Forta de munca

Am citit zilele trecute o stire care se voia de senzatie: https://ro.stiri.yahoo.com/student%C4%83-%C8%99omer%C4%83-cu-12-calific%C4%83ri-nu-%C3%AE%C8%99i-poate-g%C4%83si-job-101826441.html . Din titlu, reiese ca o studenta care detine douasprezece calificari nu isi gaseste loc de munca. Nu este clar de ce o studenta si-ar cauta loc de munca in loc sa se concentreze pe invatatura, dar declararea celor douasprezece calificari ne duce cu gandul, pe baza titlului, ca intr-un fel sau altul, studenta in cauza are o problema de atitudine fata de munca, altfel s-ar fi oprit din hora calificarilor si s-ar fi angajat cu prima diploma obtinuta. In plus, este foarte putin probabil ca toate cele douasprezece calificari sa fie in acelasi domeniu de activitate. Din textul articolului, aflam ca mai exista cel putin cateva probleme. In primul rand, pare sa fie varsta, cincizeci si unu de ani, o varsta foarte nepotrivita sa ramai somer, articolul neprecizand de ce doamna a ramas somera, in acest sens putand exista argumente solide in favoarea sau defavoarea stimatei doamne. In al doilea rand, doamna vrea sa lucreze la stat, deoarece urmeaza cursurile Facultatii de Administratie Publica, deci doamna nu se multumeste cu orice, isi doreste un loc de munca stabil, cu salariu mare, integral pe contract, cu program stabil si scurt, cu zile libere multe si concediu la cerere. Un astfel de loc de munca inseamna niste compromisuri pe care nu mi-e clar daca doamna ar vrea sa le faca sau nu. Si ca sa fie clar la ce ma refer, cel care ocupa un astfel de post trebuie sa isi lase acasa independenta, ideile, demnitatea si in aceste conditii se gasesc posturi destule. In al treilea rand, citez din articol, doamna ” a obținut calificări precum cea de mânuitor valori, diriginte poștă, operator calculatoare, contabilitate, dactilografie, croitorie, telefonie telegrafie, bucătar, resurse umane, administrator pensiune turistică sau coafeză “, ceea ce a calificat-o imediat pentru un post de somera perpetua. In primul rand, cine vine la interviu cu diploma de operator calculatoare alaturi de cea de bucatar are toate sansele sa fie privit ca o sansa pierduta, mai rau decat un om fara nicio calificare. Din postura de angajator, am preferat intotdeauna oamenii care au venit si mi-au spus “Nu sunt cel mai bun, dar vreau sa muncesc si sunt gata sa invat ce faceti voi aici”, in fata oamenilor care au venit si mi-au spus “Am diploma”. Diploma nu face in principiu nici doua parale, si valoarea diplomelor scade direct proportional cu numarul lor, nicicand un om preocupat de hartii pe care isi regaseste numele nu va fi preocupat de munca, de reala utilitate pe care o poate dobandi in procesul muncii. E complicat sa argumentez de ce nu chemam la interviu niciodata oameni cu prea multe diplome. Pe de o parte, pentru mine, ca angajator, prea multe diplome inseamna superficialitate, dar in principiu, ar trebui sa putem trece peste asta si sa judecam omul, nu hartia. Insa din practica, in urma multor interviuri si teste, am observat ca cei care detin multe diplome nu detin cunostintele aferente niciunuia dintre domeniile in care sunt calificati. In plus, cei cu multe diplome nu par sa isi inteleaga exact situatia, ei nu sunt calificati de acele diplome, diploma nu ii pregateste pentru nimic, este in teorie numai o portita deschisa catre angajare, nu garantia angajarii si a muncii bine facute. Mai este problema varstei doamnei. Tindem sa gandim ca cincizeci si unu de ani este o varsta inaintata, la care omul nu mai are ce oferi. Eu personal, daca omul este dispus sa munceasca, as mai angaja unu-doi tineri pe langa el care sa ii suplineasca lipsa vigorii pe care a avut-o intrecut si care sa il puna in valoare, sa ii exploateze experienta profesionala si de viata. De ce nu isi mai gasesc oamenii trecuti de o anumita varsta de lucru? Pentru ca nu sunt dispusi sa munceasca, sa se adapteze, vor sa duca o viata tihnita, vor sa nu se implice in nimic, sa fie lasati in pace, sa aiba un loc de munca la care sa nu faca nimic. Oamenii de aceeasi varsta care vor sa faca ceva, sa munceasca, sunt foarte apreciati, va spun din experienta, dar sunt foarte putini, mult mai putini decat ar avea nevoie economia.

Mostre de prostie

Intotdeauna am sustinut ca rasfoirea presei nu aduce cititorului o informatie de calitate, in acest sens informatia trebuind cautata cat mai aproape de sursa. Insa rasfoirea presei online lasa cititorului posibilitatea sa urmareasca reactiile comentatorilor la articolul cu pricina, reactii care in procent de cel putin de 80% sunt dictate de politica de imagine a site-ului pe care apar informatiile si sunt exprimate in general de un grup mic de oameni care posteaza sub diverse nume, oameni care cel mai probabil isi castiga existenta din aceasta activitate. Nu este nimic in neregula in a-ti castiga existenta publicand pareri personale pe site-urile ce fac revista presei, este insa neplacut pentru toata lumea si nociv pentru societate sa promovezi idei si concepte fara legatura cu realitatea, care servesc unor afaceri de nisa sau intereselor mediului politic, care sunt foarte departe de a fi sustinute stiintific si care nu fac decat sa mareasca prapastia dintre perceptia publicului asupra unui anumit subiect si adevarul determinat in mod stiintific asupra acelui subiect. Din cand in cand apar comentatori care sunt manati de un alt fel de ambitii, care poarta o cruciada personala si care se exprima cu vehementa si fara nicio urma de ratiune. Acestia sunt cei care isi inchipuie ca detin adevarul absolut despre un anumit subiect, au acumulat toate cunostintele existente despre acel subiect si au datoria sfanta de a ii destepta si pe cei mai putin norocosi despre acest subiect. In general, acest tip de comentatori apar la articolele care trateaza subiecte cu mare sustinere populara: religia, minoritatile, alimentatia, sanatatea si cateva altele. Si acesti din urma comentatori sunt la fel de nocivi pentru societate, poate chiar mai nocivi deoarece sunt activisti din convingere si isi desfasoara activitatea in egala masura si in viata de zi cu zi, in afara mediului virtual. In orice caz, in afara celor doua tipuri de comentatori, cei platiti si cei manati de nebunie si prostie nu prea se mai intalnesc altfel de comentatori, oameni normali, oameni a caror parere as vrea sa o aflu, oameni care isi exprima pareri personale, pro sau contra unui subiect, dar fundamentate, fara pasiuni exagerate si fara argumente stiintifico-fantastice. Astfel de comentarii se gasesc in general in unele bloguri personale, dar probabil autorii nu gasesc de cuviinta sa isi bata capul si cu site-urile presei centrale. Una peste alta, mediul online este poluat de tot felul de opinii si idei care nu sunt fundamentate, nu pot fi sustinute rational si nu fac bine societatii. Cum cenzura acestora ar lasa mediul online lipsit de continut, cred ca singura posibilitate de corectare a acestei situatii ar fi crearea unui reflex de exprimare a opiniei la nivelul cititorului obisnuit, care sa mai dilueze, sa mai modereze cantitatea imensa de prostie revarsata peste mediul online.