Presiunea sociala

In general prin societate se intelege un grup extins de indivizi (sau un grup de grupuri de indivizi) care sunt legati unul de altul prin relatii persistente. Aceste relatii persistente semnifica interese comune, trecut, prezent si viitor interdependente, resurse comune partajate sau concepte sociale identice. In mod natural aceste grupuri de indivizi tind sa se stranga in acelasi teritoriu social, care poate sa fie sau nu acelasi teritoriu geografic. Daca relatiile dintre indivizi formeaza societatea, care in ultima instanta, este condusa de suma intereselor particulare ale indivizilor, s-ar spune ca apartenenta individului la societatea din care face parte poate fi numai benefica individului. Relatiile dintre indivizi determina reguli de actiune si comportament in societate, aplicabile individual la nivel de individ sau la nivel de grup. Problemele in societate apar in momentul in care interesele individului intra in conflict cu regulile societatii sau, mai rau, in momentul in care interesele individului intra in conflict cu interesele societatii. Aparent relatia conflictuala intre individ si societate s-ar rezolva prin separarea individului de societate. Pentru aceasta situatie exista mai multe scenarii dintre care cele mai evidente sunt: individul vrea sa plece si societatea il lasa sa plece (scenariul cel mai putin probabil), individul nu vrea sa plece dar societatea il exclude (scenariu posibil, dar nu foarte intalnit) si in sfarsit, individul vrea sa plece dar societatea nu il lasa (scenariul cel mai intalnit). Voi da cate un exemplu pentru fiecare situatie pentru a intelege exact despre ceeea ce vorbim. In situatia in care individul vrea sa plece si societatea il lasa sa plece ne aflam de exemplu la incetarea unui contract de munca de comun acord (compania joaca rolul societatii si individul se poate identifica cu angajatul). Situatia in care individul nu vrea sa plece dar societatea il expulzeaza este evidenta in cazul condamnatilor, fie la inchisoare, fie, mai radical, la moarte. Situatia cea mai intalnita este aceea in care individul vrea sa plece, dar societatea nu il lasa si putem sa ne imaginam usor situatia in care un individ satul de plata impozitelor ar vrea cu draga inima sa renunte la drepturile si obligatiile cetatenesti, fapt cu care statul in care traieste nu va fi niciodata de acord. Sau cazul in care un elev incearca sa renunte la orele de religie dar profesorii, parintii, societatea nu il lasa. Sau situatia in care un crestin vrea sa renunte la botez si biserica nu are proceduri pentru asa ceva. Societatea priveste intotdeauna individul care vrea sa se separe ca o amenintare iminenta la adresa coeziunii, coerentei si stabilitatii interne a societatii. Din nefericire pentru individ, societatea, desi la randul ei formata tot din indivizi, tinde sa isi puna interesele prorpii in general, sau interesele anumitor indivizi in particular, deasupra intereselor individuale ale oricarui membru. Desi in mod normal este o atitudine corecta, individul are in mod normal dreptul de a hotara daca societatea in care traieste mai corespunde intereselor sale particulare si eventual in ce moment particular aceast individ nu se mai poate identifica drept parte din societatea in care traieste. Reactia societatii este imediata si directa, sub diverse forme de presiune, de cele mai multe ori exercitate cu scopul de a il face pe individul rebel sa se conformeze regulilor impuse. Dar acest lucru nu este valabil intotdeauna, uneori societatea se foloseste de individul fugar cu scopul de a intari coeziunea celorlalti membri ai societatii. Sau cu scopul de a transmite altor societati de acelasi tip mesaje privitoare la normele, conditiile si beneficiile apartenentei la societatea in cauza. Sau cu alte scopuri, prea putin importante. Important este ca societatea, grupul sau familia din care face parte un individ exercita constant presiuni asupra individului cu scopul de a il aduce la nivelul parametrilor arbitrari pe care societatea ii considera corecti si obligatorii pentru toti membrii societatii. Modul in care acesti parametri sunt stabiliti este determinat de compozitia societatii si poate deveni el insusi un motiv de tensiuni in interiorul societatii. Practic in societatile eterogene modalitatile prin care regulile de convietuire sociala sunt stabilite variaza in mod haotic si sunt dictate de interesele particulare ale unor subgrupuri sociale care detin temporar parghii si sustinere suficienta pentru a impune anumiti parametri de functionare. Daca ultima fraza nu va suna cunoscut inseamna ca ignorati avalansa de legi, ordonante si hotarari promulgate an de an de guvernele si parlamentele tarii, ignorati tavalugul promotiilor si ofertelor comerciale, nu bagati in seama evolutia tehnologica care va inconjoara si nu cunoasteti regulamentul de ordine interioara, documentele privind protectia muncii si cele privind sanatatea muncii de la locul dumneavoastra de munca. Presiunea sociala este aproape constanta de-a lungul intregii vieti a individului si variaza de la individ la individ in functie de varsta, sex, pregatire, origine si alte criterii de multe ori surprinzatoare. In tinerete un individ este obligat sa se supuna unor reguli rigide de apartenenta la un grup restrans de indivizi pe care ii identifica cu apelativul “prieteni”. In functie de preferintele acestui grup tanarul se va imbraca, se va coafa, va adopta un anumit limbaj, va frecventa anumite locuri, va practica anumite activitati, va adopta o anumita atitudine fata de parinti, frati si surori, rude, profesori si autoritati, va manca si va bea, chiar daca toate aceste constrangeri ii convin sau nu. Bineinteles nu intotdeauna este greu sa faci fata tuturor acestor cerinte, dar luati ca exemplu de presiune sociala extrema cazul unui copil gras (foarte gras!) obligat de parinti sa frecventeze scoala de balet si care va fi supus in mod constant influentei unor factori pe care nu ii poate controla, cum ar fi respingerea colegilor din cauza dimensiunilor sale, ocara profesorilor din cauza presupuselor sale inabilitati si frustrarea parintilor din cauza lipsei de rezultate. La varsta adulta interesul individului de a performa in societate va fi contacarat de presiunea societatii care incearca sa il mentina la linia mediei. De exemplu comerciantul care va incerca sa scada pretul pentru a-si creste volumul vanzarilor va fi cu siguranta sanctionat de ceilalti comercianti care incearca sa mentina cererea si oferta la un nivel convenabil pentru cei mai multi dintre ei. Sau imaginati-va cazul in care un individ decide sa ocupe o bucata din domeniul considerat public; reactia societatii va fi rapida si brutala, desi acest lucru nu va fi adevarat pentru oricare membru al societatii. La batranete exista presiunea sociala datorata conceptiei ca un membru aflat la sfarsitul vietii nu mai poate fi util societatii si prin urmare este grabit de catre societate sa paraseasca mai repede scena: sa elibereze locul de munca pentru un tanar, sa elibereze locul din spital pentru un accident de munca de exemplu, sa manance mai putin, sa ocupe mai putin spatiu etc. Concluzia este ca oricare ar fi grupul, familia, societatea din care un individ face parte, tendinta naturala a acestuia de a isi urma interesul propriu va genera o reactie din partea societatii care va incerca sa il faca pe individ sa urmeze interesul propriu al societatii, chiar daca acet interes poate fi considerat normal si justificat sau nu. Bineinteles, in mod normal, interesul propriu al oricarui individ, membru intr-o societate omogena va genera beneficii indirecte pentru societatea respectiva chiar daca acest lucru nu este perceput ca o povara de catre individ. Din nefericire societatea din ziua de azi este din ce in ce mai eterogena, insusi interesul global al societatii parand sa fie in concordanta cu aceasta tendinta, astfel incat apare frecvent cazul in care subgrupuri mari de indivizi se afla zilnic la marginea excluziei sociale din cauza conflictului de interese pe care il au cu societatea.

Presiunea sociala 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply