Fabricile de prosti

O unitate de invatamant superior se distinge in multe feluri de marea masa a unitatilor de scolarizare, dar in principiu este vorba despre unitati de elita, care accepta pentru studii numai oameni bine pregatiti, atent selectionati in urma unor examene de admitere, oameni care au mari sanse sa isi croiasca o cariera de prestigiu in domeniul pe care au ales sa il studieze, oameni care provin din familii care le-au creat conditii de studiu si care ii pot sustine pe toata durata studiilor si mai mult, ii pot ajuta sa se integreze pe piata muncii in locuri care le pot exploata potentialul si ii pot remunera corespunzator. Asta daca vorbim despre tari cu traditie in invatamant respectiv Franta, Anglia si mai nou SUA. Nu este cazul Romaniei dar putem incerca sa ne imaginam un pic motivele pentru care Romania nu are nici o universitate in primele 100 la nivel mondial. Si poate nici macar in primele 200. La noi, ca si in alte parti, sistemul de invatamant este impartit intre stat si mediul privat. In tarile mentionate mai sus pentru a studia in mediul privat trebuie sa indeplinesti cumulativ foarte multe conditii si sa ai si o oarecare sansa, deoarece concurenta este foarte mare si numarul de locuri limitat. Daca nu ai reusit sa intri la privat ai sansa sa studiezi la stat, unde de asemenea concurenta este mare, conditiile de admitere sunt severe dar macar calitatea studiului este aproximativ aceeasi. La noi pentru a studia la stat trebuie sa ai o medie de bacalaureat buna si daca prin absurd nu reusesti sa intri pe locurile aprobate ai toate sansele sa intri la privat unde locurile sunt virtual nelimitate, nu se da examen, singura conditiie fiind absolvirea bacalaureatului, indiferent de medie, iar in cazul in care prin absurd s-au ocupat toate locurile, acestea sunt imediat suplimentate. In mod ilegal, firesc. Romania este tara in care in mod paradoxal este mai ieftin sa studiezi la privat decat la stat. De calitatea invatamantului nu se pune problema si cred ca nu s-a pus niciodata de la infiintarea universitatilor private, deoarece pe candidatul universitatii particulare nu il intereseaza invatatura ci il intereseaza sa obtina o diploma care ii prezinta iluzia unei angajari intr-un post mult peste nivelul sau de competenta. Universitatile de stat s-au aliniat urgent in privinta calitatii invatamantului astfel incat in acest moment practic nu ai cum sa gasesti un absolvent despre care sa poti sa fii sigur ca pe baza diplomei obtinute poate sustine cu succes un interviu pentru angajare. Bineinteles si inainte vreme, pe timpul cand universitatile de stat erau unicele institutii de invatamant superior, tot trebuia sa ai un interviu cu proaspatul absolvent, acum candidat, dar in nici un caz interviul nu era indreptat cu preponderenta catre verificarea cunostintelor de baza ale candidatului ci se concentra mai mult asupra personalitatii acestuia, asupra experientei pe care o are, asupra atitutinii fata de munca si fata de colegi, lucruri normale. Timpul a trecut si acum cand vrem sa angajam un absolvent de studii superioare il punem inainte de interviu sa scrie o prezentare personala de mana astfel incat sa fim siguri ca stie sa scrie, indiferent de domeniul diplomei pe care o detine. Si nu ma intelegeti gresit, nici eu nu sunt as al scrisului, nu as putea castiga nici un fel de concurs in domeniu, dar macar cunosc bazele, suficient pentru a ma descurca in societate si suficient pentru a interactiona coerent in cadrul meseriei pe care o practic. Daca pot intelege atitudinea universitatilor, care au scazut stacheta pentru a se umple de studenti si in ultima instanta de bani, nu pot intelege atitudinea candidatilor, care accepta sa piarda un timp pretios al tineretii chiar pe banii lor sau ai parintilor si nu inteleg atitudinea statului care incurajeaza din rasputeri un drum cat mai lin de la un absolvent de liceu semianalfabet la un posesor de diploma de invatamant superior total incompetent. Din punctul meu de vedere cantitatea mare de absolventi nu poate suplini calitatea slaba a propriei lor pregatiri profesionale si argumentul cel mai important in acest sens vine din practica unde inca nu s-a reusit angajarea a doi necalificati pentru a face munca unui singur angajat bine pregatit. Si nici chiar zece incompetenti nu pot face munca unui singur angajat bine pregatit, mai mult decat atat, cu cat rata competentei unui colectiv scade cu atat incep sa se propage alte fenomene negative precum responsabilitati plimbate indefinit de la un angajat la altul, neutilizarea corespunzatoare a timpului de lucru, utilizarea defectuoasa a mijloacelor de lucru si a accesoriilor din dotarea unitatii, conflicte in interiorul colectivelor, slaba coeziune a acestora si aplicarea defectuoasa a regulilor interioare si a hotararilor personalului ierarhic superior. Cu atat este mai de neinteles de ce multi angajatori se multumesc cu diplomele puse la dispozitie de sistemul de invatamant si angajeaza fara discernamant, in baza promisiunii asimilarii de urgenta a unor reguli si proceduri interne, fapt ce duce pe termen lung la formarea unor roboti cu pret redus in locul unor specialisti cu inalta calificare. In toata aceasta ecuatie cei care pierd cel mai mult sunt absolventii care nu au asimilat nimic in anii studentiei si care pe termen lung vor ramane in cel mai bun caz la periferia meseriei pe care si-au ales-o. Neimplicarea profunda a acestor generatii in problemele economice si sociale fundamentale ale tarii va duce in timp la scaderea progresiva a tuturor domeniilor de activitate, fapt ce va antrena declinul intern al societatii dar si declinul de ansamlu al tarii, cu implicatiile internationale si consecintele deja experimentate de-a lungul istoriei. Deja daca maine universitatile ar incepe sa scoata numai absolventi foarte bine pregatiti ar ramane un mare gol, o mare parte din masa totala de absolventi de studii superioare care nu sunt activ implicati in viata productiva. Pentru aceasta parte de absolventi toata lumea implicata in procesul social are de suferit – statul sufera deoarece o parte din popor nu produce suficient cat sa poata cotiza corespunzator in sistemul social atat de drag romanului, angajatorul sufera din lipsa de personal calificat, individul insusi sufera din cauza imposibilitatii autosustinerii financiare si a posibilitatilor reduse de participare financiara la procesele sociale. Poporului roman nu i-au placut niciodata elitele, cel putin daca privim inapoi 100 de ani. Elitele au reprezentat intotdeauna dusmanul de clasa, exploatatorul, imbuibatul. Totusi daca nu vom incepe rapid sa construim elite si daca nu le vom acorda repede locul pe care il merita, vom reusi sa construim viitorul luminos in care societatea va fi formata preponderent din prosti. Si cine vrea sa aiba un vecin prost sau sa lucreze cu un prost?

Apreciati acest articol

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply