Competenta

Exista din nefericire in limba romana o doza inerenta de incertidudine care planeaza in vorbirea curenta, cu alte cuvinte eu pot spune ceva si interlocutorul meu poate intelege altceva, fara nici o intentie rea si fara nici o abatere de la calitatea dialogului. Probabil tocmai acest aspect face limba romana bogata si frumoasa dar din punctul meu de vedere este un neajuns major care impiedica eficienta comunicarii si explica cel putin o parte din acuzatiile de incompetenta pe care le-am adresat de-a lungul timpului. Acum a mai ramas numai sa lamurim numai ce este competenta. Conform DEX-ului competenta este capacitatea cuiva de a se pronunta asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoasteri adanci a problemei in discuție; capacitate a unei autoritati, a unui functionar etc. de a exercita anumite atributii. Asta inseamna ca un om competent este bine informat într-un anumit domeniu, este capabil, este in masura sa judece un anumit lucru, are atributia, caderea, autoritatea sa execute o anumita actiune. Aceste definitii lamuresc intr-un anumit fel chestiunea in discutie dar nu acopera nici pe departe intreaga plaja de sensuri si nuante intalnite in vorbirea curenta.
In primul rand definitia implica evaluarea capacitatii cuiva de a se pronunta asupra unui lucru, incluzand aici de la notiuni simple precum fapte si actiuni pana la notiuni complexe si abstracte care implica o capacitate de analiza sporita. In mod curent competenta este asociata cu activitatea profesionala, activitate pentru care omul este pregatit in scoala si pentru care i se impun anumite standarde privind analiza fenomenelor in care este implicat. Dar competenta nu se limiteaza numai la domeniul profesional. In viata de zi cu zi nu avem standarde sau proceduri, nu exista reguli de evaluare si nici vreo cultura a analizei. Este adevarat, ar trebui sa exista o educatie, primita in familie, dar experienta ultimilor ani ne dovedeste ca educatia nu poate fi luata in consideratie in societatea romaneasca de astazi. In plus definitia nu explica modalitatea de evaluare a capacitatii subiectului de a se pronunta asupra unui lucru, nici cine trebuie sa faca aceasta evaluare. Temeiul cunoasterii adanci a problemei in discutie nu exista, nu exista nici o garantie a asocierii persoanei presupus competente la problema analizata. In plus dinamica societatii contemporane, evolutia tehnologica, avalansa legislativa si volatilitatea studiilor, diplomelor si calificarilor face ca pregatirea individului in orice domeniu sa fie cel putin indoielnica. Aceasta parte a definitiei competentei are un accent puternic pe capacitatile intelectuale ale individului, in particular pe capacitatea sa de analiza si sinteza. In practica daca avem posibilitatea sa ne pronuntam asupra unui lucru nu suntem obligati sa facem in prealabil o analiza a faptului daca suntem sau nu implicati in fenomenul respectiv, daca detinem capacitatea de analiza a fenomenului si daca putem sa determinam fondul problemei in discutie. Ca urmare in aceasta prima parte a problemei reactia individului in fata fenomenului este determinata in principal de capacitatea sa intelectuala. Cu consecintele cunoscute.
In al doilea rand definitia face referire la capacitatea cuiva de a exercita anumite atributii. Cuvantul atributii in sine sugereaza faptul ca exista o autoritate care atribuie obiectul exercitiului si in urma actiunii evalueaza rezultatele si probabil capacitatea celui care a executatat actiunea in raport cu rezultatele obtinute. Aceasta situatie este des intalnita in activitatea profesionala, dar prin extensie obiectul exercitiului poate fi atribuit si de alti factori: anturaj, familie, societate sau chiar individul in sine in cadrul unui obiectiv autoimpus. In orice caz, rezultatul actiunii subiectului competent este in concordanta un etalon stabilit de o autoritate in domeniu. Definitia nu spune nimic despre competenta celui care a stabilit acest etalon.
Conform celor expuse mai sus competenta pare a fi o calitate fundamentala a unui individ, o calitate care se dobandeste printr-un proces complex si care este evaluata si determinata printr-un proces cel putin la fel de complex. Ca urmare competenta individuala trebuie sa fie o calitate de dorit in societate, trebuie sa fie incurajata si promovata, lucru care nu se mai intampla cam de multa vreme in tara noastra. De-a lungul ultimelor decenii au fost daramate toate parghiile societatii care determinau competenta individuala a membrilor sai si prin actiuni bine gandite anumite componente ale competentei au ajuns sa fie demonizate si blamate in societate. Au fost eliminate toate posibilitatile de a crea tineri competenti, inca din scoala, eliminand posibilitatea scolii de a constrange elevul sa obtina rezultate la inaltimea standardelor scolii, eliminand rand pe rand examene care filtrau elevii incompetenti si favorizau avansarea elevilor competenti, eliminand responsabilitatea copilului sau tanarului fata de actiunile sale, eliminand competitia la admiterile in facultati, eliminand posibilitatile familiei de a isi educa membri mai tineri, incurajand elevii incompetenti prin acordarea a tot felul de premii de incurajare, fara vreo corelare cu rezultatele, introducand tot felul de ajutoare nefondate pentru a il face pe elev neputincios inca din frageda copilarie. Au fost eliminate toate posibilitatile de a crea lucratori competenti diminuand importanta diplomelor obtinute in procesul de invatamant din scoli, intoducand infinite cursuri si specializari, nerecunoscand competenta si promovand in mod constant incompetenti in posturi de conducere, interzicand calificarea la locul de munca si chiar munca in sine in lipsa unor iluzorii hartii obtinute in cel mai bun caz in urma unor cursuri de cateva zile. Au fost eliminate toate posibilitatile de a avea cetateni competenti diminuand importanta individului in societate, supradimensionand statul pana aproape de explozie, creand dependenta unor paturi largi de cetateni fata de ajutoarele acordate de stat, diminuand posibilitatile cetateanului de a se implica civic si politic, promovand tensiunile din societate si diminuand importanta individuala a cetateanului. Au fost eliminate toate posibilitatile de a avea batrani competenti, facandu-i dependenti de un venit asigurat de stat, inrolandu-i ca masa de manevra politica, ca masa de presiune sociala si ca element contrastant opozabil altor paturi sociale, in special paturilor sociale mai tinere, celor care ar trebui sa asigure viitorul tarii si continuitatea societatii. Ca urmare in ziua de azi este greu sa gasesti un individ competent, oricare ar fi domeniul sau de activitate si nu ma refer aici numai la activitatea profesionala. Cetatenii competenti determina societati competente, cetatenii incompetenti determina societati haotice, fara cap si fara coada, societati in care individului ii e greu sa se adapteze, sa progreseze, in ultima instanta sa traiasca.
Exodul de romani catre tarile vestice inregistrat din 1989 si pana astazi arata ca cel putin la un moment dat in istoria recenta romanii erau competeni, ca urmare doriti de societatile care ii primeau. Schimbarea subita de atitudine fata de acest subiect are probabil cauza ascunse pe care eu nu le pot concretiza in cuvinte. In nici un caz aptitudinea pentru incompetenta nu este un atribut al poporului roman, din contra, dar probabil exista in societatea de azi o incercare de adaptare la evolutiile societatii globale care nu a luat-o pe drumul cel bun. Nici nu cred ca drumul unei societati se indreapta de la sine. Dar candva, in viitorul mai indepartat, anumiti factori vor constrange societatea in ansamblul ei sa pretuiasca si sa cultive din nou competenta, sa o impuna si sa ceara membrilor sai un nivel minim, nivel ce va fi imbratisat implicit de individ din copilarie si pana la batranete.

Competenta 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply