Dorinta sau realitate?

Gasesc adesea in presa articole fara nicio legatura cu realitatea, urmaresc adesea la televizor emisiuni care nu sunt bazate pe fapte reale si care nu produc concluzii viabile. Nu reusesc sa inteleg ce anume ii determina pe jurnalistii in cauza sa fabrice din neant ideile, conceptele si faptele pe care le prezinta, dar presupun ca dorinta lor de senzational depaseste cu mult posibilitatea realitatii inconjuratoare de a le oferi modalitati de remarcare. Mai mult decat atat, constat ca obiceiul de a vorbi fara noima se imprastie ca o plaga in societate si ca idei nascute in burta vreunui analfabet se imprastie viral si devin legi de comportament si modele de urmat. Si nu ma intelegeti gresit, prin analfabet pot intelege si un politician, si un ziarist, si un sociolog, si un economist, si un profesor, din sumedenia de personalitati de ocazie care se perinda pe la televiziuni intr-o cruciada ad-hoc a noncunoasterii. Si nimic nu e mai nociv pentru calitatea gandirii personale decat asimilarea nemestecata de concepte fara legatura cu realitatea si nesustinute de modelul gandirii stiintifice. Aristotel spunea ca “O minte educata iti permite sa sustii un gand fara a-l accepta”. Da, este adevarat, dar se referea la o minte educata, intr-o imprejurare rationala, nu se referea la exacerbarea spiritului gregar in conjunctie cu o idee idioata, nepurtatoare de informatie utila si nesustinuta de fapte.
Prin analiza putem determina daca ideile pe care presa incearca sa ni le bage pe gat sunt idei sustenabile, cu corespondenta in lumea reala sau nu, dar pentru aceasta trebuie sa gandim un pic, si asta nu vine intotdeauna de la sine. Nu este vorba de cine stie ce procese complicate de gandire, este vorba de o analiza simpla, in trei pasi. Primul pas este intelegerea fenomenului prezentat, oricare ar fi el, orice ar reprezenta, de la notiuni la actiuni. In legatura cu fenomenul prezentat trebuie sa ne facem propria ipoteza de lucru, ipoteza care nu trebuie intocmita pentru a corespunde conceptelor prezentate de presa ci trebuie sa fie o parere proprie, parere care poate fi sau nu in concordanta cu parerea generala pe acest subiect. Cea mai rapida metoda de a supune un concept testului adevarului este de a presupune, de a calcula pe baza lui efecte masurabile, si acesta este cel de-al doilea pas al procesului de analiza: predictia pe baza ipotezei formulate. OK, in urma predictiei, a calculului efectuat, trebuie sa trecem la pasul al treilea, experimentarea pe baza ipotezei formulate la primul pas, avand ca date de intrare date ce pot produce efecte masurabile in concordanta cu ipoteza formulata. Datele ce reies din experiment trebuie sa fie in concordanta cu datele ce reies din pasul al doilea, predictia pe baza ipotezei formulate. Daca nu sunt in concordanta, inseamna ca ipoteza a fost gresit formulata. Daca sunt in concordanta, inseamna ca ipoteza a fost corect formulata, dar intregul proces trebuie oricum reluat pentru definitivarea ideilor si reglaje de finete. Dar oare cati oameni reusesc sa analizeze ceea ce citesc in felul acesta? Recunosc, pare un pic dificil si intortocheat, voi reveni cu un exemplu pentru clarificari.

Dorinta sau realitate? 4.67/5 (93.33%) 3 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply