Procesul de decizie

Procesul de decizie consta in alegerea unei modalitati de actiune din mai multe posibile pe baza unor criterii de decizie stabilite in general pentru a servi intereselor celui care este nevoit sa decida. Un om normal ia decizii in fiecare moment al existentei sale, bineinteles, cele mai multe dintre ele nefundamentate, pentru satisfacerea unor nevoi cu inalt grad de repetabilitate, care servesc satisfacerii de moment a nevoii care a generat situatia decizionala si care nu au un impact major asupra evolutiei viitoare a individului. Exemple de astfel de decizii sunt multe si cel mai clasic este: “Mi-e foame, ce mananc?”. “Pot manca salata sau pot manca friptura. Mananc friptura pentru ca asa am chef”. Este o decizie, desi modalitatea de actiune hotarata nu are o influenta majora asupra vietii individului, nici macar pe termen scurt. Totusi, inca de la acest nivel deciziile pe care le luam ne determina un anumit mod de comportare, ne fac unici dintr-un anumit punct de vedere si in cea mai mare parte determina parerea celorlalti membri ai societatii si a grupului in care traim despre noi. Daca ne putem permite sa luam decizii minore nefundamentate fara vreun impact major pe care sa il resimtim intr-un fel sau altul, nu acelasi lucru putem spune despre deciziile majore ale vietii, deciziile care determina evolutia personala si raporturile individului cu societatea.Astfel de decizii sunt de genul: “Este sau nu timpul sa fac un copil?”, “Sa merg la facultate sau nu?”, “Sa votez un candidat sau pe celalalt?”. Din obisnuinta majoritatea oamenilor nu analizeaza posibilitatile si nu isi stabilesc niste criterii clare de decizie nici in cazul acestor decizii mai importante. Deciziile luate sub impuls de moment nu sunt intotdeauna cele mai fericite: “Este timpul sau nu sa fac un copil?” – “Da, ce daca sunt somera de 5 ani si mai am trei copii pe care nu am cu ce sa ii hranesc!”. “Sa merg la facultate sau nu?” – “Da, ce daca facultatile scot in fiecare an zeci de mii de someri!”. Nu exista un motiv unic pentru deciziile importante luate fara analiza. Bineinteles, analiza situatiei in sine nu este o treaba usoara, implica procese de gandire ce rezulta numai in urma unei instruiri, foarte putini sunt cei care au nativ o capacitate analitica dezvoltata.
Stabilirea corecta a criteriilor decizionale implica o cunoastere profunda a posibilitatilor de evolutie a situatiei, detasarea fata de oricare modalitate de evolutie, fie ca ne este favorabila fie ca nu, posibilitatea investigarii comparative a rezultatelor diverselor modalitati de evolutie, intelegerea implicatiilor colaterale a diverselor posibilitati de evolutie in raport cu alte procese concurente sau colaterale, posibilitatea de evaluare a eventualelor reactii din domenii adiacente problemei studiate si posibilitatea de detasare fata de pseudo-criterii de natura subiectiva, personala, detasarea fata de preferinte.Posibilitatea stabilirii corecte a unor rapoarte intre importanta individuala a fiecarui criteriu decizional implica din partea individului manipularea unor notiuni matematice de baza, lucru foarte important in procesul decizional dar total peste mana majoritatii indivizilor din societatea contemporana, certati din principiu cu matematica. Mai mult decat atat, notarea diverselor variante de evolutie in cadrul fiecarui criteriu decizional implica obisnuinta de a lucra cu numere, posibilitatea de a face operatii matematice de baza, dar relativ complicate, si nu in ultimul timp rabdare pentru evaluarea corecta a fiecarei variante. In acest mod o decizie corecta si informata nu se poate lua mai repede de cateva ore de munca intensa. Eu personal nu cunosc pe nimeni care sa ia decizii in acest mod, chiar daca este modul corect de a lua decizii. Implicatiile sociale a lipsei de discernamant in luarea deciziilor personale sunt severe si variaza de la consecinte minore cum ar fi marginalizarea sociala pana la implicatii majore ca de exemplu un guvern incompetent la conducerea tarii sau un parlament de borfasi. Nu spun ca ne putem transforma peste noapte intr-un popor de ganditori, ca orice individ ar putea sa se ridice deasupra originilor si pregatirii sale si sa ia decizii rationale, dar primul pas pentru o societate unita ar fi o corecta evaluare a nevoilor si posibilitatilor personale si reflectarea acestei evaluari in deciziile personale.In ce masura un proces decizional individual corect ar conduce la procese sociale omogene si orientate catre o evolutie sociala pozitiva este un subiect dezbatut si in sine subiectul multor doctrine si curente, dar cel putin ar exclude din societate posibilitatea nefericita a haosului decizional. Fiecare individ ar trebui sa se intrebe inainte de fiecare decizie importanta care dintre posibilitatile de evolutie ii sunt favorabile. De asemenea ar trebui sa ignore anumite reactii sociale irelevante pentru subiectul in sine – “Imi cumpar o masina scumpa pentru a il face invidios pe vecinul!” – gandire total inadecvata pentru binele personal. Si ar trebui sa se puna accent pe implicatiile sociale pozitive care ar aduce bunastare, prosperitate sau o imagine mai buna pentru comunitate – “Imi fac curat in fata casei ca sa fie toata strada mai frumoasa”. Mai e pana atunci!

Procesul de decizie 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply