Educatia in procesul de invatamant

Prin invatamant se intelege domeniul si activitatea de instruire si de educare prin sccoli, iar prin extensie, totalitatea institutiilor scolare. In mod traditional exista doua categorii de oameni implicati in acest proces. Pe de o parte avem oameni care transmit cunostinte si concepte morale, numiti in general profesori, si de cealalta parte avem oameni, de cele mai multe ori aflati in prima parte a vietii, care asimileaza cunostintele transmise de primii, numiti in general elevi sau studenti. In mod exceptional si nefericit in acest proces a mai intervenit o parte, intentionata initial sa fie o parghie a societatii in procesul de invatamant, dar in esenta un reprezentant al mediului politic concretizat prin ministerul de resort, inspectorate etc. Si ca totul sa fie in mod exceptional si mai complicat aceasta ultima parte a mai invitat la masa si parintii elevilor sau studentilor. Calitatea in general este un concept greu de definit. Calitatea invatamantului este in mod particular exceptional de greu de definit. Calitatea procesului de ivatamant nu depinde cum s-ar putea crede de calitatea materialului didactic (manuale, culegeri, caiete), nu depinde nici de calitatea localului in care se desfasoara cursurile (sali de clasa, laboratoare) si nu depinde nici macar de programa scolara (plaja curiculara – ce trebuie invatat cu alte cuvinte). Calitatea procesului de invatamant are un singur factor major de influenta – educatia celor implicati. Din punctul meu de vedere daca profesorul nu a fost suficient educat de mediul matern/patern/social in care s-a format anterior alegerii profesiei va avea carente in desfasurarea acestei profesii, carente care tin in general de asimilarea importantei procesului de invatamant, de metodica predarii, de cantitatea si calitatea informatiilor transmise elevilor sau studentilor, de interactiunea profesor – elev/student si de integrarea profesorului in colectivul profesoral. Profesorul trebuie sa fi fost educat in copilarie/tinerete de mediul in care a trait pentru a aprecia importanta cuantumului informatiilor detinute in viata de zi cu zi, trebuie sa fie capabil in mod egal sa aprecieze oamenii educati si informati, sa poata face distinctia intre bine si rau, intre elevul prost si elevul indaratnic, intre elevul care provine dintr-un mediu familial propice invataturii si mediul familial cu probleme. Mai presus decat atat profesorul trebuie sa fie un model si un lider pentru cei carora vrea sa le transmita informatii si cunostinte, trebuie sa poata constitui un depozit informational si comportamental dincolo de mediul scolar la care elevii si studentii sa poata apela la necesitate sau din obisnuinta. In nici un caz nu poate fi profesor cel care nu si-a petrecut copilaria intr-un mediu familial armonios, care nu a avut parinti educati si instruiti multilateral, care a avut un parinte alcoolic sau analfabet. Un profesor nu se formeaza dupa parerea mea intr-o generatie, nu poti sa iei un taranoi de la coada vacii, sa ii pui un manual in mana si sa il pui sa predea. O sa predea tot coada vacii, indiferent ce manual ii pui in mana. Pe de alta parte elevul trebuie sa fie si el educat de familie, cu mult inainte de a merge la scoala. Oricat de bun ar fi profesorul nu va putea sa suplineasca suportul familiei. Si suportul familiei nu inseamna nicidecum suport in asimilarea informatiilor transmise de scoala, suport pentru teme sau activitati extracuriculare, suportul familiei inseamna crearea mediului propice asimilarii, manipularii si folosirii informatiilor, asigurarea confortului psihic si material al elevului/studentului, asigurarea unui set de modele de urmat orientate catre si in sprijinul procesului de invatamant. Elevul stralucitor cu parinti divortati, tata betiv si care munceste in timpul liber, dupa scoala, ca sa isi castige painea este un mit sau in cel mai bun caz o exceptie, dar in nici un caz nu poate constitui un exemplu. Nu exista nici un elev bun care sa aiba o viata grea, pur si simplu viata grea, saracia, incultura mediului si nebunia sociala exclud un proces de invatamant corespunzator. Pe de alta parte elevul/studentul nu trebuie decat sa invete, adica sa asimileze cunostinte si aici intervine iarasi si in mod brutal nivelul de educatie al elevului. Elevul/studentul nu trebuie sa isi dea cu parerea asupra utilitatii informatiilor dobandite in scoala, nu trebuie nici macar sa i se dea posibilitatea sa isi dea cu parerea asupra oricarui subiect legat de procesul de instruire in scoala, elevul trebuie sa inteleaga ca i s-a acordat o oportunitate si o favoare fiind acceptat in institutia de invatamant. Unii elevi/studenti accepta aceste fapte in mod natural, ca urmare a educatiei de acasa, altii nu au nici posibilitatea sa accepte si nici sa inteleaga aceste concepte, lipsa educatiei de acasa fiind un handicap pe care il proiecteaza asupra procesului de invatamant. Reprezentantul politic al societatii pune gaz peste foc in procesul de invatamant. Niste oameni care ocupa in mod politic o schema de personal si care nu au nici educatia, nici chemarea si nici un fel de cunostinte necesare in procesul pe care il administreaza au fost imputerniciti de catre stat cu autoritatea si abilitatile exceptionale de a distruge un proces neintrerupt de milenii. Daca ar fi fost oameni educati si-ar fi inteles limitele si ar fi lasat procesul sa decurga de la sine, asa cum de multe generatii se intampla fara gres. Prostul insa cu cat este mai needucat cu atat trebuie sa isi transforme mediul deoarece nu se poate adapta si cu atat mai mult trebuie sa ii aduca pe toti ceilalti la nivelul sau ca sa ii poata intelege. Si sa te fereasca Dumnezeu de un prost aflat intr-un post de conducere. Toate organizarile, reorganizarile, optimizarile, transformarile, modernizarile, actualizarile si demolarile suferite de procesul de invatamant in ultimele doua decenii (si ceva) nu se datoreaza decat unor prosti aflati intr-un loc si la un moment nepotrivit, nefericit pentru procesul de invatamant. Procesul de invatamant era bun asa cum era la nasterea procesului centralizat de invatamant in Romania, si era asa de bun, incat toti prostii pana in ziua de azi nu au reusit sa il distruga in totalitate. Dar “autoritatile” sistemului de invatamant nu s-au lasat asa de usor. Au chemat parintii elevilor/studentilor in ajutor si doar acum am putut avea adevarata harta a lipsei de educatie, a lipsei de instruire si a idioteniei in societate. Fara nici o suparare, parintii nu au nicaieri nici un fel de loc in procesul de invatamant. Marea majoritatea lor, fara nici un fel de educatie sau instruire, isi dau acum cu parerea in asociatiile de parinti, in sedinte si comitete despre ceea ce este bine sau rau sa se intample in procesul de invatament, despre ceea ce este bine sau rau sa se invete si despre ceea ce este bine sau rau sa asimileze elevul/studentul in scoala. Singura atributie a parintilor este aceea de a pregati copilul/tanarul om pentru integrarea in societate, de a il pregati sa devina un membru util al societatii. Si aceasta atributie impune obligativitatea parintilor de a preda copilul educat dar neinstruit procesului de invatamant si de a avea pretentia la sfarsitul procesului sa il primeasca perfect instruit. Si prin perfect nu inteleg pe jumatate sau pe trei sferturi instruit ci perfect, la modul absolut, fara grade de comparatie. Cam la atat se reduce intregul proces de invatamant: eduactie anterioara, decenta, sustinere si efort, nimic altceva.

Apreciati acest articol

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply