Societatea ca o echipa

Sporturile de echipa sunt in mod particular spectaculoase deoarece un grup de oameni cu abilitati si comportament asemanatoare joaca, muncesc, se straduiesc, pentru un scop comun. Scopul comun este, de obicei, obtinerea celui mai bun punctaj in cadrul unor confruntari impotriva altor echipe, de cele mai multe ori in cadrul unor competitii organizate pe baza de tururi, in fiecare tur o anumita echipa intalnind o alta echipa pana ce nu mai ramane nici o echipa disponibila pentru un joc nou. Jucatorii unei echipe urmeaza acelasi gen de antrenament, isi traiesc viata in conditii asemanatoare si sunt conditionati de anumiti factori pentru atingerea performantelor maxime posibile in conditiile particulare ale jocului astfel, incat sa aiba cele mai mari sanse de a obtine rezultatul dorit. Toata atmosfera din jurul jucatorilor este de asemenea construita cu grija  pentru a favoriza performanta sportiva, toti cei implicati, de la conducerea echipei, trecand prin antrenori, echipa medicala si terminand cu spectatorii si familiile sportivilor fiind parte activa ce lucreaza pentru performanta sportiva. Echipele ce reusesc sa constientizeze scopul comun, sa isi propuna un rol solid si egal pentru fiecare jucator, sa creeze o atmosfera de cooperare competitiva si sa exploateze in momentele cheie capacitatile individuale specifice fiecarui jucator reusesc sa se impuna de multe ori in fata unor echipe cu jucatori mai valorosi. Mecanismul prin care echipele inchegate reusesc sa stranga rezerve capacitive pe care sa le exploateze in momentele cheie ale meciului nu este complet cunoscut, de altfel stiintele sportive nici nu si-au propus sa studieze aceste fenomene de granita intre lumea sportului si societate, deoarece in aceste mecanisme sunt adesea implicati factori care nu sunt controlabili stiintific: comportamentul publicului, viata privata a sportivilor, presa, viata politica si altele. Nu veti gasi nicio echipa, de la niciun sport, al carui antrenor sa incerce sa dezbine echipa, sa creeze animozitati intre jucatori, sa creeze competitii intre diversele posturi ale echipei sau sa ofere sfaturi de joc inadecvate, alimentatie inadecvata sportului practicat sau manevre care pot duce la accidentari. Societatea in ansamblul ei este tot un fel de echipa, al carei scop comun este bunastarea. In functie de epoca, scopul comun s-a referit sau la un grup social bine determinat sau la ansamblul societatii. In epoca in care traim, bunastarea este oarecum just impartita social si tensiunile datorate nivelului diferit de trai sunt cu mult diminuate fata de epocile anterioare, epocile care au creat societatea actuala. Inainte sa primesc comentarii negative de origine activist comunista pentru acesta afirmatie, va invit sa va ganditi la faptul ca diferenta intre media saraciei actuale din Romania fata de media bogatiei actuale din Romania este mult mai mica decat aceeasi diferenta in Imperiul Roman de exemplu, ca sa nu dau alte exemple mai socante. Aici ma refer in special la oamenii cu dor de munca, nu la cazuri izolate, scoase de drept din statistici. Ca sa fie clar, nimeni nu mai moare de foame in Romania, atat bogatii, cat si saracii merg pe aceleasi drumuri, traiesc in aceleasi orase, platesc aceleasi impozite, din acest punct de vedere Romania putand fi considerata o tara prospera. Apoi trebuie sa va ganditi cu atentie la ceea ce va doriti, si o sa dau un exemplu: Gigi Becali – miliardar, dar la aceasta data in puscarie. E bogat sau sarac? E fericit sau disperat? Societatea romana din ziua de azi si-a pierdut scopul comun – bunastarea, pentru ca deja o are. Mai mult, antrenorii si conducerea echipei Romania fac tot posibilul sa invrajbeasca grupuri mari omogene impotriva altori grupuri mari omogene pentru a crea in ansamblu o societate eterogena, dezbinata si usor de manipulat. Clasa politica, acest antrenor inept al echipei Romania, nu isi cunoaste nici rolul si nici nu vrea sa si-l asume, creand mai multe probleme echipei decat ar avea jucand de placere, fara reguli si fara arbitru. In plus, a mai aparut un fenomen: disparitia echipelor din competitii. Acceptam orice produse importate, nu ne mai intereseaza economia nationala, imigratia, preferam sa emigram pentru a juca in alte echipe, preferam sa ascundem problemele sociale sub pres, ne facem ca nu cunoastem problemele generate de minoritati si nici rezolvarile lor reciproc avantajoase, acceptam orice problema inventata si fantezista, finantam tot felul de ONG-uri cu scop declarat impotriva noastra, a cetatenilor, acceptam sa ne risipim bunastarea, fara a ne gandi ca poate generatiile viitoare ne vor judeca si ne vor condamna pentru idiotenie. Da, in unele societati, idiotenia se pedepseste si nu se stie in ce directie va evolua societatea pentru ca deja comunismul si-a cam consumat evolutia, nici noi teoreticieni de calibru nu apar si nici noi mase sociale care sa il sustina, de aici si imigratia masiva in Europa, dar si asta e o carte pierduta. Generatiile actuale de comunisti, mai devreme sau mai tarziu, vor disparea, asta este viata, nimic nu traieste vesnic, atunci ce vom face? Trebuie sa fim capabili sa ne gasim antrenorul potrivit, trebuie sa ne strangem in acelasi campionat cu echipele potrivite. Trebuie sa solidarizam unii cu altii, trebuie sa simpatizam unii fata de ceilalti pe baza acelorasi concepte, idei si interese. Asa cum am inceput, o echipa este formata din oameni cu abilitati si comportament asemanatoare, societatea de asemenea trebuie formata din oameni cu abilitati si comportamente asemanatoare, deci strangeti unii langa altii, lasati politica, e pentru capete seci, nu risipiti bunastarea, e pentru generatiile ce vor veni, nu mai acceptati orice idee, nu toate sunt folositoare, nu mai stati in ignoranta, puneti mana si invatati, ajutati-i pe cei de langa voi, dar atentie, numai pe cei care merita, care au aceleasi idei, conceptii si interese cu voi.

Societatea ca o echipa 5.00/5 (100.00%) 2 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply