Bani

Banii

Limbajul de zi cu zi face apel foarte des la cuvintele “ban”, “bani”, “numerar”, “masa monetara”, dar am fost extrem de surprins sa constat ca exista foarte multi oameni care nu stiu ce este banul. In cele ce urmeaza vom discuta cateva notiuni de baza privind banii si utilitatea lor.
La orice curs de economie profesorul va incepe sa explice istoricul banilor cu formele primitive de bani, cum ar fi unele scoici, perle, roci sau bucati de sare, dar de cele mai multe ori va ignora necesitatea si contextul aparitiei banilor, lucru ce poate duce la confuzie in capul studentului, confuzie ce se poate propaga ulterior in mediile in care viitorul absolvent va activa. Banul a evoluat odata cu societatea umana. Foarte probabil, cu mult timp in urma, in zorii evolutiei noaste, fiecare individ isi producea prin forte proprii toate cele necesare vietii, ca urmare schimburile de valori intre indivizi erau inexistente in sens economic, daca totusi acestea existau, aveau o valoare sociala, si nu economica. Pe masura diversificarii hranei individului si a variatiei mobilitatii societatilor tribale a aparut ceea ce astazi se numeste “economia naturala”, adica toate bunurile necesare unui grup restrans de oameni este produs de acel grup de oameni, aici prin grup intelegand o familie sau un trib mic. In acest context economic, productia proprie acopera necesitatile, acest concept fiind idealizarea oricarui fel de relatii economice. In aceste prime etape de evolutie nu existau bani, deoarece nu existau schimburi, dar trebuie notat faptul ca probabil nici structura societatii nu incuraja o economie mai dezvoltata. Primul gen de schimb de valori a fost schimbul in natura. Acest tip de schimb presupune fie schimbul direct a doua marfuri, fie schimbul a doua marfuri prin intermediul unei a treia. Pentru ca acest schimb sa poata avea loc, trebuia facuta evaluarea marfurilor si echivalarea lor calitativa si cantitativa. Ca urmare, aceasta a treia marfa, care avea functia de mijloc de schimb, se presupune ca a inceput sa fie preferata din sortimentul bunurilor cautate si recunoscute peste tot, ca de exemplu sarea, animalele sau scoicile. Totusi, chiar si cu aceasta marfa intermediara, schimbul era oarecum riscant, deoarece in multe cazuri mijlocul de schimb era perisabil, de exemplu animalele se puteau imbolnavi sau scoicile se puteau deteriora la transport. Ca urmare, era dificil si riscant sa depozitezi valori, adica era greu sa pastrezi si sa acumulezi aceasta marfa intermediara. De asemenea, trebuie gandit faptul ca aceasta marfa intermediara nu avea o valoare constanta de la comunitate la comunitate si de multe ori nu puteau fi divizate. De exemplu, daca schimbai niste grane pe o vaca, cu intentia de a o schimba apoi pe fructe, era complicat  sa achizitionezi ulterior fructe in valoare de numai jumatate de vaca. Se crede ca aceste fapte au condus in timp la utilizarea pe scara larga a metalelor pretioase (aur, argint, etc) pentru schimburi comerciale, stimuland mult comertul, schimburile culturale si acumularea de averi. Desi in contexul ideologic la Europei de astazi acumularea de averi este considerata nociva, in sens istoric, pentru o mare perioada de timp, posibilitatea acumularii de resurse echivalate in metale pretioase a constituit motorul societatilor arhaice, a cladit structuri sociale si a determinat aparitia statelor. In acest context, putem presupune ca o mare perioada de timp toata lumea a fost fericita, deoarece metalele pretioase isi pastrau valoarea de la grup social la grup social, puteau fi transportate si divizate fara a pierde din valoare, puteau fi tezaurizate, nu erau perisabile. Totusi, in contextul aparitiei statelor mai inchegate si mai puternice, cineva a inceput sa fie nefericit: statul, evident, prin conducatorul sau. De ce? Pentru ca drumul de la individ la individ al metalelor pretioase nu putea fi trasat, activitatea de comert nu putea fi urmarita, si, ca urmare, nu putea fi impozitata. De aceea, la inceput, erai impozitat la valoarea pe care o aveai la tine, pe care o detineai la vedere, tot acest proces ducand la aparitia economiei monetare.
Economia monetara este economia care se bazeaza pe ban pentru vanzarea sau cumpararea de bunuri si servicii. La inceput, a existat banul direct convertibil in metale pretioase, ca urmare metalele pretioase, si mai precis cantitatea lor, determinau valoarea banului aflat in circulatie, ban de un anumit fel si emis de o anumita entitate. Pentru multa vreme, statul nu a fost singurul emitent de moneda, ca in ziua de azi, multa vreme orice banca isi putea emite moneda proprie si cu moneda emisa de banca iti puteai recupera cantitatea de metal pretios care reprezenta valoarea echivalenta a cantitatii de bani pe care voiai sa o inapoiezi bancii. Nici asa nu era bine, deoarece, pe de o parte, statul si-a dat seama ca nu are controlul asupra cantitatii de bani aflata in circulatie, si, pe de alta parte, statul nu putea decide valoarea banului. Ca urmare, la un anumit moment in istoria recenta, undeva inainte de primul razboi mondial, statele au imputernicit bancile centrale sa fie singurele organisme capabile sa emita moneda si, mult mai rau, aceasta moneda sa nu fie acoperita valoric in nicio valoare de referinta palpabila. Ce au obtinut statele cu asta in folosul lor? In primul rand, toate actele de comert au devenit trasabile, din aceasta clipa statul a stiut tot ceea ce se intampla in economie, a putut impune impozite si a putut urmari colectarea lor. In al doilea rand, la fel de important, statul a putut decide in orice moment valoarea banului, independent de orice proces econimic sau act de comert. Ce au obtinut cetatenii in folosul lor? Nimic.
In ziua de azi, banii sunt de doua feluri: bani reali (bani care exista in forma tiparita sau monetara) si bani scripturali (bani care nu exista decat ca expresie a unei valori). Banii reali, desi nesustinuti ca valoare decat de cantitatea celorlalti bani aflati pe piata si de increderea pietei in moneda respectiva, sunt folositi in general in mod curent pentru plata bunurilor si a serviciilor de valori mici. In ziua de astazi, banii reali reprezinta mai putin de zece la suta din banii totali aflati in circulatie. Banii scripturali sunt banii care se gasesc in general in conturi si folosesc, in general, tranzactiilor de valoare mai mare, banii scripturali putand fi generati si distrusi de catre banci conform necesitatilor. Valoarea acestor bani este data prin comparatie (mai precis echivalenta 1:1) cu valoarea banilor reali, valoare stabilita de bancile centrale pe baza unor mecanisme indoielnice. Valoarea banilor scripturali nu trebuie subestimata, in ziua de azi banii scripturali sunt motorul economiei. Sa ne inchipuim urmatorul scenariu. Ma duc si alimentez cu benzina premium de 7 lei litrul. Un angajat al benzinariei vine si imi pune in rezervor 100 de litri. Scot din buzunar si ii dau o bancnota de zece lei, iar la casierie scot cardul si platesc sapte sute de lei. Cei zece lei pe care i-am dat angajatului care m-a ajutat cu plinul nu reprezinta mai nimic pentru economie, tranzactia dintre mine si angajatul benzinariei nu este impozabila si nu este integrata in circuitul economic, desi a fost o tranzactie efectuata cu bani reali. Pe de alta parte, cei sapte sute de lei pe care ii platesca la casierie, desi sunt bani scripturali, poarta impozite si fac obiectul unui act de comert. Aici am ajuns la functiile banului, asa cum sunt ele in ziua de azi.
Prima functie importanta a banilor este de mijloc de schimb si plata. Banul este mijloc de schimb in cazul in care, prin intermediul banilor, se vand si se cumpara bunuri si servicii. Banul este mijloc de plata atunci cand, prin intermediul banilor, se acorda credite si se platesc taxe si impozite. Evident, in cazul in care banul este numai mijloc de plata, nu sunt implicare marfuri sau servicii, cu alte cuvinte nu primim inapoi pentru plata efectuata o valoare in marfuri sau servicii.
A doua functie importanta a banului este de etalon al valorii. Aceasta functie a banilor se concretizeaza prin notiunea de pret a bunurilor si serviciilor. Pretul este exprimat in unitati monetare, in bani. Banii, prin intermediul pretului, permit realizarea de comparatii intre bunuri si servicii, facilitand actele de comert.
A treia functie importanta a banilor de mijloc de conservare a volorii, desi in ultima vreme aceasta functie este din ce in ce mai disputata. Banii se pot tezauriza, fie ca sunt tinuti in seifuri, fie ca sunt tinuti in conturi, banii se pot acumula, putand fi folositi apoi la dorinta. De notat este ca, desi la banca, la ghiseu depunem bani reali, banii pe care banca ii depune in contul nostru sunt bani scripturali.
A patra functie importanta a banilor este aceea de mijloc de creditare. Ca mijloc de creditare, banii sunt instrumentul prin care se pot face achizitii importante sau investitii peste puterea de moment a agentului economic. Eu, personal, nu va recomand sa abuzati de aceasta functie.
Mai exista si alte functii, mai putin importante, si cu impact social mai mic, nu mai enumar aici, un compendiu de economie va poate lamuri mai mult. De asemenea, va recomand ca o lectura placuta si http://en.wikipedia.org/wiki/Money , unde sunt prezentate si alte notiuni ce pot fi utile.

Pentru o viata mai buna trebuie sa:

View Results

Loading ... Loading ...

6 lucruri referitoare la clasa politica din Romania

1. Majoritatea politicienilor trecuti de respectabila varsta de 55 de ani au fost membri PCR/UTC.

2. Toate posturile din institutiile statului pe care  politicianul roman le controleaza sunt ocupate abuziv de  familia si rudele acestuia.

3.Toate contractele cu statul Roman sunt impartite  de catre clasa politica romana intre  politicieni  si in interesul dumnealor.

4. Justitia in cazul politicienilor in mod subit isi recapata vederea si devine mai precauta.

5. Toti liderii politici au apropiati ce detin trusturi de presa rezultand 0% independenta presei si 100% manipularea maselor.

6. Daca eternitatea s-a nascut la sat coruptia s-a nascut la stat!

Cand tara arde si baba se piaptana

Un articol recent aparut in presa romana arata pentru a nu stiu cata oara ca politicienii romani nu numai ca nu inteleg lumea in care traiesc, dar nici nu le pasa si nici nu se gandesc sa tina cont de parerea electoratului. Este vorba despre un articol care investigheaza o propunere legislative absurda si inutila, ca mai toate legile aparute in ultima vreme, articolul original putand fi citit aici: http://www.ziare.com/remus-cernea/deputat/presedintele-romaniei-sa-poata-avea-orice-religie-proiect-1295789 .  Fara nici o noima si fara nici un obiectiv, propunerea legislativa vrea sa asigure nediscriminarea candidatilor de alta religie decat cea ortodoxa pentru posturile de presedinte, ministru si altele. Exact ceea ce ii trebuie Romaniei sa iasa din criza in care se afla de multe decenii. Si mai cunosc oameni, multi, care afirma ca exista si politicieni care nu sunt retardati! Nu e adevarat, acesti oameni se afla intr-o mare confuzie!

Ca sa spulberam indoielile, odata pentru totdeauna

Am tot fost atentionat de colegi de asociatie (un coleg, in fine) sa “nu mai starnesc confuzie” cu privire la orientarea politica a PSD-ului, care dupa parerea lor (lui) este un partid socialist si nu un partid comunist. In afara de faptul ca in Europa toate partidele de orientare socialista au puternice accente comuniste, pana la identitatea doctrinei proprii cu doctrina comunista, deci pot fi asimilate fara nici o greseala cu un partid comunist, in linii mari colegii mei (colegul meu) au (are) dreptate, cu mici exceptii. Nu numai ca PSD-ul este comunist pana in maduva oaselor, dar nici macar nu se feresc sa recunoasca asta: http://www.ziare.com/politica/deputat/deputat-psd-sunt-un-comunist-luminat-lucrez-la-stat-sa-mi-asigure-casa-1295372 . Asa ca hai sa nu ne mai ascundem dupa deget, nu poti fii si comunist si democrat in acelasi timp.

Noutati din Romania

Am citit astazi un articol ce se doreste o analiza a consecintelor implicarii sau neimplicarii statelor vestice in conflictul din Ucraina. Articolul poate fi citit aici: http://www.ziare.com/international/ucraina/la-un-pas-de-razboi-de-ce-ar-trebui-sa-actioneze-nato-in-forta-1295277. Desi nu foarte rau scris, articolul genereaza confuzie, amestecand NATO si interesele sale cu SUA, si respectiv UE cu interesele lor. Nu stiu daca la originea acestei confuzii sta ziaristul care a tradus articolul de cine stie unde sau din contra, profesorul de la Elliott School of International Affairs a generat aceasta stare de fapt. Desi sunt de acord ca nu exista diplomatie fara forta, in fapt diplomatia fiind activitatea care modereaza folosirea fortei, desi sunt de acord cu alte idei exprimate in acest articol, nu pot fi de acord cu faptul ca autorul nu pune punctul pe “i” in toata aceasta poveste. Rusia actioneaza in limitele pe care i le impun statele vestice. Si statele vestice sunt profund impotente in acest moment, contand cam tot atat de mult ca un sahist orb, surd si mut, fara maini si retardat, intr-un meci de sah pentru titlul mondial. Deci Rusia in momentul de fata nu prea are limite. Nu inteleg de ce se evita acest subiect, de ce nu putem vorbi despre problemele reale, de ce manipulam si mintim, nu e chiar asa de greu sa spui adevarul.

Electoratul captiv

Partidele socialiste/comuniste din Europa au reusit formarea unui tip de electorat captiv, foarte disciplinat, foarte limitat intelectual, fara o aderenta prea buna la idealurile nationale sau europene si conditionat de anumite boli sociale sau individuale care ii determina reactii bine calculate si cunoscute de ideologii si activistii partidelor respective. Nu ar fi o problema, orice partid tinde sa isi formeze un electorat stabil, pe care sa se bazeze la alegeri, e un proces normal, care nu incalca regulile democratiei. In cazul partidelor socialiste/comuniste exista circumstante care depasesc insa cadrul procesului democratic, deoarece conditionarea electoratului prin alte procese decat schimbul de idei politice, sociale si economice inseamna de fapt invadarea vietii private si incalcarea dreptului la opinie. Fac aici o precizare in urma unor remarci care mi-au fost adresate de catre unii colegi: toate partidele politice folosesc cam aceleasi tactici in legtura cu electoratul, dar rezultatul este mai accentuat si mai vizibil in cazul partidelor socialiste/comuniste. Poate nu este destul de clar cam despre ce fel de procese sociale vorbesc, cam ce fel de procese ar aduce atingeri cetateanului, ca individ si ca parte a societatii. Formarea unor reflexe sociale care sa conditioneze votul cetateanului implica actiuni care sa produca cel putin urmatoarele efecte necesare din punct de vedere electoral: formarea unei atitudini de obedienta fata de exponentii politici, diminuarea coeficientului de inteligenta, individual si colectiv, reducerea calitatilor morale individuale si sociale, destructurarea societatii si a comunitatilor locale, disocierea cetateanului fata de concepe care tin societatea coeziva, precum nationalismul si patriotismul, restrictionarea accesului cetateanului la diverse procese sociale, politice sau economice.

Obedienta (atitudine de supunere, de ascultare) este o atitudine care ne urmeaza ca indivizi dintotdeauna, fiind o atitudine individuala specifica animalelor care traiesc in grupuri, oamenii exceland in aceasta privinta, fiind animale care traiesc in grupuri mari ce formeaza relatii sociale complexe, atat la nivel de individ cat si la nivel de grup, ca subcomponenta a societatii. La nivelul istoriei a insemnat posibilitatea, sansa omului, de a forma societati inchegate, cu lideri puternici, oameni care au gestionat riscuri si au reusit sa impinga societatea inainte. Componenta principala a atitudinii obediente a individului a fost obedienta fata de societate, fata de grupul caruia individul apartinea. Ei bine, procese sociale moderne, desfasurate sub organizarea si indrumarea partidelor politice de stanga (observatie uneori valabila pentru tot spectrul politic, asa cum sustin unii dintre colegii mei) implica scoaterea individului de sub influenta societatii si aducerea individului direct in sfera de influenta a partidelor politice. Nesupunerea individului fata de societate, reprezentata prin interesul social, nu a fost o atitudine intalnita in Romania de-a lungul istoriei mai mult sau mai putin recente, in general, poporul roman fiind caracterizat de o mare toleranta sociala, structura poporului fiind bazata in mare parte pe interactiunea frecventa intre clasele sociale si intre diversele componente ale acelorasi clase sociele. Actiunea partidelor politice, desfasurata deja acum de aproape o suta de ani, dintre care o mare parte a fost desfasurata de catre PCR inainte de revolutie, dar a fost continuata de partidele socialiste/comuniste aflate la putere de la revolutie incoace, a dus la fenomene sociale aberante, cum ar fi  discordia intre generatii sau conflictele de munca intre muncitori si autoritati pe de o parte si patronat pe de alta parte. Respectul reciproc in cadrul familiei si in afara ei a fost motorul societatii romanesti de-a lungul a sute de ani de istorie cunoscuta, societate in care grupuri sociale cu atitudini si interese comune se manifestau prin atitudini de respect fata de  alte grupuri sociale cu atitudini si interese comune, dar diferite de ale primelor grupuri, iar cei din urma isi concentrau activitatea in interesul celor dintai, aratand la randul lor respect pentru dorintele si aspiratiile acestora, toata aceasta situatie fiind de fapt obedienta individului fata de interesul suprem al societatii. Prima actiune a factorilor politici mentionati mai devreme a fost invrajbirea acestor grupuri, disocierea lor de interesul comun, astfel incat obedienta naturala a individului, mostenita in procesul de evolutie, sa nu isi mai gaseasca un suport social si sa se poata agata de cel ce ii ofera suport, in cazul de fata, foarte nefericit, de partidele politice de stanga care au reusit sa monopolizeze interesul individului si sa ii exploateze reflexe conditionate formate prin inginerie sociala.

Diminuarea coeficientului de inteligenta a omului societatii moderne este un subiect controversat, deoarece toate testele ce incearca sa cuantifice inteligenta sunt dependente de gradul de cultura al subiectului, deci nu reusesc sa distinga gradul de inteligentta nativa al subiectului. Inteligenta individuala este, conform DEX-ului, capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior. Inteligenta colectiva este cam acelasi lucru, dar aplicata grupurilor. Sa nu credeti ca grupuri formate din oameni extraordinar de inteligenti se comporta inteligent, nici pe departe. Orgoliul individual duce colaborarea defectuoasa intre indivizi iar multi alti factori determina actiuni individuale contrare interesului general, deci conduc la o inteligenta colectiva scazuta. Indiferent de ce considerente am putea aplica in cuantificarea si masurarea inteligentei, mai ales daca acceptam in cadrul evaluarii si componenta culturala, devine din ce in ce mai clar ca dezastrul din invatamant nu este intamplator, este un proces programat si in folosul direct al factorilor politici.  De asemenea nu este intamplatoare nici spargerea societatii romanesti in grupuri de interese bazate pe alte criterii decat cele care ar duce la progresul national, deoarece interesul clasei politice este total diferit de interesul national, de interesul cetateanului de rand. 

Reducerea calitatilor morale individuale si sociale au fost un deziderat al clasei politice din prima zi de dupa revolutie. Nu este o coincidenta faptul ca din cultura vestica au fost asimilate aici numai elemente ce tin de depravare, de anarhie si asociate unei stari infractionale. Iar aceasta asimilare s-a facut la lumina zilei, prin ziare si televiziuni, prin promovare agresiva si prin repetare pana la obsesie a unor concepte fara nici o legatura cu poporul roman. De ce au fost asimilate de societatea noastra nu stiu, probabil ca odata pornit angrenajul este greu sa rezisti, nu reusesti sa te desprinzi de turma, nu constientizezi manipularea si nu stii unde se gaseste granita dintre realitatea in care traiesti si fantezia ce iti este prezentata de factorii politici.

Despre destructurarea societatii si a comunitatilor locale nu sunt foarte multe de spus, ele constituie baza oricaruia dintre procesele descrise mai sus. Un popor unit, bine asezat, cu conceptii proprii, neinfluentabil de curente vremelnice, sau in egala masura o comunitate locala constienta de posibilitatile si necesitatile proprii, nu sunt in nici un fel de folos oamenilor politici. In nici un caz un popor sanatos, inteligent, bine structurat, cum era poporul roman in trecut, nu ar fi votat partide politice care flutura prin campanii vorbe goale, care nu isi respecta promisiunile si care nu au nimic in comun cu idealurile poporului nostru. Nici o zi nu ar mai fi ramas comunistii la putere daca poporul ar fi putut sa se concentreze asupra intereselor proprii, daca nu ar fi fost otravit prin manipulare si daca nu ar fi fost orbit de minciuni. Ce comunitate ar fi ales un primar care sa risipeasca toata averea comunitatii, sa ii instraineze pamanturile si resursele pe baza de interes de partid comunist. Singura intrebare in acest moment este cum sa facem sa recuperam coerenta poporului roman, jaful care a fost in ultimii douazeci si cinci de ani nu mai poate fi compensat, dar macar undeva, intr-un viitor nu prea indepartat, va trebui sa ne strangem in jurul interesului national ca un popor coerent si nu ca o populatie haituita.

Patriotismul si nationalismul specific romanesti, sentimente ce au creat aceasta natie si au format Romania de azi, au fost infierate dupa revolutie ca fiind sentimente care dauneaza individului si societatii, sentimente ce sunt pedepsite de legile de azi si care au fost asociate de presa in mod obsesiv cu ura si rautatea. Sentimente nobile in esenta lor, foarte importante pentru supravietuirea unui popor, au fost pervertite de o adunatura de oameni mici si fara urma de constiinta, clasa politica de astazi, ciuma si cancerul acestei tari. Cu sloganele goale ale Uniunii Europene in frunte, fara nici o logica si fara nici o rusine, in mod abuziv si excesiv, ne-au fost impuse curente ce nu au nici o legatura cu natiunea noastra, nu ne fac cinste, ne distrug si ne desfiinteaza.

Accesul oricarui cetatean la procesele ce tin de functionarea statului trebuie sa fie liber, pe baza de optiune personala, si in mod imperativ nu trebuie sa fie conditionate de nici un fel de factori ce caracterizeaza starea societatii in momentul respectiv. Prin legi bine ticluite, in mod progresiv, in timp, orice drept al cetateanului roman a fost sever limitat, astfel incat in momentul de fata cetateanul nu poate participa in nici un fel la activitati ce tin de organizarea si functionarea statului. Statul a avut suficient timp sa se organizeze in mod mafiot, pe baza de interese a unor grupuri foarte restranse, care nu fac decat sa risipeasca avutia nationala si sa vanda viitorul generatiilor viitoare pentru a tine in functiune un mecanism statal cangrenat si nociv, un mecanism statal indreptat impotriva cetateanului si care nu ezita sa abuzeze cetateanul pentru protectia mafiei din fruntea statului.

Electoratul unui partid nu se formeaza de azi pe maine, este un proces ce dureaza si costa. Foarmarea acestui electorat de stanga foarte obedient se face pe banii nostri, ai tuturor. Trebuie sa ne respectam mai mult unii pe altii, sa ne gandim mai mult la interesul national si mai putin la interesul personal, nu trebuie sa mai vindem voturi pentru un colt de paine si nu trebuie sa mai votam fara sa ne mai gandim la copiii copiilor nostri. Usor de spus, greu de facut.