este mai economic sa pornesti AC-ul la drum lung decat sa mergi cu geamurile deschise.

4. Iarna lasa masina sa se incalzeasca aproximativ 2-3 minute inainte de a pleca, deoarece in sarcina motorul rece are un consum sporit si isi scurteaza viata.

5. Pe cat posibil circula cu peste 60 km/h, insa 110km/h este viteza optima. fiecare 10 km/h peste cresc consumul cu 7%.

6. Si nu in ultimul rand cauta statia cu cel mai ieftin carburant la peste 20 litri orice diferenta conteaza.

Saracia

DEX-ul defineste foarte pragmatic un cuvant infiorator la prima vedere, saracia: Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac; Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. Este un cuvant infiorator pentru ca lipsa mijloacelor necesare existentei este o lovitura grea pe care o primeste un individ, si de asemenea este o lovitura grea pentru grupul (societatea) din care acel individ face parte, deoarece de cele mai multe ori individul cu pricina cade in intretinerea societatii respective, slabind-o din interior. Trecand peste primul fior dat de starea de saracie ne dam seama insa ca saracia este o stare banala, este starea de normalitate a cetateanului de rand al lumii intregi. O statistica din 2005 (cam veche, e adevarat) a Bancii Mondiale Pentru Dezvoltare preciza faptul ca optzeci la suta din populatia lumii traieste (individual) cu mai putin de zece dolari pe zi. Da, o parte o sa spuneti ca in anumite tari zece dolari pe zi reprezinta un venit considerabil si foarte invidiat de cei treisprezece la suta care traiesc cu mai putin de un dolar pe zi. Aveti dreptate, in unele tari zece dolari inseamna mult, dar totusi, luat prin comparatie cu tarile care au un nivel de trai acceptabil cei zece dolari pe zi nu inseamna mare lucru, deci desi poate cei care traiesc cu zece dolari pe zi pot trai mai bine poate decat un roman cu douazeci de dolari pe zi, totusi cel ce traieste cu cei zece dolari pe zi este definit ca fiind sarac iar romanul ca traind mult peste limita saraciei. Ca multe alte lucruri saracia este relativa, aveti dreptate. O alta parte o sa spuneti ca si cei zece dolari pe zi sunt o suma mare de bani si ca peste o anumita limita nivelul de trai al unora reprezinta o risipa a resurselor societatii, si ca tocmai aceasta risipa duce la saracie in unele tari si ca ce bine ar fi sa traim toti cu o frunza de salata si un melc pe zi ca sa nu distrugem planeta. Sper ca aceasta din urma parte sa fie foarte mica, poate chiar minuscula, dar am introdus-o aici de dragul democratiei, pe scurt nu aveti dreptate, consultati un psihiatru. Cea mai mare parte o sa sustina insa ca nu ii intereseaza cum traiesc oameni necunoscuti in tari necunoscute si ca oricum impactul saraciei acelor oameni asupra nivelului propriu de trai este nesemnificativ, ca starea lor de saracie este istorica si ca nici nu incearca sa faca nimic pentru a iesi din saracie. Au dreptate in felul lor, dar nu au dreptate in mod absolut. Nu au dreptate in partea in care nu ii intereseaza cum traiesc oameni necunoscuti in tari necunoscute, dar nu pentru vreun motiv umanitar si inaltator, ci pentru ca la baza cauzelor saraciei oamenilor acolora stau aceleasi actiuni care destructureaza in prezent societatea noastra europeana. Timp de mai multe sute de ani prosperitatea vestului european s-a sprijinit pe umerii amaratilor subdezvoltati social de prin Africa, Asia si America, oameni ca inaintea “marilor descoperiri” si cuceriri europene o duceau foarte bine si nu stiau ce este aceea saracia, nu o concepeau ca o posibila realitate si nu o cunosteau nici macar din povesti. Diferentele de dezvoltare sociala intre vestul european si aceste teritorii indepartate au facut ca pentru o perioada de timp aceasta relatie de exploatare sa functioneze, dar ei nu erau orbi si nici retardati, erau tot oameni, au vazut si au facut ceea ce face tot omul mai bine, imita. Au inceput sa imite societatea vestica, sarind etape importante ale evolutiei lor si au asimilat rapid, pe un fond foarte receptiv, concepte precum avaritia, coruptia, lenea, egoismul, siretenia, sarlatanismul si alele asemenea. Aceste concepte minunate au stat de mula vreme la baza organizarii societatii lor, dar acum ne-au ajuns din urma, istoria se razbuna, ceea ce le-am facut noi lor atunci ne fac ei noua acum. Credeti ca deschiderea exagerata pentru imbratisarea emigrantilor din tari exotice este intamplatoare la guvernele Europei? Nici pe departe, ei stiu ca asimiland elementele expulzate de societate ale acestor popoare se vor alege cu cel mai disciplinat electorat, electoratul care voteaza orbeste pentru un minim ajutor social. Cine plateste ajutorul social? Guvernul? Nu cetateanu! In acest fel saracia ne ajunge din urma, nu mai avem unde fugi, nu mai avem cum sa ne aparam. De aia trebuie sa ne pese de ei, pentru ca daca nu scapa de saracie acolo departe, in tara lor, vin peste noi si vom trai toti in saracie, nu toti in indestulare, caci vom avea numai guverne socialiste, pentru ca cei multi ii vor vota pentru un colt de paine care provine din buzunarul nostru. Revenind la acesta din urma categorie, oamenii de care vorbeam mai devreme, au dreptate pentru cei saraci nu fac nimic pentru a iesi din saracie. Nu e tarziu pentru a face ceva, nu e niciodata prea tarziu, si efortul colectiv pentru bunastare incepe cu o clasa politica noua, una care sa nu mai fie corupta, care sa nu mai vanda resursele tarii, care sa promoveze educatia si nu religia, care sa isi protejeze cetatenii ce aduc contributii nete societatii si nu minoritatile. Este valabil atat pentru tarile acelea indepartate cat si pentru noi, aici, in Europa.

Candidatul ideal

Candva Mark Twain spunea: Parlamentarul nu este decât un infractor de rând care face legi în perioada când nu stă în închisoare pentru vreo crimă de drept comun. Va amintesc ca Mark Twain a trait in America si ca a murit in 1910. Citindu-i ideile te gandesti de multe ori ca traieste in Romania in zilele noastre. Deci se pare ca indiferent de loc sau de timp clasa politica este cam aceeasi, probabil cu mici variatii ce tin de moda epocii. Tot el mai spunea: Cititorule, să presupunem că ai fi idiot. Sau că ai fi parlamentar… Dar stai, că mă repet. M-am gandit de mult ori cam cum ar fi candidatul ideal, din punctul meu de vedere, bineinteles. Pe scurt ar trebui sa se incadreze in toate prevederile urmatoarei liste:
– Sa fie moderat de prost, nu trebuie sa fie inteligent, un om inteligent dar rau intentionat este mult mai periculos decat un prost, care prin definitie este rau intentionat; inteligentul poate fi un adversar de temut, prostul este deja la putere, nu mai reprezinta o primejdie
– Sa fie hot, nu cinstit, dar nici foarte hot, sa ia cate putin, sa nu bage mana pana la cot; cinstitului nu ii pasa cum merg lucrurile, el isi face treaba, hotului ii pasa sa mai ai ce manca, ca sa aiba si el de unde fura
– Sa fie batran si bolnav, nu tanar si sanatos, vreau sa moara repede, sa am si eu o bucurie, daca e tanar si sanatos ramane o vesnicie la putere, nu e bine pentru natiune
– Sa fie fricos, nu curajos, cine e curajos este pe jumatate inconstient si capabil de lucruri imprevizibile
– Sa fie un urmaritor, nu un lider, lider trebuie sa fie numai poporul, restul sa urmeze vointa poporului
– Sa fie nationalist, rasist, traditionalist, religios si eventual la centru spectrului politic, de la astia stii oricand la ce sa te astepti si nu fac nici lucruri bune, dar nici lucruri rele
– Sa fie nou venit in politica, familiile cu traditie in politica sfarsesc prin a face rau si lor si tuturor celorlalti
– Sa fie bogat, dar bogat rau, sa nu se uite la un salariu de parlamentar, sa nu aiba nevoie de deconturi, prime si bonificatii si eventual nici de pensie
– Sa nu aiba studii, in felul acesta nu are nici idei, asta nu are cum sa strice; totusi apreciez daca stie sa citeasca
– Sa fie homofob, in felul asta nu o sa fim obligati peste o vreme sa ne casatorim numai cu persoane de acelasi sex
– Sa nu ii placa sa apara la televizor, ca asa m-am saturat de ei…
Cam asta ar fi, daca imi mai aduc aminte cate ceva o sa mai adaug la lista. Pe scurt as vota un candidat care sa nu faca rau, ca bine nu are cum sa faca de vreme ce a intrat in politica!

Numai un om destept isi poate da seama cat de prost este

Am vorbit de multe ori despre prostie, de atat de multe ori incat poate parea ca este subiectul meu favorit. Nu e adevarat, nu imi place sa vorbesc despre prostie, iar despre subiectul meu favorit nici nu se pune problema sa discutam, desi mie mi-ar face mare placere. Dar suntem nevoiti sa vorbim despre prostie pentru ca ne influenteaza viata in rau, pentru ca nu este un subiect intens dezbatut de catre presa si pentru ca nu ne invata nimeni la scoala cum sa ne ferim de ea si cum sa o combatem. Pentru ca societatea nu acorda importanta acestui subiect nici individul nu se apleaca serios asupra studiului prostiei, chiar cei mai multi nici nu isi pun problema ca ar putea sa faca asa ceva. Oricum, se pare ca omul modern nu este pregatit in nici un fel sa recunoasca si sa analizeze prostia cotidiana, cu atat mai putin prostia proprie. Foarte putini sunt cei care reusesc sa isi dea seama ca nu sunt chiar genii si asta din multe motive.

Sa incepen cu inceputul. Prostia este definita stiintific, chiar medical, dar este un subiect sensibil, asa ca nu multi sunt cei care se vor duce la psihiatru  (psiholog?/sociolog?) sa spuna: “Am banuieli ca nu sunt foarte destept, te rog sa imi faci o evaluare si sa imi spui cat de prost sunt!”. Pentru a ne autoevalua este nevoie de cunostinte care de obicei ne depasesc cu mult, numai oamenii foarte destepti si culti in acelasi timp reusesc sa isi faca o autoevaluare corecta. Prostia nu este evidenta deoarece nu se manifesta la fel pentru toti oamenii si nu are aceleasi cauze si nici aceleasi efecte. Cautand cauzele constan ca, de exemplu, exista oameni care s-au nascut prosti. Petru acestia prostia este de obicei o constanta de-a lungul vietii si uneori este identificata de timpuriu, probabil la incadrarea subiectului in sistemul de invatament. Aceasta categorie de oameni este usor de recunoscut deoarece prezinta caracteristici specifice si situatia lor este cunoscuta si popularizata de cei din jur. Exista insa oameni care isi manifesta prostia numai in anumite imprejurari, imprejurari in care reactioneaza complet diferit decat oamenii normali. Acestia sunt mai greu de identificat deoarece prostia lor se manifesta in crize scurte dar devastatoare pentru cei din jurul lor, iar cauza prostiei este ascunsa si nu poate fi studiata. Ramanand la cauze exista si oameni care sunt prosti din necesitate sau din dorinta, de cele mai multe ori acest tip de prostie fiind puternic stimulata de mediul in care individul traieste sau isi desfasoara activitatea zilnica. Desi nu cauza prostiei este foarte importanta, trebuie sa retinem din acest paragraf faptul ca prostia este de multe feluri si ca manifestarea ei depinde de cele mai multe ori de mediul in care se afla subiectul.

In ciuda faptului ca ne consideram fiinte dotate cu intelepciune, in ciuda faptului ca ne-am autodenumit Homo Sapiens, nu cred ca intelepciunea ne caracterizeaza. Anumite studii au ajuns la concluzia ca intelepciunea nu este cautata pe scara evolutiei, alte caracteristici sunt mult mai importante si in plus, se pare ca intelepciunea, rationamentul, nu fac parte din ingredientele care au dus la succesul speciei noastre. Dorinta de supravietuire, apetitul pentru traiul in grup, disponibilitatea pentru excese, inmultirea usoara, diversitatea rasiala, sunt lucruri mult mai importante pentru supravietuirea noastra ca specie, lucruri care au contat mult in trecutul evolutiei nostre si care ne bantuie prezentul, conturand viitorul. Intelepciune nefiindu-ne caracteristica si necesara pentru supravietuire nu am fost stimulati sa o recunoastem sau sa o evaluam. Mai mult decat atat, omul are o tendinta naturala in a se supraevalua in functie de performantele celor din jur, mai ales daca acel cineva are ceva caracteristici legate de varsta, sex si ocupatie comune cu noi. O sa dau un exemplu. Sa zicem ca avem un coleg de serviciu care reuseste intr-o buna zi sa breveteze un dispozitiv care imbunatateste productivitatea colectivului cu un procent bun. Fiecare alt membru al acelui colectiv va avea tendinta sa minimizeze reusita colegului lor, fiecare dintre ei inchipuindu-si ca ar fi putut foarte bine sa faca ei inventia respectiva, numai ca nu s-au gandit. Aici e problema, partea cu ganditul, daca ar fi gandit nu ar mai fi fost prosti, dar ei nu duc rationamentul mai departe, ala a reusit si eu nu, deci sunt mai prost decat el, daca ar reusi sa constientizeze acest aspect ar fi dintr-o data mai destepti!

As putea spune ca inteligenta de care dam dovada este in cea mai mare masura influentata de mediul in care traim si in care ne formam si are prea putin de-a face cu inteligenta noastra nativa. Nu este necunoscut faptul ca un om inteligent aflat intr-un mediu in care toti indivizii cu care interactioneaza si cu care trebuie sa traiasca si sa se identifice, sunt prosti va adopta in mod calculat si de buna voie un comportament prostesc, de om prost, pentru a se integra mediului in care se afla. Orice moment in care acest om va avea de luat decizii inteligente va fi un moment in care fie se va conforma nivelului intelectual al grupului din care face parte, fie va fi exclus din grup. In mod constient individul nu isi va dori niciodata separarea de grup asa ca toate deciziile luate vor fi de o stupiditate dorita si asumata, tocmai pentru a corespunde asteptarilor grupului. Acest comportament este adesea manifestat in societate si este des intalnit la persoanele tinere care sunt inregimentate in diverse institutii de invatamant sau de asistenta sociala sau la persoanele mai in varsta care se gasesc angrenate in diverse grupuri cu caracter social, puternic polarizate fata de restul societatii, cum ar fi galeriile cluburilor de fotbal, anumite meserii de nisa, sustinatorii partidelor politice si altele. Asadar nu exista nici un motiv pentru a nu cauta inteligenta individuala intr-un grup in care predomina oamenii prosti, putem avea surprize placute, dar nu avem nici un motiv sa cautam un om prost intr-un grup de oameni inteligenti, inteligenta nu se poate mima. Din acest punct de vedere pentru societate ramane o mica speranta. Pe de alta parte chiar si pentru un om foarte inteligent exista momente in care nu poate realiza ca evenimentele la care ia parte sau actiunile proprii pe care le intreprinde sunt prostesti si sunt determinate de apartenenta la un grup. Actiunile globale ale grupului sunt privite cu indulgenta de individ, chiar daca sunt indreptate chiar impotriva individului si mai mult, exista tendinta individuala de a acorda o mare importanta gandurilor exprimate si vointei anumitor indivizi, membrii ai grupului din care facem parte, importanta ce nu are nici o legatura cu inteligenta acelori indivizi ci este in totalitate dictata de sentimentele de afectiune, de relatiile de rudenie de relatiile ierahice sociale si altele. A considera ca un om care iti este apropiat sau caruia ii esti ierarhic inferior este inteligent sau foarte inteligent este o greseala obisnuita in societatea umana si este probabil programata adanc in creierul nostru de procesul de evolutie, pentru a mentine coerenta societatii. Nimeni nu ar mai asculta de guvern, de sefi sau de parinti daca ar realiza din prima clipa superioritatea sa intelectuala in fata lor. Este bineinteles un mecanism de protectie a individului, un om care si-ar recunoste inteligenta si ar deveni critic la adresa celorlalti membri ai societatii ar trebui in mod automat sa se separe de aceasta si sa isi incropesca propriul sistem social, un sistem social cu un singur membru, sistem social ce ar duce imediat la moartea individului.

Exista foarte multe curente in societate care se straduie sa minimizeze inteligenta individuala si care promoveaza prostia de grup. La ordinea zilei sunt grupurile bazate efectiv numai pe un nivel de prostie extrem de ridicat (ce credeti ca altceva ar fi Facebook-ul?), grupuri care fac oamenii sa se simta in largul lor, sa se simta destepti, sa poata actiona fara consecinte, sa se adune pe baza de prostie si sa poata sa genereze noi adepti, dar numai prosti, desteptii nu au ce cauta acolo. Sa ne intelegem bine, cam toate structurile sociale sunt croie astfel incat sa il prosteasca pe individ si sa il aduca la nivelul prostiei grupului. O sa dau cateva exemple ca sa devina mai clar ceea ce vreau sa spun. Presa. Cand ati citit ultima oara in presa centrala un articol care sa isi argumenteze punctul de vedere apeland la metoda stiintifica, cu tot ceea ce implica ea, ipoteze, investigatii, experimente, demostratii, concluzii, calcule, formule etc. Pai nu cred ca a aparut nici unul de cand s-a inventat presa, ca nu l-ar fi citit nimeni, poate doi-trei care eventual nu ar fi avut bani nici sa isi cumpere ziarul. In schimb Ion a violat-o pe Maria intelege toata lumea! Cat de prost sa fii sa nu intelegi propozitii de patru-cinci cuvinte si care sunt insotite eventual si de una sau doua poze lamuritoare. Sistemul de invatamant. Credeti ca sistemul de invatamant are interesul de a dezvolta inteligenta individuala? Nu, departe, ar fi ceva prea bun pentru societatea in ziua de azi. Ar insemna sa existe clase departajate dupa inteligenta elevilor, sa existe profesori pentru elevii destepti si profesorii pentru retardati, ar trebui ca cei destepti sa avanseze adanc in tainele stiintelor iar retardatii sa ramana la abecedar. Ar fi bine, fiecare copil ar reusi sa progreseze pana si-ar atinge limita inteligentei sale. Dar candva, in trecut, un comunist a spus ca acest sistem ar induce incechitatea sociala, asa ca a fost mult mai usor sa nivelam sistemul de invatamant la nivelul retardatului, a fost mult mai usor sa il facem pe retardat posesor de diploma de doctor decat sa il lasa la sapa, acolo unde ii este de fapt locul. Progresul care s-ar genera dintr-un sistem de invatamant competitiv ar sta multora in gat, s-ar crea clase sociale bazate pe inteligenta, ar fi periculor. Omul care realizeaza ca e prost, ca mai are de invatat, ca trebuie sa se ridice deasupra imbecilitatii semenilor, este un om care este destept, care trebuie ajutat si promovat. Nu va primi promovare, societatea fie il va arunca afara ca pe o masea stricata, fie il va retude la nivelul retardatului. Din nefericire un om inteligent este prin definitie singur, isi poate gasi un tovaras de viata inteligent, mai poate strange pe langa el cativa oameni inteligenti, dar niciodata nu se va integra in societate, nu are nivelul intelectual necesar.

Calatorie electorala

Ma aflu pentru cateva zile in Franta si am avut ocazia sa asist la campania lor pentru alegerile europarlamentare, cele de pe 25 mai, bineinteles. Pentru cine nu stie, Franta este o tara socialista, probabil a fost dintotdeauna si probabil va mai fi pentru multa vreme. Socialismul practicat aici difera de cel practicat prin alte tari din Europa si in mod sigur difera de cel de la noi printr-un aspect esential, dar usor de trecut cu vederea: in Franta socialismul nu este apanajul unor clase sociale care formeaza in mod traditional electoratul de stanga ci, din nefericire, socialismul le-a intrat francezilor in sange si, in marea lor majoritate, francezii sunt socialisti de la mic la mare, bogat sau sarac, alb sau negru, heterosexual sau nu, tanar sau batran, intelectual sau analfabet. Cum francezilor le place sa munceasca cam cum le place cainilor sa linga sare, se pare ca au luat foarte in serios campania, parca mai mult acum decat cu alte ocazii, si s-au angrenat intr-un spectacol politic dominat in mare parte de infinita varietate a formatiunilor politice si a candidatilor de stanga. Ca o paranteza, am constatat ca si aici, ca si la noi, pentru omul de rand intelegerea notiunii de stanga sau de drapta este oarecum dificila, electoratul asociind aceste nuante cu alte concepte decat cele la care se refera ele de fapt; probabil ca voi scrie un articol despre acest aspect cu o alta ocazie. Ce m-a socat in campania lor a fost virulenta mesajului transmis de partidele de stanga, daca puteti crede, mult mai agresive decat la noi, mult mai inconstiente in textul mesajului si la fel de neacoperite de fapte ca si promisiunile politicienilor de stanga de pretutindeni. Ma intreb de ce oare, electoratul francez, presupus cu traditie in exercitarea democratiei, accepta acest gen de mesaj si de ce nu il sanctioneaza. Chiar daca as fi socialist tot nu as accepta minciuna, una este o idee de stanga argumentata si sustinuta prin metode stiintifice si alta este o insiruire continua de minciuni asezonata cu lozinci ale luptei de clasa. Mai socant chiar decat campania partidelor de stanga este faptul ca o parte din electoratul lor a preluat nemestecat acest mesaj si il repeta ca o flasneta de cate ori are ocazia, si nu este vorba de activisti de partid ci de oameni normali, cazuti in depresia socialismului. Si totusi in Franta exista enclave unde socialismul nu a patruns! In Bretania de exemplu, zona in care imi petrec mai multe luni in fiecare an, exista oameni care urasc socialismul cu toate puterile lor si cauta solutii pentru pastrarea traditiilor zonei, asa cum sunt ele, bune sau rele. Exista si alte zone cu acelasi gen de miscare, spun cinstit ca sper sa se extinda si sa cuprinda intreaga Franta. In schimb nici o speranta pentru marele orase, acolo socialistii castiga cel putin 90% din voturi.