Educatia in viata de zi cu zi

Unul din cele mai sensibili indicatori despre starea morala a societatii, desi nerecunoscuta oficial de nici un institut, este mica publicitate. In mod nefericit DEX-ul defineste mica publicitate ca: rubrica a unui cotidian in care se publica anunturi cu caracter particular. Ca in multe alte cazuri, DEX-ul este foarte departe de intelesul real al notiunii definite, mica publicitate este in Romania in mod traditional un mod de a interactiona, un mediu ce uneste oameni si modeleaza interactiuni. Mai presus decat atat este un indicator pentru educatia si cunostintele celor ce apeleaza la acest gen de publicitate. Explorand din timp in timp mica publicitate nimeresc inevitabil anunturi de genul:

– Vand Ford Focus 1.8 TDCi, km garantati, mici probleme motor!
sau
– Vand casa, arhitect, gradul 9.
sau
– Proiect DTAC 2E/mp.

Ca sa lamurim aceste aspecte de la bun inceput, nu exista mici probleme la motoarele diesel, nu exista “gradul 9″ la constructii in Romania si nu exista proiecte cu 2E/mp. Totusi nimeni nu ii impiedica pe acesti oameni sa dea anunturi prin care incearca sa isi gaseasca fraieri pentru marfa proasta, nimeni nu ii impiedica pe agregatorii de publicitate sa le publice si in ultima instanta nimeni nu ii impiedica pe fraieri sa le citeasca si sa cumpere marfa cea proasta. Practic toata lumea este fericita in acest proces, teparul se alege cu un venit in urma tranzactiei, agregatorul de publicitate se bucura in urma incasarii taxei pentru publicitate, fraierul se bucura ca va avea in continuare pe ce sa isi cheltuie banii, fericit pentru marfa proasta cumparata la pret de marfa buna. Toti fericiti si totusi toti parte dintr-un proces fraudulos, pastrat cu grija si incurajat generatiei dupa generatie. Ce il indeamna oare pe tepar sa vanda marfa proasta? Ce il indeamna sa minta in legatura cu starea reala a bunului sau serviciului pe care il vinde? De ce considera ca isi poate vinde bunul numai unui fraier? De ce nu incearca sa isi exploateze atuurile pe care le are intr-o relatie comerciala cinstita? Unde anume in timp a aparut aceasta moda? Eu personal nu cred ca este o practica traditionala, nu se poate intinde prea mult in istorie, pana la urma, in unele societati, acum ceva timp, pedeapsa pentru inselatorie era moartea. Atitudinea gresita in relatiile comerciale, cel putin din partea teparului, vine fara indoiala din neintegrarea sociala a acestuia, din lipsa apartenentei la o societate, un popor sau un grup social coerent. Pur si simplu teparului nu ii pasa ce se intampla celui ce ii cumpara marfa, nu il intereseaza ca marfa lui proasta ii lezeaza fraierului interesele, nu sufera impreuna cu fraierul in urma tranzactiei. De ce? Pentru ca teparul este in esenta singur pe lume, nu are o constiinta a apartenentei, nu stie ca actiunile lui au ecou in societate si nu crede ca schimbarea atitudinii lui antisociale ar putea sa conduca la integrarea lui si in ultima instanta la o afacere mai buna pentru toate partile. Cu toate acestea teparul nu este unic, nu exista un singur tepar. Sunt multi, milioane. Si totusi teparii nu sunt nici macar solidari unul cu altul. Teparul este singur pe lume prin definitie. Mai exista aspectul educatiei. Teparul nu dispune de obicei de vreo educatie aleasa, provine de multe ori din paturile sociale mai defavorizate (daca putem accepta ca acestea exista) si, mai ales teparul nu a mers la scoala. Pentru ca nu dispune de informatiile necesare care sa ii promoveze marfa teparul improvizeaza si introduce in procesul publicitar al vanzarii tot felul de notiuni nastrusnice pe care fraierul le va asimila nemestecate. Caracterul teparului ar fi fost fara indoiala afectat de educatie si in egala masura poate de procesul de invatamant si poate, beneficiind de o educatie corespunzatoare teparul nu ar mai fi fost tepar.
Intrebarea este ce il face pe fraier sa cumpere marfa proasta. Ei bine, fraierul este de obicei bine integrat social, are o situatie materiala buna, are familie si prieteni dar nu reuseste, in mod cronic, sa faca alegerile bune. Un comerciant de masini imi spunea ca daca ar spune adevarul despre masinie pe care le vinde nu le-ar mai cumpara nimeni. Concluzia lui: oamenii vor sa fie mintiti. Are dreptate, fraierul vrea sa fie mintit, stie ca este mintit, dar vrea sa fie si el smecher si accepta minciuna in vederea unei afaceri bune. Ca urmare fraierul este in cele din urma un om fara o scara de valori utila, un om care nu poate analiza faptele si care nu poate decide constient in avantajul sau. Asta este, oricine poate fi prost in timpul liber. Fraierul de obicei nu este insa nici complet needucat si nici fara o urma scoala. Educatia nu te invata insa sa iei deciziile cele mai bune, desi o educatie solida te invata sa te feresti de senzational, de “afaceri”, de oameni care nu iti sunt egali sau corespondenti pe o anumita scara sociala. Cunostintele asimilate in scoala l-ar ajuta pe fraier sa contracareze argumentele fanteziste si fabulatiile teparului. Insa fraierul nu a avut timp sa asimileze informatiile in timpul scolii, el a fost prea ocupat cu instructia pentru viata de fraier, a vrut sa se simta superior, a vrut sa para in rand cu colegii lui fara a acorda timpul si munca necesara instruirii solide. Acum, ajuns la momentul deciziilor ce ii afecteaza starea materiala, sufera. Sufera fara sa constientizeze unde a gresit, fara sa recunoasca si fara sa vrea sa corecteze aceasta stare.
A mai ramas agregatorul de publicitate. Daca teparul si fraierul sunt persoane fizice si au toata compasiunea mea pentru problemele pe care le au, agregatorul de publicitate nu este decat un rebut social cu personalitate juridica pentru care nu conteaza decat banii incasati pentru publicitate si in nici un caz nu conteaza raul social facut. Ar trebui sa dispara agregatorul de publicitate? NU! Are functia lui sociala si economica bine definita insa autocenzura ar trebui sa functioneze si in cazul sau. Nici nu cred ca activitatea lui ar trebui mai bine reglementata, pur si simplu cred ca interactiunile sociale la acest nivel ar trebui sa fie gerate de oameni cu constiinta, educatie si cunostinte suficiente pentru a reusi sa fereasca fraierul de tepar fara sa prejudicieze pe nici unul dintre ei. Pur si simplu agregatorul de publicitate nu ar trebui sa accepte anunturi care seamana a teapa, nu ar trebui sa intermedieze tranzactii care sunt evident in defavoarea cumparatorului. In ultima instanta rolul agregatorului de publicitate este acele de a intermedia relatiile intre cumparator si vanzator pe o piata ce se vrea echitabila, nicidecum de a isi crea o afacere in interes propriu.

Apreciati acest articol

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply